13,483 matches
-
În război, murdărind cu sângele lor iarba de prin văi, Îi Îngropa și Îngenunchind, lăsa capul În piept, strângea pumnii, scrâșnea din măsele, dar nu plângea. Iar de se Întâmpla ca vreun om din popor să vină să-și plângă sărăcia, el nu-l alunga, ci-l primea și cu luare aminte, asculta ce i se spunea. Fie că unul Îi spunea că i-a ars casa ori că i-a murit nevasta, fie că altul Îi povestea cum apele i-
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
suntem sărace și nu mai avem bani, de ce nu ne vindem lucrurile scumpe? De ce nu vindem casa asta? Pot să fac ceva, să mă angajez la birourile din sat și, dacă nu mă primesc acolo, sunt capabilă de orice muncă. Sărăcia nu contează. Atâta vreme cât mă iubești, tot ce vreau e să-mi petrec viața lângă tine. Tu-l iubești pe Naoji mai mult, nu-i așa? Plec. Plec. N-am reușit să mă înțeleg niciodată cu fratele meu și, dacă rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mama. Vocea îi tremura de mânie. Am ridicat capul. — Da, sunt. S-a profitat de mine pentru că sunt proastă. Vrei să scapi de mine pentru că sunt proastă. Cel mai bine ar fi să plec, nu? Eu nu înțeleg lucruri ca sărăcie, bani... Habar n-am de ele. Eu am crezut întotdeauna în dragoste, în dragostea mamei mele, cel puțin într-atâta. Știam că mai târziu n-o să-mi iert vorbele. Mama și-a întors capul. Plângea. Voiam să-mi cer iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
servitoarea cu tăiețeii. — Te rog mănâncă până nu se răcesc, îmi spuse patroana. — Vă mulțumesc mult. Mi-am vârât nasul în aburii tăiețeilor și am început să înfulec repede. Mă simțeam de parcă abia atunci îmi dădeam seama că exista multă sărăcie pe lume. Uehara a intrat în cameră, fredonând: Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. S-a așezat, greoi, lângă mine și i-a înmânat patroanei un plic mare fără să rostească nici un cuvânt. Patroana a băgat plicul în sertar fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
că ai scuipat sânge. — De unde știi? Am avut o criză mai serioasă zlele trecute, dar n-am spus nimănui. — Exact același miros ca înainte de a muri mama. — Beau de disperare. Viața e prea mohorâtă ca s-o pot suporta altfel. Sărăcie, singurătate, degradare spirituală... Sunt sfâșietoare toate. Ori de câte ori auzi posomorâtele suspine ale nenorocirii, care vin dinspre cei patru pereți din jurul tău, știi bine că nu ți-a mai rămas nici o șansă de fericire. Ce crezi că simte un om care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
înghesuit cât mai bine în halat (am aruncat o privire scurtă în oglindă înainte să ies, așa arătare înfiorătoare rar mi-a fost dat să văd). Mânecile halatului îmi ajungeau până la coate, buricul era la vedere că nu mă cuprindea sărăcia, cât despre lungimea era un fel de mini până la jumătatea pulpei. Înfiorătoare apariție, da. Așa echipat am ajuns în față lifturilor de pe etaj, să mă întâlnesc cu ceilalți. Și aici începe filmul: ușile se închid, liftul începe să urce, noi
Cum a ajuns Cabral aproape gol la o petrecere de cinci stele by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/72126_a_73451]
-
e inhibat pînă la inexpresivitate. Rezultatul este că textul nu poate comunica cu cititorul, iar tocmai acesta e verdictul care pecetluiește eșecul lui: o bucată moartă în care nimeni nu se regăsește. Bayard numește aceste două situații scriitură de izolare (sărăcie fantasmatică) și scriitură de halucinare (exces fantasmatic), descriindu-le astfel: "Tipul cel mai vizibil este acela reprezentat de relația pe care o stabilește - sau, mai bine zis, nu reușește s-o stabilească - scriitura dominată de izolare. ținut la distanță, cititorul
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
diagnosticat cu, un FIBROSARCOM la cap ... Cancer... Mi-e frică de moarte, dar cred că Dumnezeu poate își va coborî ochii spre mine. Am trăit foate tumultos, am avut o viață frumoasă... poate puțin agitată... am cunoscut și luxul și sărăcia. Mi-e dor de viață pe care am avut-o. Toată viața mea am trăit pentru frumos, am creat și am stilizat coafuri și machiaje, am facut mii de doamne frumoase... pe multe le-am ajutat să capete respectul pentru
Un controversat personaj din România suferă de o boală cumplită by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72246_a_73571]
-
tombală din Montparnasse. Și aici s-a izbit de ostilitatea unor preoți, de vanitățile altora și a fost nevoit să se retragă într-un sat (Viels Maisons), unde a trăit într-o stare extrem de precară, mâhnit, tulburat. A murit în sărăcie lucie, bolnav, în ziua de 10 august 1964. A fost înmormântat prin grija unui ucenic de-al său, de el hirotonit, preotul Dumitru Emilian Popa, paroh la Biserica Ortodoxă Română din Freiburg - Germania, cu ajutorul călugărilor trapiști de la o mănăstire apropiată
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
mai benefic fenomen al naturii. "Ploaia este zeflemisită și înjosită, este eleva stingheră din curtea școlii, copilul străzii, palestiniana sau evreica. Ea este dată la o parte. Îmi place pentru că displace majorității. Ploaia este pusă pe aceeași treaptă cu fărădelegile, sărăcia și bolile. Alături de tot ce e urît sau negru, ea simbolizează răul. Dezgustul de ploaie ascunde o ură față de cei săraci și față de diferențe. În ghidurile de călătorie ni se indică lunile ploioase pentru a ne permite să le evităm
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
a publica. La anii ce s-ar fi cuvenit a fi ai elanului, ai încrederii în forțele proprii și în proiectele creatoare, vocii literare i se punea căluș iar vieții i se opuneau obstacole meschine însă care păreau insurmontabile, de la sărăcie și izolare la prigoană. Deși despărțiți de un interval de vîrstă și de distanța geografică, îmi dau seama că-mi pot stabili cu d. Chihaia similitudini existențiale în cadrul deceniului șase, al Răului inflorescent. Neputîndu-și găsi rostul în condițiile unui sistem
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
autorului mai mult decât elocventă pentru modul în care înțelege raportul dintre realitate și ficțiune, în existența sa socială și literară. "Am uneori impresia că personajele mele năvălesc în viața mea reală , așa cum vecinii uneori se insinuează în textele mele. Sărăcia fanteziei? Dar de ce trebuie să fie fantezia mai bogată? Nu ajunge să ștergem granița între realitate și ficțiune? Ciudat însă cum persoanele care devin personaje își pierd ceva din concretețea lor diurnă. Ca niște fotografii retușate, ce reușesc să compromită
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
de muncă, ai războaielor, dictaturii mussoliniene, ai marilor iluzii și deziluzii comuniste. Prin ei, observați în manifestările cotidiene în momentele existențiale semnificative, ajungem la imaginea, și ea mereu schimbătoare, a satului, a zonei; este parcurs drumul anevoios de la înapoiere și sărăcie lucie, maestră în arta supraviețuirii, la un trai acceptabil, la școlarizare, apoi la bunăstare și aspirații sociale și culturale împlinite. Totodată este parcurs drumul conștiinței individuale și de grup, al ideologiilor simultane și succesive, cu fiecare nouă etapă: de la cea
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
pe atmosfera încă tulbure dinaintea Conferinței de Pace din 1919 și pe demersurile diplomatice (neoficiale) pe care le întreprinde Regina Maria în vizitele efectuate la Paris și Londra, unde pledează cu mare însuflețire cauza românească. în țară domneau haosul, dezorganizarea, sărăcia, valul de nemulțumire, ce puteau fi speculate lesne da către bolșevismul din Rusia vecină. Ca și azi, partidele politice erau dezbinate, zădărnicind efortul Regelui de a forma un guvern de uniune națională. Vrajba era așa de mare, încât Iuliu Maniu
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
ca să fie pe placul unui anumit public șovin. Nu exagerează ca să sporească tirajul cărții, dar nici nu cruță pe nimeni. Oamenii lui sunt umani, deși-s aspri și nefericiți. Mizeriile pe care ni le înfățișează ei sunt mizerii omenești: ignoranța, sărăcia, războiul care ruinează averi, distruge familii, frânge inimi și face pe oameni mai răi decât sunt într-adevăr, în adâncul sufletelor lor". G. Topîrceanu îi va scrie criticului bulgar, subliniind o dată mai mult simpatia lui față de poporul vecin din sudul
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
au urmat". Numeroase emisiuni îi sunt consacrate lui V. Voiculescu, zeul tutelar al autorului, reliefând înaltul nivel estetic atins de lirica lui și evocându-i sfârșitul tragic, târât prin închisori de către slugile aceluiași comunism feroce și mort în singurătate și sărăcie. Sunt elogiate edițiile postume apărute din opera lui, mai ales cea integrală, realizată de Roxana Sorescu. Unul dintre portretele destul de rare ale volumului Prima pagină este acela care-l înfățișează pe Vladimir Streinu, văzut ca "cel mai rafinat critic de
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
nu se găseau în grațiile puterii. Așa s-a întâmplat, printre alții, cu poetul Tudor George, "prezență insolită în peisajul literar al acelor vremuri grele". De aici, marile goluri în Fonoteca de aur. Liviu Grăsoiu deplânge nu o dată starea de sărăcie a scriitorilor, faptul că munca lor nu e răsplătită corespunzător, de asemeni, prețul prohibitiv al cărții. Nemulțumirile lui privesc unele din efectele tranziției, diletantismul, amatorismul, spiritul de improvizație, goana după câștig material, cu orice preț. Un exemplu izbitor îl constituie
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
nu se mai puteau reinventa, au continuat să scrie, cu succes mai mare sau mai mic, într-o marginalizare tot mai tristă. Așa am început să aflăm, dezolați, că Geo Bogza și-a trăit ultimii ani într-o izolare și sărăcie impresionante, că Geo Dumitrescu a fost dat afară din casă chiar în lunile când, bolnav și uitat, se pregătea să moară. Zilele trecute mi-a parvenit știrea că însuși Romulus Vulpescu, marele traducător din franceză, a atins un nivel al
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
a oferi profesorilor cupoane pentru achiziția de cărți, s-a constatat o înviorare simțitoare a cererii. Ceea ce arată că spectaculoasa cădere a titlurilor din anii trecuți nu s-a datorat refuzului clasei intelectuale de a citi, ci, pur și simplu, sărăciei. Salariile de mizerie, enorma presiune socială, frustrarea i-a determinat pe profesori să renunțe tocmai la unul din atuurile care le dovedeau superioritatea asupra celor mai bogați, dar cu mai puține "celule cenușii" (vorba detectivului Hercule Poirot). Una peste alta
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
de bunurile lor. Totuși, în mecanismele sufletești ale unor oameni în vârstă ceva s-a dereglat definitiv pe vremea când proprietatea era considerată (conform gândirii vulgare a lui Karl Marx) un furt. Unii dintre ei continuă să se laude cu sărăcia, înțeleasă ca o dovadă de onestitate. În realitate, sărăcia nu dovedește nimic. Uneori, ea poate fi, într-adevăr, expresia directă a incoruptibilității. Alteori, însă, de fapt, de cele mai multe ori, sărăcia este o șmecherie, un mod de a-i lăsa pe
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
oameni în vârstă ceva s-a dereglat definitiv pe vremea când proprietatea era considerată (conform gândirii vulgare a lui Karl Marx) un furt. Unii dintre ei continuă să se laude cu sărăcia, înțeleasă ca o dovadă de onestitate. În realitate, sărăcia nu dovedește nimic. Uneori, ea poate fi, într-adevăr, expresia directă a incoruptibilității. Alteori, însă, de fapt, de cele mai multe ori, sărăcia este o șmecherie, un mod de a-i lăsa pe alții să muncească, să producă și să administreze bunuri
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
un furt. Unii dintre ei continuă să se laude cu sărăcia, înțeleasă ca o dovadă de onestitate. În realitate, sărăcia nu dovedește nimic. Uneori, ea poate fi, într-adevăr, expresia directă a incoruptibilității. Alteori, însă, de fapt, de cele mai multe ori, sărăcia este o șmecherie, un mod de a-i lăsa pe alții să muncească, să producă și să administreze bunuri. Există "săraci" care își trăiesc viața ca musafiri pe Pământ: ei locuiesc în camere confortabile fără să aibă o casă a
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
gîndim melancolic la tinerețe. Pe atunci prindeam muște, acum, nu mai reușim. Și nu doar atît! Vorbim despre vremea rămasă-n urmă s-a făcut mare fiindcă a trecut și acum ar trebui adunată, salvată din timp. Poate știu oasele: Sărăcia noastră, aiureala asta după cine știe ce nemurire, gîdiliciul, un rîs deșirat o viață întreagă orientat spre sfîrșit un rîs deșirat, ridicol. Drept mulțumire pentru lapte pisica ne aduce doi pui morți de rîndunică. Șlițuri albe, lipite în măști de puf. Deasupra
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
era mai degrabă amară în ansamblu. Voi încerca mai târziu să redactez un buletin de informații privind ultimii doisprezece ani. Îți voi vorbi de eclipsa de soare din august 1999, de sângele vărsat în Africa, în regiunea Marilor Lacuri, de sărăcia care se-ntinde și câștigă teren până în țările bogate, de încălzirea planetei și de alte performanțe ale tehnologiei. Papa Ioan Paul II nu mai poate umbla, dar nu se gândește să se retragă. Emite sunete nearticulate care-mi amintesc un
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
dughene semăna cu a cine știe cărui institut a cărui producție socială o cunosc și-o caută doar inițiații. Las la o parte filosofia gălăgioasă a reclamei în general, risipa ei de vorbe, care-ți făgăduiește și-ți propune atâtea. Vorba lungă, sărăcia omului, cum zice poporul. Pe când dugheana aceasta modestă de pe Lipscani, pe a cărei firmă scrie: Nasturi la Arthur... Nici o îngâmfare. Nici o pălăvrăgeală. Nici o promisiune mirobolantă și deșartă. Demonul veșnic nemulțumit din client și băgăcios șoptește că Nasturi la era inutil
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]