1,976 matches
-
ar fi putut explica sprinteneala și buna dispoziție a lui nea Victor, dacă nu efortul de a căra singur lăzile cu legume până la porțile beneficiarilor?! Cum se anunțau ceva mișcări de trupe prin burțile noastre și ne uitam semnificativ către sacoșa cu de-ale gurii, nea Victor, cu ochiul format, ne-a recitat rapid dictonul care conținea chintesența progresului în comunism: - Bă’, întâi munca și după aia haleala! Mergem și descărcăm gunoiul și când ne întoarcem, restul. Deși am fi preferat
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
un câmp la un loc știut dinainte, unde, sub o salcie pletoasă era un fel de groapă largă, cu pământ neted și iarbă grasă. - Ei, acum flăcăi, la odihnă! O să rămâneți aici până vin eu să vă iau. Aveți în sacoșă tot ce vă trebuie, mâncați, de closet n-aveți nevoie, trageți un pui de somn, treaba voastră ... Eu trag o fugă până acasă că am treburi mai importante. Orice ar fi, nu plecați nicăieri, indiferent cât lipsesc, e clar? - Clar
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
trag o fugă până acasă că am treburi mai importante. Orice ar fi, nu plecați nicăieri, indiferent cât lipsesc, e clar? - Clar, nea Victor, fii fără grijă, aici stăm! Nici nu se depărtase bine camionul, că neam și înfipt în sacoșa la care râvneam, înfulecând cu poftă și compătimindu-l pe bietul nea Victor, care era nevoit săracul să muncească și în timpul programului de serviciu! Pe la vreo cinci după amiază, după o siestă memorabilă, a apărut și nea Victor: - Sus, băieții
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cu familiarismele, că afectează climatul muncii! Băiat deștept, nea Victor! Am coborât din camion în curtea combinatului, vizibil obosiți de parcă ne-am fi întors pe jos câțiva kilometri, am tras o raită prin hala de depozitare să ne punem în sacoșe ceva roșii, castraveți, ceapă, ardei, că de, înțelepciunea populară ne-a învățat că găina de unde scurmă, de-acolo se hrănește și ne-am îndreptat spre cămin, având grijă să nu uităm de pachetul de Carpați fără filtru pe baza căruia
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de struguri. Văzând că fumez liniștit la margine, așezat pe iarbă, mă întrebă nelămurit: - Dar dumneavoastră nu vă culegeți struguri? - Păi ... aș lua și eu, dar nu am în ce să-i pun! - Dacă-mi spuneați, luam de acasă o sacoșă ... dar, stați că am o pungă; mergeți și vă culegeți că vă așteptăm. Am cules și eu cam jumătate de pungă. - Putem pleca? Sau mai vreți să mai stați la aer? - Nu, mai am o oră până la tren, așa că putem
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Carla, Îi Întări convingerea singurătății, fiind un produs al nimănui! Necăjit, ridică receptorul telefonului formându-i numărul dela birou dar, În momentul când Îi auzi vocea, puse receptorul Înapoi În furcă. „La ce bun...!” Adună, punând Într-un fel de sacoșe mai Încăpătoare hainele și lengeria fără a-i lăsă măcar cele câteva rânduri protocolare. Se urcă Într’o mașină de piață, dând adresa hotelului socotind necesar să se relaxeze, mai ales să centralizeze toate fazele Înbolnăvirii sale,În cea mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care umblă cu tot felul de șmecherii la derută, de la care te poți aștepta la te miri ce, nenorociții dracului...!!” Îl trase mai În interiorul gangului unde Își făcu apariția parcă răsărind din pământ, trei colaboratori ai bosului care dintr’o sacoșe ce o avea asupra lor, unul dintre ei, dădu la iveală cinci teancuri de sute de lei nou-nouțe, a câte zece mii lei fiecare, Începând numărătoarea lor. Învăluit Într’o ușoară exaltare, Tony Pavone urmărea cu Încordare mișcarea banknotelor, având atenția
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numărătoarea lor. Învăluit Într’o ușoară exaltare, Tony Pavone urmărea cu Încordare mișcarea banknotelor, având atenția mărită ca aceștia să nu trișeze. Al șaselea pachet Îl desfăcură În două, ca după ce socotelile fură Încheiate, borfașii Îi așezară la loc În sacoșe În timp ce Bossul ceru dollarii, făcând mențiunea. „Eu lucrez cinstit domnule, la mine nu se admite nici cea mai mică greșeală. Posed excelente aprecieri și mai presus de toate sunt om de Încredere, datorită căreia Îmi pot păstra renumele de afacerist
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de gol paharul privind cu simpatie la omul din fața lui. Regulamentul de ordine interioară nu permitea introducerea și consumarea băuturilor alcolice, cu atât mai mult intimitatea cu cei arestați. Paharele se umplură din nou, iar Maiorul despachetă În fața lui o sacoșe cu alimente, motivând. “Atena m’a rugat...! Mănâncă acum cât poți, mănâncă totul, saturăte bine: În arest nu pot să-ți dau nimic. În md sigur, gardienii l’ar devora și, mai pot fi imaginate și unele bănuieli...!!” Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sammler nu știa a spune. El unul nu suporta nici o prelegere mai mult de zece minute. Dar ea, cu ochi smintiți, inteligenți, mari, fața plină de un comentariu inocent și pielea Îngroșată de concentrare, ședea pe fusta ei mototolită, cu sacoșa plină de lucruri naufragiate În stradă, cu pradă, cupoane de reduceri și volante publicitare Între genunchi. După aceea era prima care punea Întrebări. Se familiarizase Îndeaproape cu rabinii, cu nevestele rabinilor și familiile lor - implicată În discuții dadaiste despre credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la Sammler prin Angela Gruner. Shula o vizita pe Angela În zona East Sixty, unde vara ei avea apartamentul newyorkez ideal al femeii tinere, frumoase, libere și avute. Shula admira asta. Aparent fără invidie, fără stinghereală, Shula, cu perucă și sacoșă, cu fața-i albă Încruntată În continuă inspirație (primind și transmițând mesaje de-a valma) ședea pe cât de stângaci posibil În superconfortul tapițeriei Angelei, mânjind cești de porțelan și furculițe de ruj. În versiunea Shulei, tatăl ei avusese conversații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din frâu, nu-i așa? Sammler vedea asta În Shula-Slawa. Venea să-i deretice-n cameră. El trebuia să stea cu bereta și cu haina pe el, căci ea avea nevoie de aer curat. Venea cu materiale de curățenie În sacoșă - amoniac, hârtie menajeră, Windex, ceară de parchet, cârpe. Ieșea pe pervaz să spele geamurile, lăsînd cadrul ferestrei În jos până la coapse. Micile tălpi de la pantofi Îi erau Înauntrul camerei. Între buze - o rafală de senzualitate de un roșu aprins, asimetrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
coșuri de pe trotuar, cărți cu cotoare albite și pete de ploaie - Anglia În anii ’20 și ’30, Bloomsbury, Downing Street, Clare Sheridan. Rafturile lui aveau pe ele teancuri și teancuri de chilipiruri cinci la dolar, bune de aruncat, târâte În sacoșe ce stăteau să se rupă. Și până și cărțile cumpărate chiar de el erau În general superflue. După ce risipeai atâta trudă pe scriitori serioși, aflai puține lucruri pe care nu le știai deja. Atâtea starturi eșuate, căi Înfundate, postulate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
T.E. Lawrence. Oameni străluciți, nu? Și ei au pierdut singurul exemplar al unor capodopere. — Of, of. — Deja campusul e acoperit de afișe. Manuscris pierdut. Și este și o descriere a doamnei. Văzută des la conferințe publice. Poartă perucă, duce o sacoșă, este asociată cumva cu H. G. Wells. — Da, pricep. — Nu se Întâmplă să știi ceva despre asta, domnule Sammler? Firește că aș dori să fiu de ajutor. Sunt uimit câtă informație se lipește de tine. Îmi amintești de limba unei broaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vârf, o moștenire demnă de milă, smintită, fragilă, născându-i o teamă de o soartă nemiloasă. Ei, călugărițele poloneze o salvaseră. CÎnd venise la mănăstire să o ia, avea deja paisprezece ani. Acum avea peste patruzeci, vagabondând prin New York cu sacoșele ei. Trebuia să returneze manuscrisul imediat. Doctorul Govinda Lal probabil era cuprins de panică. Cine știe ce formă asiatică lua disperarea omului. Între timp mai era În conștientul lui Sammler o izbucnire de roșeață. Posibil datorită condiției lui Elya Gruner. Aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui tulburate, cu o inteligență oscilantă, țeluri Înalte. Și desigur În viziunea Shulei devenise prea delicat pentru viața lumească, prea absorbit de universalii neîmpărtășite, excluzând-o pe ea. Și prin extravaganță, prin teatralitate animală, prin documente șterpelite, prin șmecherii cu sacoșe, nevroze ce implicau coșuri de gunoi, mâncăruri exotice care-i provocau arsuri la stomac, dorea să-l atragă și să-l aducă Înapoi, să-l lege și să-l țină În lume alături de ea. Halal lume! Halal ea! Înălțarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
încă nici un bip. Ce băiat rău. Am dat din ca. — Probabil are probleme cu ieșitul din casă, cu ai lui, a continuat ea. De obicei e chiar punctual. Mama lui îl ia uneori la cumpărături cu ea. Ca să-i care sacoșele... Portia se simte foarte rău, am zis eu, arătând spre cușcă. Sheba s-a uitat și ea. — O, draga mea. Săraca Portia. Vii de la veterinar? — Da. Suferă prea mult. Nu pot să mai suport, și am început să plâng. — Biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Îndurat să-mi dezlipesc ochii de fereastră. Poc - poc - poc... Pași repezi și mărunți ai unei femei pe tocuri... De, se Întorcea tîrziu. Nici măcar Întunericul nu-i putea ascunde paltonul alb garnisit cu blană la mîneci și guler. Ducea o sacoșă din hîrtie sub braț... S-a prefăcut că nu mă vede, dar să nu-și Închipuie că mă poate duce de nas cu una, cu două. Partea de sus a corpului era imobilă, ca o platoșă. Ce-ar fi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ai putea să te gîndești la fratele dumitale. Ce Împrejurări l-or fi determinat să ajungă unde a ajuns și să sfîrșească cum a sfîrșit ? — O, bine că mi-am amintit! Trebuie să vă dau ceva. Luă de jos o sacoșă mare, albă, pătrată, pe care o pusese lîngă scaunul ei și care nu se potrivea deloc cu Îmbrăcămintea ei de doliu. O ridică În poală. Scoase din ea un pachet Înfășurat În ziar și mi-l Întinse peste masă. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nopții mai zăbovea doar la gurile deschise ale unor clădiri și la intrările scărilor rulante. Un băiat pe bicicletă tocmai distribuise ultimele sticle cu lapte și trecea pe pantă-n jos, pe lîngă mașină. Se auzea clinchetul sticlelor goale din sacoșă. Din fericire, nu mai era nimeni prin preajmă. Am luat-o la fugă pe scări, urcam cîte două trepte o dată și am sunat la soneria albă de la ușa vopsită În alb, cu bordură de un verde Închis. Deși nu trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cuvînt. Se pare că salvatoarea mea n-a sosit Încă. Oameni care mergeau grăbiți, zîmbind unul altuia... O femeie tînără Însărcinată Își tot răsucea trupul, croindu-și drum prin mulțime, preocupată doar de picăturile de apă ce-i curgeau din sacoșă... de la peștele care se dezgheța. Singurul care mi-a aruncat și mie o privire a fost un tînăr de șaptesprezece-optsprezece ani, cam palid la față. Se În dreaptă spre cabina telefonică și cu o mișcare iute, aruncă ceva Înăuntru. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
așa că nu mă îmbiau la vinul lor. Petrit albanezul era mai spontan. Cerea ce voia și obținea. A cerut tot trusoul de școală pentru cei doi copii și l-a căpătat. De la cufărul lui de lemn a ajuns la 5 sacoșe elegante, de-ți lăsau gura apă, pline cu boarfe. Sclifosita de româncă a zis că elle manqué seulment des livres și a căpătat livres de și-a rupt șalele cărând. Petrit îmi povestea cum mergea el cu nevasta și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rețele mafiote. Ei vegheau la norocul nostru. Erau cu atât mai indispensabili, cu cât supraviețuirea cu mijloace legale devenea mai imposibilă. Tovarășa T. știa însă că de astă dată o să aibă probleme pe traseu. Încă din Gara de Nord mi-a scanat sacoșa subțirică și m-a privit strâmb: - Ascultă, Mihaela, să nu-mi faci probleme. Tu știi că eu țin la tine și nu vreau să mă pui în situații proaste. Avea dreptate femeia. I-am cam stricat toată excursia. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acestei nedumeriri absurde, vocea îi sări vioaie către domnul Pavel: - Niște păhărele pentru coniac. - N-avem coniac. - Avem, am cumpărat eu, special, dar gata să uit: să-l cinstim pe domnul judecător. Domnul Pavel aduse păhărelele, în timp ce ea scoase din sacoșa de piele cu care venise sticla cu coniac, și, destupând-o, începu să servească fiecăruia și doamnei Carolina pe care o strigă să vină de la bucătărie, ușa era întredeschisă, apoi se ridică în picioare și înălță, prima, în sănătatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu calul mic și slăbănog venind din orient, că nici n-o auzisem când îmi spusese, sunt sigur, ca de obicei „la revedere”. Domnul Pavel, înalt, subțire, părea chiar zvelt, deși obosit - era spre prânz - intră în curte cu trei sacoșe, pe care părea să le țină fără greutate, cu cumpărăturile din magazinele „alimentare” din centru, toate deschise, deși era duminică. După ce traversă curtea în bucuria lui Rex și intră în bucătărie să-și descarce sacoșele, mă dusei la el dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]