928 matches
-
epocale dintre 1789 și 1793, echivalentul primei operații deconstrucționiste istorice ale cărei consecințe, În Franța, mai apar Încă și astăzi. Ceea ce numim postodernitate este una dintre ele : ideea imposibilității Revoluției și Încercarea de a umple locul gol rezervat irumperii unei sacralități așa-zicînd imanente - cu ceva. Antimodernitatea este replica franceză la postmodernitate, venită tîrziu, ce-i drept, dar articulat formulată. Discursul francez despre literatură este unul despre Occidentul contemporan, este unul despre noi. Iar literatura franceză ilustrată În acest volum stă mereu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fi literatura contradictorie? Pentru că, răspuns general, este expresia unei crize, cea datată la 1789, atunci cînd În locul conținutului sacru este așezat mereu un altul, cu conștiința faptului că ceea ce a fost Înlocuit era de neînlocuit, căci chiar În asta constă sacralitatea. La fel se Întîmplă deci cu literatura: o producție de texte normativă, În care poemul era tragedie, eglogă sau sonet, este pusă În scurt timp În chestiune În cele două categorii a priori ale sale: conținutul și forma. Cele patru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de moștenirea imensă a tradiției, susceptibil de a naște Însă una nouă. Scriitorii sînt mult mai prezumțioși decît scriitoarele. Primii sînt ființe istorice În mai mare măsură decît ultimele. Pentru ei, a scrie literatură este un act Încărcat de o sacralitate ezoterică și de exigențele ce decurg de aici. Ei fac parte din școli, au o viziune holistă a reprezentării lumii de către limbaj, au o conștiință acerbă a limbajului ca Lege ratificată cu fiecare nouă carte publicată. Pentru ele, a scrie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
embleme, ambele, ale unei viziuni românești a existenței. Nunta Zamfirei e un tablou etnografic (nunta la români) transpus în figurație de basm. C. păstrează spiritul autentic național nu numai în suita tradițională a momentelor ceremonialului, ci mai cu seamă în sacralitatea de care se încarcă iubirea prin nuntă, unită cu prețuirea bucuriilor lumii (tradusă în vioiciunea armonioasă a dansului și în umorul bonom), cu gustul frumosului și legea omeniei. Sărbătorescul, dragostea de viață datorează mult din expresivitatea lor ritmului captat în
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
amplul roman Orbitor (I-II, 1996-2002, proiectat în trei volume). Deschiderile pe orizontală oferite în Visul de statutul gemelarității și ambigeniei se închid acum în favoarea sondărilor informației genetice individuale (capitolul dedicat neamului Badislavilor vine parcă din proza sud-americană), cu antenele sacralității imemoriale (înrudiri cu Nașteri mistice de Mircea Eliade, cu studiile lui Jung și Kérény despre copilul divin ș.a.). Nu există structură narativă în Orbitor fără un subtext referențial, fie că este vorba de psihanaliză, mitologie sau exegeză biblică, fie de
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
Biblia. Cartea prin antonomază, efigie cosmică, adică, în același timp, "imago mundi" și analogon discursiv al științei "infuze". Întrucât reproduce un model sacru, oricare scriitură deține posibilitatea de a desfășura în discurs instantaneitatea unei intuiții originare. Prin acest sentiment de sacralitate a scrierii, Cantemir se menține în sfera unei civilizații a caligrafiei, mai precis a hierografiei, pe care invenția tiparului și reproducerea mecanică a textului o vor anula"5. Preocupările de mai târziu ale autorului demonstrează clar că el nu traversează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
recuperare (Mitrofan, Buzducea, 2009). Riturile de trecere, atât de frecventate în societățile preindustriale, însoțeau omul în toate răscrucile însorite sau înegurate ale vieții, pentru a le conferi încărcătura și semnificația cuvenită, dar, mai ales, pentru a le asigura conexiunea la sacralitate. Deși la omul contemporan, multe rituri au fost uitate sau devidate de sens, chiar trivializate, nu putem contesta că procesiunea de înhumare, ca și ceremoniile comemorative tezaurizează încă un potențial psihoterapeutic important. Apoi timpul trece, viața reintră în albia ei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ale modernității, în care comunitățile religioase cu toată măreția, puterea și coerența lor firească au decăzut constant după Evul Mediu târziu, a fost iminentă (Decăderea s-a produs din mai multe motive, dintre care două foarte importante și legate de sacralitatea unică a acestor comunități. Acestea au fost: 1. efectul călătoriilor de explorare a lumii din afara Europei, care a lărgit brusc orizontul cultural și geografic, iar ca urmare logică și concepția oamenilor despre formele posibile ale vieții umane; 2. pierderea treptată
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cazul crizelor specifice Orientului Mijlociu o conferă în mare măsură coordonatele 236 culturii politice arabe, cu aspectele sale determinante spiritualo-religioase, culturale, antropo-socio-geografice, economice, politice etc. Dintr-o perspectivă spiritualo-culturalo-religioasă regiunea Orientului Mijlociu și Apropiat se prezintă pregnant cu inclinații către sacralitate, manifestându-și influență în cultura politică arabă care evoluează în limitele valorilor tradiționale și religioase ale lumii arabe, dar și a valorilor laice moderne. Principalele trei tendințe care domină societatea arabo-islamică sunt: orientarea liberală, orientarea naționalistă și orientarea islamică.237
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
câteva perspective de analiză: dimensiunea religioasă a conflictului arabo-israelian (cele două religii de origine abrahamică: iudaismul și islamismul, precum și particularitățile civilizației iudaice și islamice); contextul interreligios conflictual al iudaismului și islamismului (respectiv, implicațiile de natură culturală, socială și geopolitică); problemă sacralității spațiului Ierusalimului în tradiția iudaica și islamică; strategile geopolitice de recucerire a Pământurilor Sfinte; fundamentalismul islamic și opoziția față de tendințele economice și culturale dominante (tabuurile și atitudinea antioccidentală a gândirii islamice, a se vedea în acest sens Jihad vs. Cultură
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
sens", astfel că în tradiția musulmană "sacrul trebuie înțeles în cadrul unei teologii a orașului", iar lupta geopolitică pentru orașul sfânt poate lua valențele unui act ritualic religios.270 În tradiția iudaica există două modele opuse pe care se grefează problemă sacralității spațiului Ierusalimului; pe de-o parte, este modelul particularist care pornește de la tradiția kabbalică ce susține ideea de relație specială între divinitate și anumite locuri geografice, oferind astfel o privilegiere anumitor spații în raport cu altele (conform autorului Abraham Ibn Ezra). Aceeași
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
realiza fără un filtru exhaustiv al implicațiilor 287 de natură socială, religioasă, culturală și geopolitică, fără de care ne-am cantona în multitudinea de stereotipii mai mult sau mai putin verosimile. Atât în tradiția iudaica, cât și în cea islamică problemă sacralității spațiului Ierusalimului ocupă un rol important, în decursul istoriei inițiindu-se diferite strategii geopolitice de recucerire a Pământurilor Sfinte. Un loc aparte în negocierile palestiniano-israeliene l-a ocupat (și încă îl ocupă) orașul Ierusalim, în planul ONU din 1947 propunându
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
teritorii.932 În ceea ce privește problemă Ierusalimului, SUA consideră că aceasta reprezintă o provocare pe care numai împreună cele două părți pot s-o rezolve; totuși, americanii consideră că Ierusalimul de Est (preluat în 1967) este un teritoriu ocupat și care datorită sacralității acestui oraș istoric nu trebuie să fie divizat. Toate aceste principii au fost promovate de fiecare președinte al SUA în încercarea de gestionare a conflictului israeliano-palestinian, incepand cu președintele Lyndon B. Johnson 933 și până la actualul președinte Barack Hussein Obama
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
dintre idolatrie și religia autentică; cf. acestuia adjectivul sfânt aparține doar divinității, legile fiind cele care sanctifica, iar spațiul geografic al Israelului fiind unul neutru, a aplica adjectivul sfânt în acest context istoric înseamnă idolatrie. Critică maimoidiană a învestirii cu sacralitate a unui spațiu neutru ar fi putut duce, chiar și astăzi, la o liniștire a conflictului geopolitic și la un primat al valențelor religioase ale vietii iudaice. Modelul maimonidian ce adera la ideea tradițională a Ierusalimului ca oraș sfânt și
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
spațiu neutru ar fi putut duce, chiar și astăzi, la o liniștire a conflictului geopolitic și la un primat al valențelor religioase ale vietii iudaice. Modelul maimonidian ce adera la ideea tradițională a Ierusalimului ca oraș sfânt și interpretarea acestei sacralități drept fapt istoric contingent, stabilit în virtutea respectării comandamentelor divine, surse ale sfințeniei în lume, ar putea constitui un autentic model religios pentru iudei. Pentru detalii a se vedea Codruța Cuceu, op. cît., pp. 75-80. 275 Ibidem, p. 77. 276 Ibidem
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și grafică (1991), Vitrine pariziene - ulei și grafică (1992), Nostalgia fotografiei - ulei (2001). Pentru mine, centrul lumii este satul natal, Scobinți. Aici mi-am descoperit înclinația spre artă, mâzgălind pereții albi cu tăciune declară artistul într-un interviu din 1999. Sacralitatea locului de naștere a fost surprinsă într-un ciclu din care fac parte lucrări că Fanfara din Scobinți, Drumul amintirilor, Școala din Scobinți, pictate la sfârșitul anilor „70 și care se regăsesc în colecția Muzeului de Artă Iași. A avut
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
ei, fie în chip mai bogat, fie în chip mai sărac.” În concluzie comunicarea cu Dumnezeu se realizează atunci când suntem capabili să-L recunoaștem pe Dumnezeu în frumusețea și măreția creației Sale și să trăim în sufletele noastre sfințenia și sacralitatea lui Dumnezeu. CAPITOLUL IV SEMIOTICA LIMBUJULUI NONSTANDARD RITUL ȘI MITULLIMBAJE SEMIOTICE Întreaga manifestare ne vorbește prin semne. Întâlnim semne la tot pasul, semne care ne dezvăluie mistere ale comunicării nonstandard. De aceea este foarte important să conștientizăm acest mod tainic
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
concluziona că acesta se realiza exemplar în lumea arhaică, atunci când ritul și mitul erau transmise direct prin tradiție pentru că se transmitea nu numai informația ci și emoția specifică. Omul arhaic căuta să trăiască cât mai mult întru sacru, el simțea sacralitatea în toată creația lui Dumnezeu. În epoca modernă omul a uitat de sacru, de divinitate, fiind preocupat în special de latura materială în defavoarea celei spirituale. Desigur, încă mai este vie credința și sacralitatea la unii oameni. Credința în divinitate, în
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
cât mai mult întru sacru, el simțea sacralitatea în toată creația lui Dumnezeu. În epoca modernă omul a uitat de sacru, de divinitate, fiind preocupat în special de latura materială în defavoarea celei spirituale. Desigur, încă mai este vie credința și sacralitatea la unii oameni. Credința în divinitate, în Dumnezeu va dăinui veșnic pe acest pământ chiar dacă în proporții diferite de la o persoană la alta. Nimic nu este mai frumos decât să-L simți pe Dumnezeu în sufletul tău, să simți bucuria
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
Iași, ați afirmat în fața publicului că poporul român este un popor hedonist. Vă citez argumentarea: "Hedonismul înseamnă a te bucura de oferta cotidiană, de bucuriile pe care existența ți le oferă, mai mult interes față de cântec, față de artă decât față de sacralitate. În aceasta intră și o anumită adaptare. Adaptarea la imediat. Adaptarea la imediat poate să ducă la ignorarea a ceea ce a fost înainte de astăzi, adică ceea ce s-a întâmplat ieri și alaltăieri. Din păcate, în istoria noastră, acest "ieri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
să exprim încîntarea pe care sufletul meu de ardeleancă, oripilat de orice înseamnă lucru făcut ,de fușereală" (adică de mîntuială), a resimțit-o la întîlnirea cu această alcătuire - inginerească, la urma urmei -, care dobîndise în ochii mei valențe apropiate de sacralitate. Emoția aceea, stîrnită de percepția binecuvîntării ce plana asupra lucrului bine făcut, plin de respect atît față de sine, cît mai ales față de profesiune și obiectivul său, mi-a fost dat s-o retrăiesc și pe tărîmul meseriei mele de traducător
Ecluza și dicționarul by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11394_a_12719]
-
slujba mântuirii Cântarea religioasă de la Oaste ocupă, de asemenea, un loc important. Fără îndoială, muzica rituală rămâne la locul ei inalienabil. Ea respectă anumite reguli și canoane, așa cum Sfinții și marii rapsozi ai Ortodoxiei au creat-o, asigurându-i o sacralitate rămasă și în zilele noastre la fel de vie și lucrătoare. Poporul nostru, dotat cu o sensibilitate artistică deosebită, și-a exprimat stările sufletești, dorința de a-L slăvi pe Dumnezeu nu numai în cadrul serviciilor cultice, ci și în afara acestora, în viața
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
vrea să-L preamărească pe Dumnezeu sau să-și arate recunoștința pentru binele pe care i l-a făcut. Tendințelor de modernizare apărute în ultimii ani în rândul unor tineri, Oastea Domnului le-a răspuns cu fermitate, luptând pentru menținerea sacralității melodiei la nivelul înalt al textelor poetice lăsate de creatorii anonimi și de cei cunoscuți, printre care strălucește, ca o stea de mărimea întâi, poetul Traian Dorz. Însă aceste tendințe tributare muzicii rock (de altfel, sporadice), au dat apă la
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
Dorz. Însă aceste tendințe tributare muzicii rock (de altfel, sporadice), au dat apă la moara unor detractori ai Oastei și ai cântărilor sale, făcându-i să le condamne în bloc, fără nici un simț al nuanțelor, ca fiind lipsite de orice sacralitate; ba, chiar vizând, în unele expresii, pornografia!12 Rea-voința merge până acolo încât nici măcar melodiilor în stilul doinei de dor și jale nu li se recunoaște autenticitatea. Criticul înverșunat se dovedește un strălucit exemplar al ignoranței universitare savante. Cât despre
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
dlui Andrei Cornea din revista 22 (nr. 671), Tom și Jerry față cu reacțiunea, despre articolul (semnalat și de noi) al dlui Romoșan din Observator consacrat dlui Pleșu.* În Cetatea literară (nr. 1), dl. Miron Scorobete consacră un amplu comentariu Sacralității în poezia eminesciană. Dacă titlul cărții d-sale, din care comentariul este un fragment, ni se pare foarte potrivit cu spiritul eminescian, Dacia edenică, ideea de sacru, religios ori chiar mistic la Eminescu e o simplă modă. Din păcate, ca toate
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]