936 matches
-
și frustrare .......................................... 305 Importanța jocului, a poveștilor și a copilăriei În viața omului ............................... 309 Aspectul volitiv al personalității: voință, curaj, determinare În viață - abandon, lașitate............................................................................................................... 310 Psihologie feminină - psihologie masculină ............................................................... 317 Prietenia - virtuți ale acesteia ................................................................................... 321 Sentimentul și credința religioasă; sacralitate, mit .................................................. 324 Partea a doua: Reflecțiuni propuse de autor ............................................................. 337 Referințe bibliografice ................................................................................................ 380 Argument Reflecțiunile consacrate ale umanității, devenite În timp adevărate embleme ale cugetării umane, sînt ferestre deschise spre spiritualitate. Ele angajează sufletul uman pe un drum al spiritualizării
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Dar inconștientul din noi nu poate trăi fără mituri.” (Lucian Blaga) Nu putem trăi numai Într-o luciditate controlată; avem nevoie, cel puțin din cînd În cînd, și de o extrapolare a unor nevoi intime În imaginar, În miraculos, În sacralitate. Psihanaliștii văd chiar În rolurile și figurile mitice proiectarea unor complexe ancestrale, sau posibilitatea Împlinirii deghizate a unor dorințe și aspirații cenzurate de Supra-Eu (de conștiința socială justițiară). * „De cele mai multe ori, conștiința e o problemă de educație.” (Alex. Dumas - tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
apare, paradoxal, sub forma unei ironii. Aceasta este victoria sa ca istoric: fixarea gândurilor "din pulbere", sfidarea morții indivizilor și a popoarelor prin spiritul și prin caracterul însemnărilor ulterioare. Aspect care mă lămurește, pe deplin, că în aceasta și constă sacralitatea științei istorice: în a te dedica, cu maximă luciditate, veridicității informației, într-o lume a faptelor dispărute, care nu mai pot fi reconstituite. Iată știința, de pe acum sublimată în artă, a autorului: el insuflă viață secolelor duse, demonstrând că însemnătatea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
maniera dominantă - adusă aici la desăvârșire prin juxtapunerea celor două tipuri de construcție - rămâne aceea adoptată în placheta de debut. Ca și modelele: Nichita Stănescu (mai ales prin figurile imaginarului - soldatul, ochiul și orbirea, câinele etc.), Marin Sorescu (prin infuzia sacralității într-o realitate aparent degradată) și suprarealismul (similitudine ce trebuie privită totuși cu rezerve de vreme ce poemele lui V., spre deosebire de incontinența imagistică a avangardiștilor, își relevă adesea nu numai o coerență strictă în planul reprezentării, ci și un sens parabolic apăsat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
stilului său de viață, în timp ce heteronomia numai că nu dispare. Și mai grav, urmașii Iluminismului s-au arătat capabili să constituie o amenințare reală la adresa liberei manifestări a imaginației și a valorilor emoționale; au persecutat, în trecut și în prezent, sacralitatea și interioritatea în numele pragmatismului utilitarist... În numele multiculturalismului vedem adesea că acțiunile productive și constructive - chiar rațiunea și progresul - sînt denigrate sau puse la îndoială. În practică, odată relativizate, înjosite și considerate "constructe sociale" arbitrare de rînd, valorile reale se găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
astăzi în cercurile intelectuale și politice americane. Mă refer la obiceiul de a impune prejudecățile Occidentului radical (propriile sale idei despre cum ar trebui să arate alte culturi) speciilor culturale rare pe care încearcă să le "salveze". Formele specifice de sacralitate pe care se sprijină de obicei (probabil mereu) însăși existența acestor culturi marginalizate - în cazul în care sînt recunoscute - sînt îngăduite cu condescendență și înlocuite arbitrar cu diverse clișee socio-istorice care denaturează adevărul și-i pedepsesc pe cei pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cazul crizelor specifice Orientului Mijlociu o conferă în mare măsură coordonatele 236 culturii politice arabe, cu aspectele sale determinante spiritualo-religioase, culturale, antropo-socio-geografice, economice, politice etc. Dintr-o perspectivă spiritualo-culturalo-religioasă regiunea Orientului Mijlociu și Apropiat se prezintă pregnant cu inclinații către sacralitate, manifestându-și influență în cultura politică arabă care evoluează în limitele valorilor tradiționale și religioase ale lumii arabe, dar și a valorilor laice moderne. Principalele trei tendințe care domină societatea arabo-islamică sunt: orientarea liberală, orientarea naționalistă și orientarea islamică.237
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
câteva perspective de analiză: dimensiunea religioasă a conflictului arabo-israelian (cele două religii de origine abrahamică: iudaismul și islamismul, precum și particularitățile civilizației iudaice și islamice); contextul interreligios conflictual al iudaismului și islamismului (respectiv, implicațiile de natură culturală, socială și geopolitică); problemă sacralității spațiului Ierusalimului în tradiția iudaica și islamică; strategile geopolitice de recucerire a Pământurilor Sfinte; fundamentalismul islamic și opoziția față de tendințele economice și culturale dominante (tabuurile și atitudinea antioccidentală a gândirii islamice, a se vedea în acest sens Jihad vs. Cultură
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
sens", astfel că în tradiția musulmană "sacrul trebuie înțeles în cadrul unei teologii a orașului", iar lupta geopolitică pentru orașul sfânt poate lua valențele unui act ritualic religios.270 În tradiția iudaica există două modele opuse pe care se grefează problemă sacralității spațiului Ierusalimului; pe de-o parte, este modelul particularist care pornește de la tradiția kabbalică ce susține ideea de relație specială între divinitate și anumite locuri geografice, oferind astfel o privilegiere anumitor spații în raport cu altele (conform autorului Abraham Ibn Ezra). Aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
realiza fără un filtru exhaustiv al implicațiilor 287 de natură socială, religioasă, culturală și geopolitică, fără de care ne-am cantona în multitudinea de stereotipii mai mult sau mai putin verosimile. Atât în tradiția iudaica, cât și în cea islamică problemă sacralității spațiului Ierusalimului ocupă un rol important, în decursul istoriei inițiindu-se diferite strategii geopolitice de recucerire a Pământurilor Sfinte. Un loc aparte în negocierile palestiniano-israeliene l-a ocupat (și încă îl ocupă) orașul Ierusalim, în planul ONU din 1947 propunându
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
teritorii.932 În ceea ce privește problemă Ierusalimului, SUA consideră că aceasta reprezintă o provocare pe care numai împreună cele două părți pot s-o rezolve; totuși, americanii consideră că Ierusalimul de Est (preluat în 1967) este un teritoriu ocupat și care datorită sacralității acestui oraș istoric nu trebuie să fie divizat. Toate aceste principii au fost promovate de fiecare președinte al SUA în încercarea de gestionare a conflictului israeliano-palestinian, incepand cu președintele Lyndon B. Johnson 933 și până la actualul președinte Barack Hussein Obama
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
dintre idolatrie și religia autentică; cf. acestuia adjectivul sfânt aparține doar divinității, legile fiind cele care sanctifica, iar spațiul geografic al Israelului fiind unul neutru, a aplica adjectivul sfânt în acest context istoric înseamnă idolatrie. Critică maimoidiană a învestirii cu sacralitate a unui spațiu neutru ar fi putut duce, chiar și astăzi, la o liniștire a conflictului geopolitic și la un primat al valențelor religioase ale vietii iudaice. Modelul maimonidian ce adera la ideea tradițională a Ierusalimului ca oraș sfânt și
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
spațiu neutru ar fi putut duce, chiar și astăzi, la o liniștire a conflictului geopolitic și la un primat al valențelor religioase ale vietii iudaice. Modelul maimonidian ce adera la ideea tradițională a Ierusalimului ca oraș sfânt și interpretarea acestei sacralități drept fapt istoric contingent, stabilit în virtutea respectării comandamentelor divine, surse ale sfințeniei în lume, ar putea constitui un autentic model religios pentru iudei. Pentru detalii a se vedea Codruța Cuceu, op. cît., pp. 75-80. 275 Ibidem, p. 77. 276 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Dumnezeu în comunicarea cu omul este prin excelență simbolic, fiind caracterizat prin toate atributele esențiale ale simbolului: motivare, conotativitate, infralogicitate; limbajul uman care a păstrat ulterior căderii amintirea acestei încărcături simbolice (limbajul mitico-religios) se caracterizează printr-o anume doză de sacralitate, avînd ca "limbaj-obiect" sacrul însuși. Ca expresie a unei "istorii sacre", Biblia se prevalează de virtuțile limbajului simbolic din cel puțin trei motive și anume: a) este imposibil să sugerezi altminteri decît simbolic existența lui Dumnezeu și a lumilor ierarhizate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
umane" venerate. În regimurile totalitare antireligioase, imposibilitatea mărturisirii generează traume interioare, conștiințe ale păcatului amplificate de conflictele exterioare pe care cultul puterii le stimulează prin inventarea unor fictive motive de vină. • Știința sacră se străduiește să creeze o aură de sacralitate în jurul principalelor dogme ale ideologiei totalitare, considerată drept unica în măsură să asigure afirmarea "personalității multilateral dezvoltate". Această imagine presupune mistificarea dogmelor (într-o manieră similară cu cea religioasă) cu ajutorul unei false "peceți de științificitate". Dizidența este considerată o erezie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
biserică; * sărbători, felicitare, mecanism, chirurg, revistă, computer, galaxie, echipament, ax; * aur, instructor, examen, exercițiu, constelație, fotografie, secret, antrenant, extra; * punctual, funcție, calapod, funcționar, astmatic, sculptor, populație, șapcă, sculptură; * itinerariu, grandios, echipament, bagaj, ecologist, fotografie, impunător, antrenezi; * Antarctica, aparat, mobilier, jucărie, sacralitate, depozit, marketing, antrenament. Folosind DOOM-ul, marcați, prin subliniere, locul accentului în cuvintele: campanie, companie, mozaic (subst./ adj.), grena, colibri, taxi, atu, adică, avarie, aripă, caracter, fenomen, sever, unic, călugăriță, doctoriță, regizor, acatist, antic, jilav, gingaș, trafic, butelie, suntem/ sunteți
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
adj.), grena, colibri, taxi, atu, adică, avarie, aripă, caracter, fenomen, sever, unic, călugăriță, doctoriță, regizor, acatist, antic, jilav, gingaș, trafic, butelie, suntem/ sunteți, aerodinamic. Despărțirea cuvintelor în silabe Despărțiți în silabe cuvintele următoare, precizând regulile valorificate: * punctual, calapod, șapcă, jucărie, sacralitate, ficțiune, impresionant; * funcție, vestimentație, antrenament, măreție, imoral, astmatic, încălzire; * sculptor, populație, pictură, instrument, inamic, postbelic, trasee, arie; * Antarctica, mobilier, instalație, celebru, continuu, frumos, agreabil; * instrucție, impunător, somptuos, galerie, dreptunghi, somptuozitate; * arctic, ficțiune, interesant, inutil, comandant, spaimă, aclimatizare; * sculptură, imbold, inadaptabil
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
măreție, de edificiu simbol, cât și prin certe calități artistice în redarea imaginii iconice a Sfintei Parascheva (prezentă pentru prima dată pe o medalie și având o notă specifică de expresivitate, care îl pune pe contemplator în contact vizual cu sacralitatea). Reflectarea medalistică actuală a Bisericii „Trei Ierarhi”, o ilustrăm cu o realizare din anul 2002 (bronz aurit, 75mm). Aceasta marchează împlinirea a 360 de ani de la Sinodul ținut la Iași, în 1642, este inițiată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei și
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
măreție, de edificiu simbol, cât și prin certe calități artistice în redarea imaginii iconice a Sfintei Parascheva (prezenta pentru prima dată pe o medalie și având o notă specifică de expresivitate, care îl pune pe contemplator în contact vizual cu sacralitatea). Reflectarea medalistica actuala a Bisericii „Trei Ierarhi”, o ilustram cu o realizare din anul 2002 (bronz aurit, 75mm). Aceasta marchează împlinirea a 360 de ani de la Sinodul ținut la Iași, în 1642, este inițiată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei și
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
nu este conferit doar de terminologie, ci și de trăsături precum: caracterul arhaic, monumentalitatea, necesitatea de a păstra distanța față de vorbirea curentă, fără a pierde însă capacitatea de comunicare și de implicare afectivă; dorința de a echilibra tradiția și modernitatea, sacralitatea și accesibilitatea. La nivelul vocabularului, remarcăm numărul însemnat de arhaisme, precum și specializarea semantică a unor cuvinte din vocabularul comun. Individualitatea limbajului religios este conferită de o serie de fenomene lingvistice specifice. Astfel, extinderea principiului simbolic determină utilizarea substantivelor comune și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
filosofic, didactic, poetic). În epoca modernă se înregistrează și o variantă publicistică a limbajului religios prin adaptarea acestuia la canalele de comunicare media. Instrument al cunoașterii și comunicării de esență religioasă, limbajul religios se întemeiază pe recunoașterea unei lumi a sacralității, prin raportare la care se definește dimensiunea religioasă a ființei umane. Din perspectivă semantică, limbajul religios își află originea într-un "referent extralingvistic preexistent"99, un referent care eludează categoriile spațio-temporale de tip istoric, în încercarea de a construi o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la nivelul relațiilor simbolice pe care le construiesc, ambele justificându-și existența prin mecanismele discursive de legitimare pe care le pun în mișcare. Ele propun individului o lectură a realității, prin prisma ideologiei împărtășite în cazul politicului, și din unghiul sacralității, în cazul limbajului religios. Ca și politica, religia recurge la manifestări discursive pentru a-și face cunoscute valorile și pentru a câștiga adeziunea credincioșilor, fără de care instituția bisericii nu și-ar dovedi utilitatea. "Atât discursul religios, cât și cel politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un călugăr ce nu știa zugrăvia, au făcut copia ce există astăzi. Aprinde-se-vor candelele pe mormânt? Lumina-se-va vechiul portret?"369. Turnurile de frază, inversiunile, construcțiile sintactice prin acumulare, timpurile verbale contribuie la conturarea unei atmosfere de sacralitate care amintește de stilul religios: "Uneori, notează Monica Spiridon, firele toarse din caierul profan și din acela sacralizant sunt întrepătrunse dibaci într-o urzeală armonioasă, unde modelele pamfletului politic și cele ale predicii se sudează indestructibil, în textura unei discursivități
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să asigure adevărata întoarcere a libertății antice. Într-o oarecare măsură, pentru început aceastea au adoptat o poziție de vigilentă așteptare, înșelată ulterior de măsurile judecătorești și legislative ale lui Augustus, care au înăsprit progresiv spiritele opozanților: de exemplu, violarea sacralității conceptelor de patria potestas, manus maritalis, univiritas..., și din cauza cărora nu numai libertatea politică, ci și cea personală era comprimată 130. Rezultatul a fost că principiul de libertate republicană, înțeles de antici și, fără îndoială și de Augustus însuși -, ca
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
metaforă indirectă a creației, nu a mobilurilor ei. Alecsandri sugerează doar starea ce premerge apariției poeziei. Ca toți romanticii, autorul comentai aici crede că originile ci sînt sacre: „aștept din cer să vie / o zînă drăgălașă, cu glasul aurit”... Însă sacralitatea este, aici și În alte poeme, o simplă figură de stil. Scrisul ca atare nu este, repet, o dificultate. Versul: „cînd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor” spune Îndeajuns despre psihologia creatorului. Alecsandri are și el
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]