3,569 matches
-
Focșani. Războiul din anii 1877-1878 l-a găsit în funcția de procuror general la Curtea de Apel București 456. În perioada în care a îndeplinit funcția de prefect al județului Constanța s-a ocupat, în mod special, de înființarea școlilor sătești, contribuind și la elaborarea și aplicarea legii de organizare administrativă a Dobrogei, lege ce a pus bazele administrației românești în provincie. O altă personalitate ce a marcat primii ani ai administrației românești în orașul Constanța a fost primarul orașului, Antonio
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
progrese în privința construcției unor sedii ale autorităților administrative județene (prefecturi, consilii județene), de plasă (reședințe de plasă), și comunale (primării), progrese vizibile și în ceea ce privește funcționarea acestor autorități. De asemenea, au fost înregistrate progrese în privința construcțiilor având ca scop adăpostirea școlilor sătești sau orășenești. Astfel, au fost construite școli publice atât cu fonduri de la buget, dar, cele mai numeroase clădiri de școală au fost construite de către locuitorii comunelor sau orașelor, fie prin contribuții în bani, fie prin contribuții în muncă. Doar consilierii
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
publice înființate în mediul rural, statul oferea în folosință fiecărei școli, o suprafață de 10 hectare de teren agricol. O atenție deosebită a fost acordată, în perioada 1878-1900, căilor de comunicație din Dobrogea. Deși cea mai mare parte a drumurilor sătești erau realizate din macadam și destul de prost întreținute, au fost realizate și progrese notabile. În 1895 a fost inaugurată linia de cale ferată pe traseul căreia a fost construit un ansamblu de poduri și viaducte ce asigurau trecerea peste Dunăre
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cu personalitate juridică 2752. Acestea urmau însă a fi desființate prin legea administrativă din anul 1908. Conform prevederilor articolului 10 al legii pentru organizarea comunelor rurale din 1 mai 1904, comuna era datoare a asigura sedii pentru școli, pentru sfaturile sătești și câte "o casă comunală"2753. Totodată, comuna avea obligația: să îngrijească bisericile, să asigure cele necesare copiilor orfani, bolnavi, lăuzelor și infirmilor săraci din comună. De asemenea, comunele erau obligate a asigura înmormântarea săracilor, precum și să înființeze și să
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
plasă. În ciuda acesteia, s-au realizat progrese în privința construcției unor sedii ale autorităților administrative județene (prefecturi), de plasă (reședințe de plasă) și comunale (primării). De asemenea, au fost înregistrate progrese în privința construcțiilor având ca scop realizarea de clădiri pentru școlile sătești, comunale sau orășenești. Astfel, au fost construite școli publice cu fonduri de la guvern, dar, cele mai numeroase clădiri de școală au fost construite de către locuitorii comunelor sau orașelor, atât prin contribuții în bani cât și prin prestarea unui număr de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ca satul să fie invadat de ciori, fusese construit căminul cultural. Pentru aceasta, oficialitățile aduseseră mai multe șatre de țigani cărămidari, care, trudind din greu o vară Întreagă, arseră atâtea cărămizi, Încât s-ar fi putut construi nu un cămin sătesc, ci un adevărat palat. O parte din cărămizi s-au topit fără urmă, iar cu cele rămase s-a ridicat așezământul, unde avea În curând, după cum spunea babulea, să se oploșească Anticristul. De altfel, În lutul adus din Râpa Roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sentimental-discret. Peste tot mirosea aiuritor a fân, a roșii, a vreji de fasole, a vița care ne lovea cu struguri verzi. Vacanța mea cu tata. O iubire senină, discretă, un fel de gesturi mici, toate de drag. Așteptam eclipsa. Popa sătesc, un tembel gângav, băgase spaima în toate băbuțele: - Doamne, apără poporul tău, hăl mai păcătos din lume și nu lăsa să cadă soarele pe el și să ne ardă pe toți în focul Apocalipsei! Tata și cu mine râdeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Carabulea, el și Antonachi ( zis Antonachi, n.ns) fost căpitan, venit din Codăiești, ținutul Vaslui, a devenit birnic în Belcești, dar și vornic al satului<footnote Ibidem, f.34v-35r. footnote>. Desigur, astfel de cazuri sunt puține la nivelul unei comunități sătești, dar ele au devenit relevante pentru mutațiile produse, în plan social- economic, în societatea românească, angajată în această perioadă în plin proces de afirmare a relațiilor capitaliste. O altă categorie socială o constituia căpătăierii, considerați, în mentalul comunităților sătești, drept
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
comunități sătești, dar ele au devenit relevante pentru mutațiile produse, în plan social- economic, în societatea românească, angajată în această perioadă în plin proces de afirmare a relațiilor capitaliste. O altă categorie socială o constituia căpătăierii, considerați, în mentalul comunităților sătești, drept „ oamnei fără căpătâi”, pentru că nu aveau casă și nici un trai statornic. Căpătăierii au fost menționați pentru prima oară într-o statistică din 1826<footnote Arh.St.Iași, Documente, p.143/124, passim. Vezi și Arh.St.Iași, Manuscrise, Gh.
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
distribuiți altfel: 2 preoți, 25 scutelnici ai mănăstirii Galata și alți 10 scutelnici ai portarului Gavrilaș<footnote Recensământul..., ed. P.G.Dmitriev,VII, I, Chișinău, 1975, p. 224-225 . footnote>. După același document, o situație deosebită întâlnim în Ulmi, unde întreaga comunitate sătească, formată din 21 capi de familie, nu avea obligații fiscale față de stat, pentru că 13 erau scutelnici ai mănăstirii Frumoasa, 7 erau țigani ai aceleiași mănăstiri, iar mazilul din sat, asimilat în starea negustorilor, își plătea darea la Iași<footnote Ibidem
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
vacanțelor manifestări artistice alcătuite din cor, formații de teatru și de dansuri, recitări, serbări mult apreciate de săteni și de forurile culturale județene. O trăsătură care împlinea și înnobila personalitatea lui Ioan Pavel era dragostea sa pentru munca cu tineretul sătesc și cu cel plecat la studii, față de care manifesta răbdare, înțelegere și respect. Spun aceste lucruri ca unul care am făcut parte din formațiile pe care le pregătea acest neîntrecut artist și am apreciat calitățile sale de om și de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mă mișcă și îi ofer mâna: stăm umăr lângă umăr în fața împărătesei moarte. Sosește un grup de bocitoare, care jelesc în diverse stiluri. Sună mai mult a cântat decât a plâns. Îmi aduce aminte de muzica stridentă a unei trupe sătești, poate și din cauza felului în care mă simt - știu că tocmai am scăpat de blestem. Starea mea de spirit s-a mai înveselit și nu simt nici un dram de tristețe. Doamnei Jin nu i-a plăcut niciodată de mine. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se întemeia pe afinități. Dealtminteri acestea din urmă păreau indistincte: bunii amici de ieri se sfîșiau cu cruzime mîine iar dușmanii de moarte dintr-o dată se elogiau. În primul consiliu fură recomandați noii veniți. Costică le împărți sarcinile culturale. Tineretul sătesc, de pildă, urma să fie pregătit pentru războiul atomic de către Urecheru. Ascultîndu-l, profesorul de sport se concentra și, din această pricină, unul din ochi îi deveni sașiu. Cînd, magnetizat, mi-am mutat privirea la cel bun, lunecă și acesta într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că băiatul Directorului de școală a rămas repetent. Ăsta are ceva cu mine și nu prea Înțeleg de ce. M-am purtat Întotdeauna respectuos și chiar, când eram copil, Îi acordam o admirație nemărginită. Judecă și tu: când intram În biblioteca sătească (se ocupa și cu asta) după vreo carte despre care auzisem c-ar fi fost frumoasă, el se arăta profund deranjat, ofta și mă agrăia: „Da, zi ce vrei; astăzi studiez scrierile lui Cutărică” - rostea de fiecare dată alt nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de fiecare dată alt nume de filozof neamț - „vino mâine. Sau mai bine săptămâna viitoare, că intru În inventar. Se muncește aici, ce să facem, trebuie să ținem lumina cărții aprinsă”. N-am luat niciodată cărți cu Împrumut de la biblioteca sătească. O singură dată am furat una, pe care am găsit-o În noroi, scăpată din buzunarele lui Foiște care se Îndrepta, gata beat, spre Bufet. Am ridicat cărticica, am șters coperțile cu o frunză de lipan și am vârât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să zic „ei e”, căci „ei sunt” ar fi răsunat Îngrozitor de sclifosit În urechile lor și ar fi slobozit numaidecât Înaltul dispreț pentru pedanta boierime. „Boier” era cel care se Îmbrăca În țoale târguite de la oraș, și nu din magazinul sătesc; ăl de nu-i plăcea ori nu putea să alerge desculț fără să se taie ori să se Înțepe (am suferit enorm din pricina tălpilor mele cu piele mai gingașă: n-am izbutit niciodată să merg fără Încălțări - și-mi dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ajuns o copie de mână, zdrențuită și plină de greșeli, scrisă cu un creion chimic. O căpătasem de la un coleg de clasă care, la rândul său, o furase de prin hârțoagele lui tată-său, președinte, Într-o vreme, al cooperativei sătești de consum. În dosarul cu scoarțe de carton omul, grijuliu, nota Întâmplările pe care le socotea cât de cât Însemnate din viața familiei sale și mai ales din cele ale celor trei copii, căci Își pusese În gând ca, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cuibărit În torace și apăsând plămânii și inima - când am dat cu ochii de curtea școlii vechi. Ce m-a Îndemnat să intru acolo nu știu. De la drum curtea nu se putea zări, căci era Înconjurată de clădirile școlii, bibliotecii sătești, căminului cultural și, de curând, de când cu economia de piață, a unei prăvălii din care săteanul Își poate târgui becuri, bomboane, papuci de plastic, gumă de mestecat, zahăr, ulei, biscuiți, chibrituri, țigări străine, sucuri În bidoane de plastic și pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici porci, nici capre. Ziceți bună ziua. * * * Din puzderia de caiși plantați cândva de bunicul dinspre tată al lui Repetentu rămăsese unul singur, aflat spre fundul curții, stingher și bătrân, cum nu se afla altul În sat. De unde rostuise fostul notar sătesc acei puieți nu se știe, iar cei care au Încercat să le răspândească soiul prin altoire au dat totdeauna greș. De una dintre crengile groase ale ultimului cais, Directorul agățase un scripete de care suspendase - Într-o zi ploioasă - scroafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o cârciumă În chiar mijlocul satului, Într-o casă cu ziduri groase, de cărămidă, ce aparținuse cândva unui chiabur poreclit Ovreiu și care fusese confiscată de reprezentanții dictaturii proletariatului și folosită, de-a lungul vremii, drept sediu al Miliției, magazin sătesc, sediu al poștei și telefoanelor. Tatapopii Îi dăduse Întrebuințarea de crâșmă cu doar câțiva ani Înainte de căderea faimoasei dictaturi a proletariatului și de propria lui cădere trupească și a minții. Zgârcit, nu se Îndurase să cumpere halbe - Îl durea sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plină de amănunte pe care capul chel și pe dinăuntru al Îngrijitorului n-ar fi fost În stare să le născocească. El se arăta cu mult mai sărăcuț la minte decât frate-său geamăn, care lucra ca vânzător la magazinul sătesc. Tatăl lor, amețit de vin și de fericire, uitase sau Încă nu-i intrase În cap că nevasta Îi făcuse băieți, iar nu băiat și, când se dusese la primărie să Înregistreze nașterea, el un singur nume avea În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
naștere și Întinzându-le apoi nespus de fudulului tătic. Gemenii s-au dovedit a fi identici până și la nume, nu Însă și la minte, căci mai ager s-a arătat cel care ajunsese vânzător la librăria din magazinul universal sătesc. Acolo poposise Într-o seară ploioasă de toamnă Ectoraș. Strângea În palma asudată, vârâtă În buzunar, douăzeci de monede și căuta, Înspăimântat de câte i se ofereau, un cadou pentru ziua de naștere a mamei sale. Nu izbutea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ridicase, o scuturase, o clătise În apa verzuie a primului canal de irigații de lângă sat, apă tulburată de pompele cu care fusese potolit incendiul. Peste câțiva ani, țoala cu Însemnele căilor ferate pe ea acoperea scaunul pe care, În biblioteca sătească, Își sprijinea lutul cel vremelnic, În timp ce-i studia pe clasicii filozofiei germane, omul de aleasă cultură și spirit Înalt. Pe când se străduia să Înțeleagă frazele lungi și să pună Într-o oarecare ordine cele conținute de ele, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de vise ce i se petreceau aievea. Nu se trezise nici când, În puterea nopții, Gululu, beat, urla În curte că el nu era beat și că nu furase nimic; voia doar să cumpere vin pe datorie de la fostul notar sătesc, zgârcitul bunic al lui Ectoraș. Peste ani, cu puțină vreme Înainte de a i se răspândi prin sat numele de Repetentu, nepotul ascultase fără să vrea sporovăiala femeilor care, după datină, scăldau trupul Înțepenit al bătrânului ce murise de dimineață, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și greutate ce puteau fi simțite cu trupul și că multe dintre ele Începuseră să-și piardă sfârșiturile, Își domolise gândurile și-n fața ochilor goi ai minții Îi apăruse, liniștit, acel cais stingher, plantat cândva de către bunicul său, notarul sătesc, În fundul curții, foarte aproape de via ce sfârșea undeva În preajma casei vecinului izolat care strigase cu mândrie și deznădejde ura, cetățeni... În miezul aproape Încremenit al vârtejului, Repetentu mai apucase să se vadă pe el Însuși, ghemuit, cu ochii Închiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]