1,226 matches
-
pentru independența și suveranitatea Basarabiei (1987-1991), pentru reunirea ei cu Patria-mamă. În publicistică a abordat probleme spinoase ale actualității și a meditat asupra destinelor neamului, ale artei, limbii și literaturii române. El este eminamente un poet al satului conceput ca sălaș al veșniciei, microunivers autarhic ce trăiește după legi implacabile, spațiu al originilor și al sacrului. Cultul copilului și al copilăriei, al mamei și al maternității, al pământului cu valoare mitică universală sau - mai particulară - de plai mioritic domină poezia și
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
dolomită, altă biserică ortodoxă ține în spate un munte numai brad, mare căciulă și mițe mărunte Țara Giurgeului, de-ar fi plesnetele omenești doar curgerea de laturi împădurite în culoarul depresionar! și grosul să se ațină pe margine, neîntinat! Gheorgheni sălașul autobuzelor spre artera feroviară, orașul mai în văile din est, lan din margine, biserica în turmă de lespezi de mormînt, trage în deal, un fel de castel, poate așezămînt spitalicesc, lanul nesecerat plin de flori galbene, grîul în rugină, măreția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Că mănăstirea Galata din Vale era deja așezată, se vede din zapisul de la 4 feb.1579, prin care domnul Petru Schiopu întărește stăpânirea asupra a șapte sate, asupra heleșteului lui Mihai, a unei prisăci din braniștea Bohotinului și peste zece sălașe de țigani. Despre mănăstirea Galata din Vale vorbește explicit un englez - John Newberie - care, vizitând Moldova în anul 1582, spune: „La nord-vestul orașului este un lac mare (iezerul cel mare al Bahluiului) și pe țărmul cel mai îndepărtat se află
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
proprietatea unor boieri. Uite ce spune Aron Vodă la 12 mai 1594 (7102): „Io Aron voievod,...domn al Tării Moldovei. Iată domnia mea m-am milostivit și am dat și am miluit ruga noastră, sfânta mănăstire numită Galatiia, cu cinci sălașe de robi țigani...cu toți copiii lor.” - Ce să mai zic, mărite Spirit, când printre zapise găsesc câte unul care vorbește de cârciumi cu pivnițe - unele pe Ulița Mare - cumpărate sau primite danie de „rugătorii noștri” din mănăstirea Galata? Imagineză-ți
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Atunci a dăruit mănăstirii Trei Sfetite patru sate, patru fălci de vie la Cotnari, șase fălci de vie la Iași - în Valea lui Ieremia - 12 fălci de vie cu prisacă la Miroslava, patru fălci de vie la Huși și patru sălașe de țigani. - Să nu fie de deochi. Frumoasă avere! - Stii sper că, odată cu biserica, Vasile Lupu vodă a înființat un colegiu (1640), despre care Paul de Alep spune: „La o mică distanță de mănăstire...pe malul marelui lac numit eleșteu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la moartea mea, cum am trimis la sfânta mănăstire și la sobor, ca să vină la curtea mea, să ducă trupul meu la sfânta mănăstire...Iarăși am dat poruncă jupâniței mele ca să dea din averea mea și un sat și un sălaș de țigani...Iar cneaghina lui Lucoci s-a sculat și a dat din toată averea ce are de la Dumnezeu, bani și mărfuri, pentru păcatul său...a dat 3000 de aspri, și 4 boi, și 10 vaci, și 100 oi, și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aceea, toate acele ocine de danie și de miluire care scriem: ...Frățileni...cu vecini și cu tot venitul, și satul Iurești, cu vecini, ce este în ținutul Lăpușna, cu tot venitul și șase părți din satul Sendreni,...vie la Cotnari...sălașe de țigani și părți de loc în jurul mănăstirii cu 2 vaduri de mori în pârâul Miculinei (Nicolina), și 2 dugheni în târgul Iași și un loc de dughene...și satul Hlincea cu vecini și poslușnici...și vinăriciul de la Cetățuie și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de casă în târgul Iașii, unde au fost casele logofătului boiariului Ioan Golia reparat și cu loc de dugheni...și un loc de berărie în târg; și șase fălci de vie din târgul nostru Vaslui cu crămi și livezi; și sălașe de țigani...Deci...văzând ce au dat și au miluit și au întărit...pe cea de mai sus zisă monastire a Vatopedului...să fie toate acestea ...sfintei monăstiri și de la noi uric și ocine cu tot venitul.” - Eu aș face
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și lasă mănăstirii Dancu o dugheană de pe locul acesteia, aflată în Ulița Cizmăriei. Nici țiganii robi nu le-a lipsit călugărilor de la mănăstirea Dancu. Nu prea mulți, dar suficienți ca să-și facă treburile. Câte unul, câte doi sau chiar, un sălaș țiganii s-au adunat. Într-o zi însă, la 31 dec. 1763 (7272), s-a ivit o împărțeală de țigani între Radul postelnic și Ioanichie Sinadon - epitropul mănăstirii Dancu. - De unde a venit împărțeala, dragule? - Avea Radul Postelnicul „o țigancă părințască
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ce sânt împregiur, și cu un sat, pe nume Rufeni, așijderea și cu altu sat, anume Piscani, alăturea cu Rufeni...Iarăși am miluit...dzece iepe și cu patrudzeci stupi și cu cindzeci de oi. Așijderea, am mai dat...și un sălaș de țigani...Așijderea am miluit svânta mănăstire Copou ca să fie în poslușenie și cu treidzăci și una de case, de oameni ruși, căsari, cari i-am scos domniia mea de sub sabia leșilor.” - Am găsit un zapis de la 10 mai 1704
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
care dacă manifestă sentimentul de dragoste, acesta e în primul rând închinat lui Dumnezeu. Ți-am trimis spre ceruri, tainică solie, Dragostea curată, dor nepătimaș, Să-mi gătești de nuntă, haină argintie Și-n sclipiri de soare să-mi gătești sălaș. Dragoste curată, dorul din solii, Cu miros de smirnă-n rugă să se-mbine. Ca să urce fumu-n valuri viorii, Către Tine, Doamne, numai către Tine. Superbă și emoționantă deopotrivă este poezia „Pomelnic”, în care Zorica Lațcu se roagă la Dumnezeu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
care, pentru a fi mumificate de puterea piramidei, au trebuit să moară; un animal care, În situația limită a Înfometării, nu găsește ieșirea nu mai e el... Și atunci desfid destinația de mormânt a piramidei, acceptând-o pe aceea de sălaș al zeilor, dar și al celor care aspirau, Într’o inițiere dură, soră cu moartea, la această calitate: faraonul și preotul. Și spun unii că Însuși Zamolxe a trecut prin asta... Dar egipteanul devine pragmatic, iar piramidele devin implicit tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bolta cerească, un fel de acoperiș al pământului Întreg, precum avea și coliba lui, trebuie să se sprijine pe un stâlp. Ca și acela din colibă, stâlpul lumii trebuia să fie musai un arbore. Dar unul care, pentru că susținea cerul, sălașul zeilor adică, trebuia el Însuși sanctificat. Și, cum „câte bordeie atâtea obiceie“, fiecare popor a venerat, În calitate de stâlp al cerului, de arbore cosmic, o specie anume: indienii smochinul ( Ficus carica), mai precis „ficusul pagodelor“ care, Într’adevăr, prin rădăcinile sale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
specie, am făcut la fel. O specie slabă, fără blană, colți, gheare, sortită dispariției, ca un fel de experiment nereușit al Naturii; dar isteață, deasupra celorlalte, cam telurice. Așa ne-am aliat cu câinele. Căci hălăduia de multă vreme pe lângă sălașele noastre vremelnice, mulțumindu-se cu oasele aruncate. Până Într’o zi, când starostele lor a hotărât: toată haita de câini a hăituit ditamai mamutul, aducîndu-l În fața sulițelor vânătorilor. Isteață manevră, căci nici omul nu putea hăitui, dar nici câinele doborî
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
treaba a născocit-o Prometeu care, vânând cu ajutorul lui Zeus, a Împărțit vânatul: o grămadă mică de carne și o alta, mare, din restul acoperit cu pielea; Zeus a ales, evident, grămada mare... Oricum, câinele proaspăt adoptat a intrat În sălașul omului. Deja În așezarea de la Cernavodă, de acum 5 milenii, el Își lasă oasele, dreptu-i cam ciuntite, semn să ai noștri strămoși procedau cu el precum chinezii, dar și excrementele, semn că el nu era vânat, ci hălăduia printre colibe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
abiotice, a nisipului. Și, continuând tot așa mă voi pierde În Dunăre, acolo la Galați, voi adăsta În Deltă, pentru a renaște Într’o nouă negentropie, aceea a Mării, a cărei valuri au fost menite de Luceafărul vostru drept ultim sălaș al zeilor dacici. Simplu: care zeu nu reprezintă negentropia, și ce mediu Îl poate mulțumi decât unul negentropic? Da, am plecat din muntele sfânt spre a ajunge În marea sfântă. Am văzut multe, chiar și rele, adică entropice, și vi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
presiunilor neamurilor străine venite cel mai adesea să prefacă în scrum ceea ce bunii și străbunii noștri reușeau să rostuiască de la un an la altul. Au venit însă și vremuri în care unii din locuitorii Cârțișoarei, odată fondată, și-au strâns sălașul și au plecat să caute locuri în care să trăiască poate mai bine. Primele mișcări de populație se pare că au fost cele determinate de fenomenul transhumanței pastorale. Pentru a-i fi mai eficientă activitatea la care s-a dedat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vreo umbră de îndoială: trăim în transparența totală a sufletului. Cu fulgerările-i orbitoare, lumina ne inundă trupurile când suntem împreună și de fiecare dată, când ne privim, fie și de departe, comunicăm fără cuvinte. Aceeași tihnă spirituală își are sălaș în noi. Ademenire thanatică Dimineața, insula e străbătută de o ciudată suflare de aer, care pare venită dintr-o gură de zeu ascunsă. Poate că-i o adiere din lumea de dincolo, ca o ademenire thanatică perversă. E vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Sc. prim. rom. cat. din com. Praid a bis. rom. cat., cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Sc. prim. rom. cat. din com. Satu Mare, a bis. rom. cat., cu ��ntreaga avere, conform inventarului jurnal. Sc. prim. rom. cat. din com. Sălașuri, a bis. rom. cat., cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Sc. prim. rom. cat. din com. Sancrai, a bis. rom. cat., cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Sc. prim. rom. cat. din com. Taetura, a bis. rom. cat., cu întreaga
DECRET nr. 176 din 2 august 1948 pentru trecerea în proprietatea Statului a Bunurilor bisericilor congregatiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţămînt general, tehnic sau profesional*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125385_a_126714]
-
reținute îndeosebi obiectivele de la Mășcăuți, Lopatna, Izvoare-Bahna, Borniș, Epureni, Dodești, Dersca, Fundu-Herței sau Lozna din zonele de la est de Carpați, cele de la Dridu, Șirna, Bucov, Izvoru, Sultana, sau Obârșia din regiunile dintre Carpații sudici și Dunăre, Comana de Jos, Sălașuri, Lăpușel, Albești, Gornea, Morești, Biharea, și Alba Iulia în Transilvania, iar din primele trei secole ale mileniului al IIlea d. Hr. pe cele de la Orheiul Vechi, Hansca, Prodana-Bârlad, Răducăneni, Oltenești, Dridu-Metereze, Dăbâca, Cenad și altele. Cartarea geografică a descoperirilor atestate
Prelegeri academice by DAN GH. TEODOR () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92375]
-
animal, dar sunt văzute numai de vraci, după o noapte rece, senină și liniștită, dis-de-dimineață. După cum notează etnologul Charles Mountford, aborigenii se strâng În jurul focurilor executând dansuri și cântece care să-i izgonească pe răutăcioșii Ninya care se refugiază În sălașurile lor subpământene. După aceea, ziua devine caldă și senină, prielnică pentru vânătoarea de canguri 35. Tumultul vieții explodează În jur: plante, precum mazărea de deșert, de un roșu aprins, răsar pretutindeni. Apa reînvie algele și ouăle de crevete din stratul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vis bărbaților, el fiind păzitorul domeniului tribului și cel ce hotărăște desfășurarea diferitelor ceremonii. Referitor la suflet ei consideră că sălășluiește Întrun obiect oarecare de pe domeniul tribului, un copac, o tufă, o piatră - până ce la nașterea unui copil, Își părăsește sălașul provizoriu reîntrupându-se, ceea ce ne trimite la unele concepții ale vechii religii hinduse, ceea ce ar explica migrația din regiunea nord vest, a Asiei continentale 222. Fiecare grupă totemică Își are un centru sacru propriu, marcat printr-o stâncă, peșteră de care
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a „Timpului Visării”. Imaginația aborigenilor le-a dat denumiri stranii ce amintesc de spiritele strămoșilor și a diferitelor animale, fenomene fizice: Valea Femeilor Șoareci din est (două mari stânci considerate grămezi de hrană preparate de ele, iar monoliții din apropiere sălașurile lor); Domul Omului Cangur Muribund (silueta lui Malu murind din cauza rănilor provocate de câinii Dingo); Femeia Șopârlă (stânca pe care se sprijină Omul Cangur, amintește de Mulumura, sora lui Malu); Șarpele Wanambi (dungile negre lăsate de apă de pe partea de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fruntea, da, se poate. Cele mai întâlnite incidente la pelerinaj sunt provocate de bolnavii de inimă, de hipotermie și de oboseala extremă”, o studentă la medicină, voluntară de la Crucea Roșie. Am șansa de a asista la plecarea limuzinei negre. Binefăcătoarea sălașului se urcă în mașină la fel de maiestuos ca și la venire, însoțită de preoți, alți apropiați ai bisericii, pelerini curioși. Mașina demarează silențios pe poarta larg deschisă, însoțită de o liotă de cerșetori, o prezență obișnuită de altfel în zona în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
comparabil cu cel al lui phi, constanta frumuseții care sălășluiește lumile fizice și numerice. Numele Shekhinei este derivat dintr-un cuvânt care înseamnă "odihnă" sau "sălășluire" și are rădăcini comune cu denumirea sanctuarului Tabernacolului original care se numea Mishkan sau "sălașul". Legătura Shekhinei cu luna este clară în legendele din Talmudul babilonian și din alte surse cu vechime asemănătoare. Ea apare acolo fie ca frumoasa și strălucitoarea mireasă a lui Mesia, fie ca femeia acoperită și îmbrăcată în negru ce jelește
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]