KorAP: Find »[drukola/base=sac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...504 >

12,589 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

fel ca Fratele cel Mare care îți ocupă atenția. Dom’ sergent, Helen, se ridică în picioare. Meșterește ceva la tocul armei și scoate pistolul. Ținându-l cu ambele mâini, îl îndreaptă spre mine și zice: — Acum ia-ți hainele din sac și pune-le pe tine. Dom’ sergent își trage lacrimile pe nas și expediază sacul de haine spre mine cu un șut, zicând: — Îmbracă-te odată, fir-ar al dracului! Eu am venit aici ca să te salvez. Cu pistolul tremurând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
picioare. Meșterește ceva la tocul armei și scoate pistolul. Ținându-l cu ambele mâini, îl îndreaptă spre mine și zice: — Acum ia-ți hainele din sac și pune-le pe tine. Dom’ sergent își trage lacrimile pe nas și expediază sacul de haine spre mine cu un șut, zicând: — Îmbracă-te odată, fir-ar al dracului! Eu am venit aici ca să te salvez. Cu pistolul tremurând, dom’ sergent zice: — Vreau să te scot odată de-aici ca să fac o labă! Capitolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

larg de tatăl ei, care s-a întors la căruță, așezînd fînul mai bine, uitîndu-se mereu în sus. Hai, femeie, hai! Să vezi ce-o să ningă! Ia geamantanele pe rînd, le pune în căruță, pe fîn, trage de pe cerdac un sac de cînepă și-l pune la picioare, urcă în scaun, face cruce și dă bice cailor: Dii, frumoșilor, că vine iarna! Marie, închide tu poarta că mă grăbesc să prind cursa rapidă. O muzică plăcută umple interiorul cald al mașinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și înghite furia, coborînd să închidă oblonul la portbagaj. O rafală de vînt, cu cîțiva fulgi, pătrunde prin ușa deschisă. Căruța cu cai trece în sens invers pe lîngă cursă, auzindu-se galopul potcoavelor pe asfalt. Bătrînul a făcut din sacul de cînepă o glugă și a pus-o peste căciulă. Stă țeapăn în scaun, cu statura lui de țăran înalt, purtîndu-și mîndria ca pe un blazon și îndeamnă caii lovind hățurile de spinările lor. Mihai o să te aștepte chiar de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trasee, următoarele mașini... Vlad înclină capul, mulțumind cu glas scăzut. Se întoarce încet și iese. Afară, pe peron, agitația e în toi. O mulțime de oameni încărcați cu tot felul de bagaje, între care predomină sacoșele cu pîine albă și sacii cu pîine neagră, pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul asemeni scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă de la o cursă la alta întrebînd, insistînd, fără să se înțeleagă unii pe alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fetei. Cristina devine gravă, se uită fix în ochii lui Mihai, apoi, după un timp destul de lung, șase-șapte secunde, înfrîntă de privirea calmă a tînărului, surîde molcom, căutînd în jur: Uite cum m-ai găsit... Tocmai s-a spart un sac... Se retrage doi pași, pînă lîngă o masă și ia prosopul aflat acolo, să se șteargă pe mîini. Cu ce vă pot servi? îl întreabă. Cu o cafea bună, fără năut surîde Mihai, arătînd cu privirea spre ceașca plină de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Chiar te simți vinovată? întreabă Mihai, sărutîndu-i iarăși mîna. Scuză-mă dacă am împins discuția prea departe!... Te rog! Vine cineva șoptește fata, eliberîndu-și mîna. De fapt, spune Mihai cu glas tare, văzînd că două femei vin să ia un sac cu zahăr vreau mai multe sticle, vreo zece, dar numai dacă-i vodcă rusească. La așa sumă, spune Cristina, deschizînd un caiet vă trimitem cumpărăturile acasă. Ce adresă? Cartierul de Nord, bloc D, 93. Sper că nu vrei atîta vodcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
precizează fata. E chiar așa de serioasă obligația morală? revine Mihai la propunerea lui, încurajat de precizarea fetei, în care el a ghicit dorința ei de a-l revedea. Cristina pornește înainte, conducîndu-l printre lăzile cu sticle și stivele de saci plini. Lîngă ușă se oprește, întorcîndu-se spre el: Chiar vrei zece sticle de vodcă? Da. Am să pun deoparte, pentru mîine dimineață. Bine? Halatul ăsta l-ai luat de gata? întreabă Mihai. De comandă răspunde fata roșind, simțindu-i privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-s eu, n-a mai pornit încoace; mi-a zis că vrea să fie mîine în formă. Am fost prin toată secția. Cei din schimbul doi, care n-au avut cu ce pleca, dorm prin vestiare, pe paturi improvizate din saci de hîrtie. Directorul a dat dispoziție la cantină să le pregătească mîncare; maiștrii au făcut deja tabele. Ce-ți face băiatul? Țipă, umblă toată casa, trage de tot ce prinde. Poate face nevastă-mea, acum, o fetiță rîde Ion. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lucrezi. Să nu-și închipuie cineva că-s de paie! Mi-s muncitor! își ridică el palmele iar astea două și ce am în cap pot face oriunde față cu cinste. Și la nevoie, am și spate sănătos, la cărat saci... N-o să-i mătur niciodată biroul lui Stanciu decît dacă așa scrie în fișa mea de angajare. Sudorul rămîne cu hîrtiile în mînă, puțin neliniștit, în vreme ce mecanicii ies pe rînd, care mai de care mai nemulțumit, înjurînd vremea de afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Tocmai discutam mai înainte cu directorul; ne cam apucă neliniștea: dacă merge bine premiera de mîine, duminica viitoare facem premieră oficială, cu invitați oficiali de la județ, reviste..., știi mata, ca de obicei; și-atunci, cu ce umplem restul sălii? Cu saci de cartofi răspunde Mihai acru. La un moment dat, e vorba de momentul culminant al spectacolului, actorii vor coborî de pe scenă cu cîte un cuțit în mînă și vor începe să curățe cartofi, simbol al integrării e-t-c... Vom lua locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trebuie să renunțe la plîns. Mai amăgește-i cum poți spune Mircea Emil tatălui -, c-o să aibă acuși ce mînca. Se întoarce la bar, o caută pe Sultana, dar negăsind-o, îl ia deoparte pe Pavel și-i cere un sac. Ce să faci cu el?! se miră Pavel, nehotărît încă dacă trebue să-i dea sacul de iută în care a fost zahărul. Dă-l încoacel! i-l smulge bărbatul, îndoindu-l, să facă din el o glugă. Mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aibă acuși ce mînca. Se întoarce la bar, o caută pe Sultana, dar negăsind-o, îl ia deoparte pe Pavel și-i cere un sac. Ce să faci cu el?! se miră Pavel, nehotărît încă dacă trebue să-i dea sacul de iută în care a fost zahărul. Dă-l încoacel! i-l smulge bărbatul, îndoindu-l, să facă din el o glugă. Mă duc să aduc de mîncare. Ești nebun! Unde?! Cunosc locurile, nu-ți fă griji. Iese afară, băgat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care a fost zahărul. Dă-l încoacel! i-l smulge bărbatul, îndoindu-l, să facă din el o glugă. Mă duc să aduc de mîncare. Ești nebun! Unde?! Cunosc locurile, nu-ți fă griji. Iese afară, băgat cu totul sub sac, lăsîndu-se înghițit de viscol. Ăsta nu-i sănătos arată în urma lui țăranul, care se întoarce cu un alt braț cu lemne, dar nimeni nu-i răspunde. Studenta leagănă în brațe de zor unul din copii, care se uită la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ochii invadați de lumină și cu zîmbetul fluturîndu-i pe buze. Bonjur! îi răspunde, înclinînd capul într-un gest de salut. Mi-era teamă că nu mai vii; te așteptam. Fata pornește înainte, spre capătul magaziei, printre stivele cu lăzi și saci, urmată de Mihai. Ia loc o clipă, te rog! Se pierde după o piramidă din lăzi de carton, întorcîndu-se cu un ibric plin cu cafea și cu două cești din porțelan chinezesc, foarte frumos lucrate, asemeni celor din serviciul Mariei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de unde a luat în mîini două traiste mari, vărgate și le-a băgat în hol. Mîine seară i-a șoptit cu aceeași răsuflare mirosind a țuică transport combustibil la niște unități, în deal. O să arunc peste gard, în spatele casei, cîțiva saci cu cărbuni și lemne. Nu știe nimeni, șoferul are și el ciubucuri... Numai să fiți atentă, să băgați repede în magazie... A uitat de necazuri, a uitat de tot. Parfumul discret al țuicii de prune, același ca acum două luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
parte, făcîndu-și cruce: Doamne, omule, nu ești întreg!... Mircea Emil, vînăt de frig, cu pălăriuța înfiptă adînc, plin de țurțuri la gulerul hainei strîns la gură, cu zăpadă pe pantaloni, intră cu pași mărunți, ajunge în mijlocul sălii, și-și lasă sacul de pe umăr: Am venit! zice el victorios, cu glasul tremurat de frig. V-am zis doar c-o să cinăm... Și, vrînd să-și coloreze și mai mult gluma, răstoarnă sacul, din care cad patru găini și o rață. Găinile încep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
intră cu pași mărunți, ajunge în mijlocul sălii, și-și lasă sacul de pe umăr: Am venit! zice el victorios, cu glasul tremurat de frig. V-am zis doar c-o să cinăm... Și, vrînd să-și coloreze și mai mult gluma, răstoarnă sacul, din care cad patru găini și o rață. Găinile încep să fugă speriate, făcînd scandal; rața însă, cu gîtul rupt, zace însîngerată. Asta făcea pe nebuna o arată Mircea Emil. Așteaptă ca și cei din jur să rîdă. Toți însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
intrare hai; microbuzu-i la poartă. O! tresare maistrul mecanic văzînd-o pe secretară, gata să facă un pas înapoi bună ziua, tovarășă Roman! Bună ziua, tovarășe Cornea! Tocmai voiam să-ți spun că la pomul lăudat nu-i bine să te duci cu sacul. Da-da, și de dumneata e vorba. Montajul a fost raportat, dar rezervorul stă afară întroienit. Iar eu conduc echipa de deszăpezire, ca pedeapsă că am întrebat pe tovu Stanciu de ce a dat sudorul altora. Nu vă luați de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
foloasele, celălalt ponoasele nu-mi convine spune Mihai menținîndu-și tonul. De data asta chiar că ești porc! Ieși? întreabă Cristina calm, dar nu mai așteaptă răspunsul lui Mihai că trece pe lîngă el, cu capul sus, pierzîndu-se după stivele cu saci și lăzi. Un fior de dezgust îl străbate pe Mihai din creștet pînă în tălpi, simțindu-l cum pune stăpînire pe el, ca o senzație permanentă, amplificîndu-se pe măsură ce, ajuns afară, în albul dominant, sub adierea vîntului, se depărtează tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

pe care să o poată ignora. Evident că viermișorul nu era, în definitiv, prea ciudat, îl întâlnise și altă dată, doar că într-un alt context. „Luni, 9:45. Lungime: 7 mm. Aspect: acela al unui clitoris mărit, asemănător unui sac, dar cu terminații nervoase în interior. Observații: de fapt, o a doua «jucărică»“. „Marți, 11:45. Lungime: 8,5 mm. Aspect: ca și ieri, dar ceva mai inflamat, se distinge clar de labia minora. Viermișorul pare a căuta lumina, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
pentru nevoile lui de comunicare emoțională. Nici măcar nu ar fi fost nevoie să-și dea jos hainele ca să-l stârnească. Spre meritul său, avea fantezia aceasta cu toate femeile de la Alcoolicii Anonimi (chiar și cu o cucoană cu aspect de sac și fața conservată parcă în formadelhidă), iar acestea, simțind despre ce era vorba, se retrăgeau discret și îl evitau. Din fericire, Carol avusese prevederea să facă rost de niște afrodisiace, fără de care seara ar fi fost un eșec răsunător. Tipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
genunchii, punându-mi în față miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe o perniță de pluș catifelat. Contorsionată și plină de vene, ca trunchiul retezat al unui stejar bătrân. Se revărsa din deschizătura vaginului ca grâul dintr-un sac răsturnat. Mi se părea ciudat să observ cum labiile îi fuseseră afectate de această modificare. Epiderma se întărise și se închisese la culoare, devenind una cu rădăcina penisului, ca o combinație de-a gata de cămașă și pulover cu guler

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
ora 9:10 dimineața, în timp ce stai lângă unul dintre cele mai căutate adăposturi pentru animale de companie din Londra, ar însemna să tulburi prea mult ordinea firească a lucrurilor. În schimb, simțea labia majora și mons veneris ca pe niște saci plini cu lichid. „Cristoase, e o arsură“, conchisese el imediat. O arsură care pulsa, deja infectată. Pornind de la această nouă ipoteză, Bull începu să caute și cauza. Își cercetă mintea tulburată în căutarea unor informații legate de seara din ajun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
cu metabolismul lui Gaston. Nu conta cât de des Alan sau Helen Meyer, asistenta medicală pentru ambulatoriu a lui Gaston, drenau chestia, aceasta se umfla din nou în treizeci și șase de ore. Lui Alan i se părea deseori că sacul dezgustător e un parazit care se hrănește cu rezervele imense de vitriol și bilă ale gazdei. Alan intenționase, categoric, să dreneze chistul cu totul. Apoi, dacă mai avea timp, ar fi vrut să mai meargă două mile până la East Finchley

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]