23,741 matches
-
Fă pe mine, am gâfâit. A devenit rigidă. — Idiotule. Fac orice cu alții, dar pe tine te iubesc. împrejurul grădinii zoologice e muntele cu zidul medieval minat, din care coboară în cascadă case din chirpici, fără electricitate, fără apă, cartiere sălbatice, capsule temporale unde oamenii trăiesc atât de disperați și rupți de univers, încât fetele lor umblă desculțe și nevoalate și se oferă trecătorilor pentru pâine... — închipuie-ți că te-ai fi născut aici, i-am spus Leilei. Mi-a luat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lăcuite. În fața femeii, un pahar cu vin alb, pe jumătate golit, așteptând atingerea acelor buze destinate (neapărat) unor sărutări nesfârșite, în timpul cărora exista riscul să fie zdrobite de alte buze, bărbătești. Își imagină, pentru câteva secunde, un astfel de sărut sălbatic, cu o astfel de femeie, sub ploaia fină a unor acorduri revărsate din acel saxofon. Nu putea să se gândească la o muzică oferită de niște boxe, indiferent de fidelitatea lor sau de firma producătoare. Nu. Saxofonul era esențial. Saxofonistul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
tablouri. Doi adolescenți, un băiat brunet și o fată cu părul lung, roșcat, surprinși la liziera unei păduri, pe jumătate dezbrăcați, într-o poziție ciudată, nu știai - inițial dacă se pregăteau să fugă cât mai departe sau să se iubească sălbatic. Fețe mirate, panicate aproape, guri deschise într-un strigăt înnăbușit, priviri fixe trimise către... Către cel care pictase tabloul, evident, îl bănuiai în fața lor, atent la fiecare tușă, transmițându-le să nu se miște. În pofida faptului că ei dădeau senzația
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
obținute prin asociere și pentru a găsi siguranță și sprijin emoțional (și material) în perioadele de vulnerabilitate. Imaginați-vă un individ care ar încerca să supraviețuiască de unul singur și veți ajunge la situațiile reale sau ipotetice ale unor „copii sălbatici”, precum cel din Aveyron sau cunoscutele personaje de ficțiune Tarzan și Mowgli; aceștia au rămas ființe cu un stil de viață rudimentar fără prea multe „realizări”, vulnerabile în fața pericolelor/forțelor naturii. Asocierea și interacțiunea indivizilor (care au facilitat învățarea, cooperarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
ar trebui să devină baza analizării performanțelor și acordării de recompense (salarii, promovări, prime etc.). Referințe bibliografice Carta Universității din București. Universitatea din București - CD de prezentare, 2004. www.unibuc.ro Date financiare și alte documente cu circulație internă. Copilul sălbatic din Aveyron a fost descoperit în 1800 în sudul Franței și a fost studiat și descris ca un „copil nesocializat”, având un comportament asemănător animalelor sălbatice, fiind lipsit de un limbaj uman, ulterior, a fost cu greu (și, oricum, incomplet
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
prezentare, 2004. www.unibuc.ro Date financiare și alte documente cu circulație internă. Copilul sălbatic din Aveyron a fost descoperit în 1800 în sudul Franței și a fost studiat și descris ca un „copil nesocializat”, având un comportament asemănător animalelor sălbatice, fiind lipsit de un limbaj uman, ulterior, a fost cu greu (și, oricum, incomplet) socializat pentru a putea comunica și trăi printre oameni (Giddens, 1989, pp. 60-61). Pentru o lectură mai detaliată a teoriilor moderne pot fi consultate lucrările publicate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
o furtună. Bărbatul alergă cu ochii rugători și părul răvășit strigând: -Cu cu! Cu-cu! Unde o fi Cucu? Ce i s-a intâmplat? L-a răpit cineva? L-a ademenit vreo vrăjitoare În fundul pîdurii? L-a mâncat vreo fiară sălbatică? Îl cuprinse diperarea. Căzu În genunchi și Începu să plângă În hohote. Lui Dumnezeu i se făcu milă de omul acesta, bărbat În putere și atât de nenorocit. Văzu că nu mai poate de ostenit, genunchii Îi tremurau, tâmplele Îi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu picturi de Marie Laurencin, un șarpe se târa încet, încet pe gazon. Era același șarpe pe care-l văzusem și de dimineață. Un șarpe subțirel și mlădios. Traversa gazonul liniștit. S-a oprit când a ajuns la umbra trandafirului sălbatic, și-a ridicat capul și a fluturat limba ca o flacără. Părea în căutare de ceva, dar după câteva clipe și-a lăsat capul la pământ de parcă se simțea sfârșit. „Frumos șarpe“, am repetat eu în gând. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fericire. Mi-am amintit brusc de plimbarea cu mașina pe care am făcut-o cu tata prin Nasuno și împrejurimi, de impresia pe care mi-a lăsat-o câmpul. Florile de toamnă - trifoiul, garofițele, clopoțeii, valerienele - erau toate înflorite. Vița sălbatică era verde încă. Apoi, ne-am urcat într-o barcă cu motor și am zburat pe lacul Biwa. La un moment dat, am plonjat în apă. Peștișorii care trăiau printre alge s-au frecat de picioarele mele. Umbra picioarelor, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ca un drog, te amețește și te obosește. Eu nu vreau să fiu un personaj. Când termin filmările, îmi dau jos machiajul și intru în papuci de casă”, a mărturisit Natalia Oreiro, devenită cunoscută publicului din România datorită telenovelei "Înger sălbatic".
Cum arată Natalia Oreiro complet nemachiată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71869_a_73194]
-
care nu s-au putut apăra în fața instanței, au spus cu toții " DA" eutanasiei. ASPA se grăbește să eutanasieze câinii. Unsprezece echipe de hingheri au fost angajate peste noapte. În țară, mobilizare. Scopul: uciderea în masă a câinilor maidanezi, acele ființe "sălbatice" și "ucigașe". Unde erau cu toții când un copil dintr-o comună vrânceană a fost mușcat mortal de câini, în 17 iulie 2013? De ce un copil din Capitală valorează mai mult decât un copil de la sat? Datele problemei sunt aceleași. Copilul
Moartea unui copil de la sat, sfâșiat de câini, nu a interesat pe nimeni by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71921_a_73246]
-
care nimeni nu mai e la locul lui? - în aceste vise ale vieții care pleacă în altă parte! Lucruri care se-ntîmplă degeaba - bolnavii discută despre aviație, o muribundă primește, de la iubitul plecat pe oceane, "piei tăbăcite de animale mici și sălbatice" (p. 61), dar care au rostul de-a distrage atenția, de-a da un viitor scurt și năpădit de planuri unor suflete care-și cerșesc de la trupuri fiecare oră, de-a tăia o lucarnă în peretele vizuinii. Rezistența măruntă ("ești
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
după 1990. Dar, mult prea verbios și prea teoretic, ideologizant-eseistic, Adio, Europa! nu se ridică la înălțimea unor romane care denunță insidios, dinlăuntru, subversiv, regimul comunist, cum ar fi Refugii și Vocile nopții de Augustin Buzura sau Galeria cu viță sălbatică de Constantin }oiu. Diferența de atitudine e considerabilă. I. D. Sîrbu ar fi putut deveni un disident de talia lui Paul Goma. Mesajul deznădăjduit al romanului Adio, Europa! apare astăzi profund desincronizat ca stare de spirit. Titlul și lamentațiile tragice transmit
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
ale vieții sale, Papini le adoptă față de evrei. Prin matricea culturală, el era rodul anitiiudaismului cu greu și destul de târziu condamnat de Conciliul Vatican II (1965). Așa că severitatea atitudinii adoptate și tonul caustic din Dizionario dell'Omo selvatico (Dicționarul Omului Sălbatic), publicat în 1923 și scris la patru mâini cu prietenul Domenico Giuliotti, lucrarea ce le-a adus, pe drept cuvânt, eticheta de antisemiți, nu era decât efectul unui mediu cultural difuz, care agita tocmai aceste imagini, adesea absolut gratuite (v.
Note pentru un portret by Roxana Utale () [Corola-journal/Journalistic/8768_a_10093]
-
celui de-al Doilea Mondial, se reîntîlnește cu iubita înainte de plecarea sa pe front și-i promite să se reîntoarcă pentru ca visul cuplului să se împlinească sub acoperișul unei mici case pe malul mării, într-un peisaj de o frumusețe sălbatică, undeva pe coastele stîncoase ale bătrînei Anglii. Briony revine în rol de infirmieră, excelent interpretat de Romola Garai, însoțită de mașina sa de scris (o Korona, pentru cunoscători), trăind agonia războiului printre soldații răniți care sosesc mutilați de pe front. Ipostaza
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
Pavel Șușară Intr-un moment în care neglijența, ignoranța, agresivitatea primară și mercantilismul sălbatic s-au coalizat împotriva lui Brâncuși, lucrînd tenace la distrugerea fizică și morală a operei sale din România, o voce discretă, abia auzită din pricina vacarmului din jur, a încearcat, mai ales în ultimii douăzeci de ani, să țină în echilibru
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
mai târziu, odată cu publicarea poemelor sale inspirate de universul casnic: " Lovite lin de melci, printre mărar,/ Leoarcă de rouă orele răsar// și se cristalizează-n buburuze/ Secundele amiezilor confuze.// Căzute jos ca niște fructe coapte,/ Păienjenițele mustesc de lapte...// Aromele sălbatice și bune/ Din uriașe miezuri de căpșune// Ne gâdilă și-or să ne-mproaște-un sânge/ Răcoritor când măduva le-om frânge.// și dacă vrem să le luăm în mână/ Ciupercile ne umplu de smântână..." Apărut în excelente condiții grafice
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
plus de inefabil filmului, ele nu au nimic din umorul programat, din witz-ul sitcomurilor care scontează reacția spectatorului, însă o serie de episoade au efect de scenetă, de "moment" reînnodînd cu spiritul ricaneur, flegmatic al acestui cavaler rătăcitor al vestului sălbatic, Cowboyul. Faptul amintește și de retorica laconică a acestor eroi poetici precum Billy the Kid care ar fi afirmat odată după ce ucisese un mexican că nu-l trece în palmares deoarece nu merită să-i numeri și pe mexicani. Un
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
la propriu și cu geamurile mașinilor făcute țăndări. Toate acestea sunt, însă, nimic față de veritabilul război întins peste ani și peste generații între galerii precum acelea ale lui Dinamo și Steaua. Nu întâmplător, cluburile care au generat cele mai violente, sălbatice, intolerante, xenofobe galerii din țară sunt produse ale ministerelor represive din anii comunismului. Armata și Miliția și-au reprodus, pe nevăzute căi, metodele și idiosincrasiile, rămânând și astăzi prezențe supurânde pe trupul plin de răni al unei țări incapabile să
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
de la Cheia, pe care l-am vizitat anul trecut, întâmplător, cu mașina condusă de Andi, împreună cu doamna Jurgea-Negrilești. Culmea e că peste drum de casa lui se află casa unde am scris ultimul capitol al romanului meu Galeria cu viță sălbatică, stând cu fața la Zăgan, muntele nins (eram în decembrie). Am mai scris acest lucru în Memoriile apărute. * Având principala greutate (vă rog s-mi dați voie să glumesc), eu aș fi Zeus, creator, doamna Delia îndeplinește poruncile sau ce-i dictează
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
anii comunismului. Are dreptate Adina Kenereș, în scurta și expresiva ei introducere: "Dincolo de autor și emblemă feminină, în paginile de față se regăsește acum plenar lumea anilor '80, cu multe din cotloanele sale în care mai pâlpâia - umilă și totuși sălbatică - viața". Singura adăugire ce trebuie făcută e una de extensie temporală: nu numai anii '80, mizeri, dar și cei dinainte, scuturați de febrele revoluționarismului (O zi de vacanță în '55 surprinde o tabără în plin avânt pionieresc) ori înviorați oarecum
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
că sînt numai eu, cerul, spre care urcam, apa și niște ritmuri ciudate, sfîșietoare, care mă luau pe sus și mă purtau în plînsetul corzilor de chitară, de viori, de țambal. Lamentațiile Ofrei Haza din Elo Hi - Canto Nero - sonoritățile sălbatice, fluierele copilăriei mele din vacanțele de la Severin, trompetele de la nunți și înmormîntări, trîntitul unei uși, icnetul unui refuz, foșnetul unei taftale, inflexiunile unei muzici tribale, ritualice, tradiționale care se amesteca în auzul și în simțurile mele cu muzica elaborată cultă
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
este jucătoarea de tenis Clotilda. Deși poartă un nume romantic, evocat de Eminescu în Scrisoarea II, cînd studentul amețit "de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii" scrie pe margine de caiet "versuri dulci, de pildă / Către vreo trandafirie și sălbatică Clotildă", eroina lui Dimov este puternică ("masivă"), "ușor sașie", dar total dezinhibată. Cu înclinații mai degrabă spre vir decît spre femina, Clotilda preia inițiativa și îl seduce pe melancolicul "vîrcolac albastru". În Cină cu Marina, numele propriu conduce spre delicii
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
e mai bine aici. Ca și alții n-am fost în stare să uit, ideal, nimic. Nu cred nici azi că artistic e de preferat un regim care îți acordă atît de multă atenție, încît te cenzurează, în locul unui capitalism sălbatic căruia nu-i pasă de tine decît în măsura în care arta pe care o produci e o marfă interesantă. Dar textul lui Nedelciu, atît de hulit atunci, are azi o sumedenie de apărători care n-au habar că vin în sprijinul lui
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
care nu se vinde, adică nu e vandabilă, nu e de luat în seamă. Cred că le poți da dreptate celor ce se revoltă, acum, în România împotriva acestui principiu. Piața de artă în România e la această oră mai sălbatică decît în cel mai neiertător capitalism. Un artist autohton care știe cum să acceseze bani europeni pentru proiectele sale le pare multora un soi de trădător care s-a dat cu Occidentul care vrea să ne distrugă tradițiile. Autohtonul îndemînatic
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]