6,771 matches
-
lor: cine este mai mare dintre ei? Luptă deschisă pentru putere (Lc. 22,21-23). Iuda reapare, scurt, doar în scena de pe Muntele Măslinilor: „și s-a apropiat de Isus ca să-L sărute. Dar Isus i-a zis: Iuda, cu un sărut Îl predai pe Fiul Omului?” Luca elimină așadar gestul îmbrățișării dintre cei doi, socotit inadecvat momentului, dar mai ales caracterului diabolic cu care a fost învestit Iuda. Este exclus ca Isus, Fiul Omului, să se lase îmbrățișat de Satana (Lc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dispare în noapte (celebrele cuvinte: „și era noapte!”). Aici se încheie rolul lui Iuda, conform mărturiei ioaneice. El reapare în capitolul 18 în grădina aflată „dincolo de pârâul Cedrilor”, însoțind „oastea și slujitorii”, dar nu avem nici recunoaștere, nici dialog, nici sărut. Isus preia inițiativa, El este singurul protagonist. Iuda a fost executat și scos din „piesă” la Cină. Firește, nu aflăm nimic nici despre sfârșitul său. * Înainte de a trece la mult discutata chestiune a „morții lui Iuda”, să recapitulăm pe scurt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cât privește evoluția reprezentării personajului, am constatat o diabolizare in crescendo. Marcu propune un portret obiectiv și nepătimaș, dar în același timp „subțire”. Iuda apare la el ca „unul din cei doisprezece”, care Îl predă pe Isus autorităților printr-un sărut. Matei construiește o biografie, semn că personajul nu doar îl interesează și intrigă, dar probabil îi era destul de apropiat. Se uită prea des că Iuda a făcut parte din grupul apostolilor, care fuseseră aleși de Isus, și că aceștia au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au presupus că Iuda s-a spânzurat, dar funia s-a rupt (chiar de mai multe ori) și el a căzut la pământ, crăpând în două. O veche tradiție susține că sufletul spânzuratului n-a putut ieși pe gură, din cauza sărutului sfânt al lui Isus, și atunci a ieșit prin stomac, provocând împrăștierea viscerelor (sic!). În fine, alți exegeți trec totul în registrul ficțiunii. Iuda n-ar fi murit fizic, ci ar fi fost ucis simbolic odată cu părăsirea comunității apostolilor 39
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
semiinfidelitate. El era „sfâșiat de raționamente contradictorii (enantiais krisesi)”; nu L-a trădat „cu tot sufletul” pe Isus, dar nici nu I-a fost discipol „cu tot sufletul”. A ezitat mereu între Bine și Rău, practicând o echilibristică de oportunist. Sărutul final este, după Origen, dovada cea mai clară a respectului pe care ucenicul I-l păstrează Învățătorului său până în ultima clipă. „El avea în suflet ceva amestecat (ti anamemigmenon)”, un „rest de bunătate”. Spre deosebire de alți Părinți, Origen insistă asupra căinței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ta pentru oameni și ura ta pentru El te împinge să faci. Trădează-L pe cel care te-a trădat, trimite-L la moarte pe cel care vrea să osândească toată lumea la o viață mai rea decât moartea”. Urmează un sărut pe gură și Iuda pleacă în transă spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov inventează un scenariu inedit al morții lui Iuda. Îndată după Răstignire, evanghelistul Matei se hotărăște să-l ucidă pe trădător și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-a dus spre casă, scuturând în drum florile grele de apă, după ploaia de azi noapte. Dinăuntru a ieșit un bătrân cu plete lungi și barba albă (dacă-și punea cămașă roșie, aș fi zis că-i Moș Crăciun): "Sărut mâna, mamă ! Hai, lasă florile că te uzi toată masa-i gata, poftim, te rog". Apoi se uită la mine : "Cum ați călătorit?" "Bine, mulțumesc" i-am spus și am dat să plec. Bătrânul a izbucnit în râs : Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
plec de acasă... ce avea să se întâmple cu ele?! Și uite până la urmă, chiar așa am făcut ! Plec spre El, uite-L în lumina de acolo, alb-sidefie, dulce și parfumată, dulce și blândă... dulce ca îmbrățișarea mamei, tandră, ca sărutul Martei (hei, parcă eu nu știam că ea ne săruta în somn și eu de-aia mă făceam că dorm, numai ca să mă sărute!), plină de curaj ca sărutul tatălui nostru... plină de viață și bucurie, lumina Lui... am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și parfumată, dulce și blândă... dulce ca îmbrățișarea mamei, tandră, ca sărutul Martei (hei, parcă eu nu știam că ea ne săruta în somn și eu de-aia mă făceam că dorm, numai ca să mă sărute!), plină de curaj ca sărutul tatălui nostru... plină de viață și bucurie, lumina Lui... am să-mi las capul pe pieptul Lui și o să aflu toate... Alergam pe pajiște spre El așa de repede, de parcă zburam ! În jur, culorile străluceau cum nu știam să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de mine ? Vocea : Nu, dragul meu. Dar va ști că un înger e tot timpul cu el... și îl iubește. Fiindcă acela vei fi tu: Îngerul Iubirii. Copilul: Dar pot să-l mai sărut o dată ? Vocea: Nu, dragul meu. Acum, sărutul tău l-ar lua și pe el cu tine, în cer. Dar ai să-l poți săruta cât vrei când vei fi Îngerul Iubirii. Și el o să creadă, de fiecare dată când îl săruți, că îl mângâie soarele și cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
scoate pe Gruia din pasa proastă care Îl domina... Au intrat În salonul unde se afla “tatăl nostru” - cum l-au numit pe țiganul de la șatră... ― SÎ trăiți, domnu’ profisoru’ doctoru’! Uiti cî amu pot sî grăiesc. ȘÎ asta numa’ - sărut mânuța lu’ domnu’ doctoru’ - cari m-o opirat. CÎ cini știi dacî mai trăiem? Amu sâ-l Întreb pi domnu doctoru’ profesoru’ cât a mai trebui sî stau În șpital? Profesorul a privit cu zâmbet larg la Gruia. Apoi a răspuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
țăcănit sec, comutatorul, trezind la viață un bec cu pâlnie de carton, spânzurat în mijlocul tavanului cu tencuială crăpată și pe alocuri căzută. O lumină gălbuie, bolnăvicioasă învălui lucrurile din jur. Victor se aplecă încă o dată și reuși să depună un sărut fugar pe mâna Feliciei. Hai, lasă, zise fata, retrăgându-și mâna, că mă faci să mă simt ca o biată orfelină... Și îi zâmbi șăgalnic. CAPITOLUL V 1 Cu toate strădaniile sale, Virgil nu reuși să obțină în cursul acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o poetă ca tine! Dragostea, măi, este o chestie cu schepsis, răspunse poetul. E atracția contrariilor, măi! Și când zic asta nu mă gândesc la tata Marx, dumnezeu să-l ierte!... Ma gândesc la Brâncuș al nostru, măi..., la Poarta Sărutului..., dacă știți voi cu ce se mănâncă!... Victor zâmbea auzind discuții de acest fel, tot așa cum se amuza să audă și alte glume inspirate de idila lui cu Felicia și intrate deja în folclorul studențesc. Uneori, câte una dintre prietenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
program la CTC. Rămas de unul singur, obosit și speriat, în mijlocul unui deranj cât casa, Ghiță a mai meditat o vreme, după care chiar că s-a culcat, lăsând dormitorul vraiște până mâine după orele de program, a hotărât el. * * * Sărut măna, prea cucernice! i-au răspuns la binețea matinală doi dintre colegii care se aflau la birou. Se pare că ai muncit pe brânci astă-noapte, i-adevărat? Ai răvășit casa și ai scotocit peste tot, dar n-ai dibuit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
istoria unei povești de dragoste care s-a prăbușit din înălțimi căutând, cu disperare, pe străzile acelea ale tinereții, dintre Academia de Arte și Academia de Muzică, Edenul unei ființări pe care nimeni nu-l va găsi niciodată. Și când sărutul a întâlnit lespedea, Antu a plecat. Era prea mult pentru el: nu putea participa la întâlnirea a două mari singurătăți... Îți amintești, Z, ce fericiți eram noi prin Ferentari? Mă laud pe-aici, printre sfinți, cu marea ta prietenie. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acelui gust. La sfârșit, din sala extaziată primirăm o ploaie de aplauze care ne acoperiră. Fusesem apreciați. După spectacol, Angi mă luă în brațe și făcu cu mine mai multe piruete. Și greși din pupici (din ploaia de pupici) un sărut pe gură. Poposi o clipă pe buze, parcă nevrând să accepte că a greșit. Când îmi dădu drumul, îmi sărută ambele mâini. Și atunci fu el cel ce mă evită toată noapte. Însă când mă duse acasă, deși tăcu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noptieră, mă prinse de mână și mi-o sărută. Atunci îi sării de gât și începui să plâng. Îmi șterse lacrimile una câte una și puse o sărutare pe fiecare loc stropit de suferință. Pauzei de după aceasta îi urmă un sărut pe care i-l dădui. Și buzele noastre calde se desfăcură doritoare, limbile se mângâiară suav și pasional. Și apoi trupurile noastre, ce simțiră dorința în cele mai fine fibre, dansară pe melodia sufletelor noastre. Și acea melodie era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pur și simplu eram. Ne doream. Și exista acel impuls. Acel impuls. Acel impuls era viață, energie. Puritate. Viteză. Acel impuls era un I mare. În esența ființei mele (și a lui) pulsase ceva. Senzația era unică și intimă. Un sărut, urmat de altul, priviri peste clipiri, toate fără înregistrare cronologică, încât nu știam de începuse sau se terminase și începuse imediat iar. Și probabil că nu conta. Ce se întâmplase? Cum să fie spus? Ființa umană reacționează așa de ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sărută. Aia era suprema răsplată. Nu știuse cât ținuse, Amanda puse capăt. Sări direct la sabie, o luase în mână, i-o aruncă pe-a lui. Luptă! Bine! Dar după ce câștig, vreau răspunsuri și o să le primesc. Dar primi un sărut. Când săbiile li se lipiră definitiv, buzele lor se apropiară. De data asta puse capăt el. O apucă strâns de mână, îi aruncă sabia, o izbi de perete și îi atinse gâtul cu sabia lui. Clipă magică. Ambii învinseră. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
după care o rup cu el. Intru în apartament și îl găsesc la mine. Stătea în picioare, trist. Se apropie de mine și spune: Să vedem dacă într-adevăr îți vine să vomiți. Și mă sărută. Însă eu fug de sărutul lui. Rămâne apropiat de mine: Renunț la tot. Sincer. Îl privesc. Tot am nevoie de timp. Peste câteva minute, spune: Înțeleg. Cât timp vrei tu. Însă să nu uiți că te iubesc. · Sunt clipe când totul e urât. Numai protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
geam. Perdeaua, covorul persan, prezența televizorului, vraja perfectă, plușul, privirea lui ce nu-mi provoca nici un fel de inhibiții, ci îmi mulțumea constant, acea nevoie de a fi cu el, potolită în promisiunea lui că așa fură urmate de un sărut, o apăsare fină pe buzele mele. Țineam amândoi ochii deschiși, fapt ce nu diminua farmecul, ci împreună cu lumina albă a zilei, liniștea incitantă, era și mai plăcut. Atingerile sale îmi provocau fiori de plăcere, iar el nu se mișcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tricou și blugi. Mă conduse cu mașina, pe a cărei portieră avu grijă să m-o deschidă, până acasă. Și eu știu că m-ar fi condus chiar dacă nu aș fi rămas la el. Înainte de a pleca îmi așeză un sărut pe buze, cast, dar cu promisiuni fierbinți. Fu perfect. · Îl evitasem în ultimele zile. Iar acum stăteam în biroul său, îngropată în hârțogării, cercetând, înainte de a coborî la petrecere. Ce naiba crezi că faci? intră furtunos pe ușă. Bine, tu? Întrebai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine trupului meu, profitând. Eu mă încruntai, știind că totul a trecut, și vrui să mă depărtez. El mă avertiză printr-o tăcere magnetică. Nici o șansă, îmi spuse, sărutându-mă. La început opusem rezistență, dar apoi când îi răspunsesem la sărutul său iubitor, pasional, liniștit în siguranța sa, îndrăzneț și total. Trupul însă era tot încordat. Ne priveam din nou. Te iubesc, îmi spuse. Iar relația noastră știam că va fi la fel de plăcută veșnic precum începuse. Camera era bătută toată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iau ceva de băut? Mă enervez tare. Nu știu ce joc tâmpit crezi că faci, dar eu nu sunt o parte din el, clar? Și plec spre toaletă. Nu mă joc, spune, venind din spate și mă sărută. De ce îi răspund la sărut? Poate pentru că e atât de delicat. · Stau la cabană și respir bucuroasă liniștea, aerul rece, mirosul puternic de rășină. Sunt în pragul ușii, așa cum îmi place mie. Vertical. Următorul lucru pe care îl simt și mă face să deschid speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sărută și parcă n-a trecut nici un moment de când l-am văzut ultima oară. Facem dragoste. Fuți super! spun, mai mult pentru mine. Și mă ridic de lângă el înainte să o facă el (Mi-l și imaginam dându-mi un sărut, și apoi plecând cât mai repede.) Merg la geam. Ce faci la cină? Nu înțeleg. Cinăm împreună? Bine. Trec pe la tine la 8? Cum să nu. Luăm cina, vorbim, totul e minunat. Ca un prinț cu o prințesă. Asta pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]