1,126 matches
-
acesteia. Era îngrozită numai la gândul că vine după ea ori că dă drumul la vreun câine uriaș, dintre cei văzuți în curte la sosire, s-o sfâșie. I-a deschis-o cineva din afară. Era un băiat tinerel, în salopetă albastră. - Hai! Urcă repede în mașina aia, până nu se întoarce șefu’! îi vorbi el, arătându-i mașina de alături, care avea portiera din spate deschisă. Iulianei i-a fost teamă să urce. Avea convingerea că o va duce acel
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
clasice. Gunoier, de exemplu. Doar că nu eram prea convins. Clișeul nu mai funcționează. E o profesie ca multe altele. Grea, da, dar nu grețoasă. Aș putea s-o fac liniștit. Când îi văd pe cei de la salubritate, cu mănuși, salopete, containere ecologice și mașini moderne, văd niște oameni ca oricare alții, înhămați la o muncă grea, obositoare, monotonă... dar nu grețoasă. Meseria de hingher era iarăși un candidat bun la titlu. Nu-i nici ușor, nici plăcut să vânezi câini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
-te s-o vezi, sper să fi ieșit bine. Fără să simtă vreo curiozitate anume, Carmina a intrat în camera indicată. Rochia era acolo, pe un umeraș, spânzurată pe ușa șifonierului. I s-a părut străină și incomodă ca o salopetă anume confecționată pentru o ocazie. Era parcă mai umană când se dusese la probă și materialul era doar însăilat, prins în ace. Pe piept avea o broderie frumoasă și mare, o pajură cu aripile săltate. Cu siguranță că mamei o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Întâlneam Încă. Lângă mine erau bluze cu gulere tari, ridicate, gulere flexibile, În forma aripilor de rechin, și altele, fără guler. Mi-am amintit că unele aveau pieptul plisat, altele aveau tiv sau fundiță. După bluze urmau niște flanel, o salopetă pe care n-o mai văzusem și o canadiană la fel de necunoscută, precum și câteva pulovere În stil britanic care, așa cum mi-am reamitit, erau de un galben pal, cu marginile dungate, imitând culorile unor colegii britanice. Pe alt umeraș am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am zis să tai rău din rădăcini: m-am frecat cu prosopu dă bucătărie, mi-am băgat toate bătăturoaiele În umblătorii Fray Mocho, m-am Încurcat mai rău ca o caracatiță În mânecile dă la mâinile și cracii dă la salopeta dă lână - mameluc -, mi-am pus crăvățica cu desene animate care mi-ai dat-o tu dă Ziua Șoferului dă Autobuz ș-am ieșit sudând gras, pencă un ăla cu obrazu gros se săltase probabil peste calea publică și io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
câteva ore bune pentru aceasta), se înțelege că vin alții la rând. Iar banii se adună. Deci, știa el Michel ce spune. Concurenții nu puteau intra în concurs cu îmbrăcămintea de acasă. Ei primeau un costum special, un fel de salopetă. Adina, căreia de mică îi plă- cea să se cațere pe munții noștri, nu a reușit să parcurgă decât vreo trei sferturi din dificilul și ingeniosul traseu. Hălăduind eu prin acea parte mai mediteraneană a Franței, am putut vedea și
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
schelelor și al macaralelor, pe muncitorul constructor? Copil fiind, jungla de asfalt cutreieram. În drumul spre școală, treceam, invariabil, pe lângă tot soiul de schelete arhitectonice în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate în cizme de cauciuc și îmbrăcate în salopete mânjite cu var și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era stimulată, neîndoielnic, de mahorca otrăvită. La prânz, îi vedeam întinși pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dar n-am apucat să-mi termin treaba la birou și să fiu acasă când vine. Mă rog, e OK, am ajuns la timp. Aoleu, mă sună! — Da. Bună ziua. Sunt aici, în fața blocului, imediat ajung, în două secunde. Are o salopetă bleumarin, murdară pe ici, pe colo. E perfect conformă cu fizionomia de electrician insta lator mereu asudat, cu perciuni prea lungi și bărbie dublă. Arată ca Elvis în perioada de declin, pe cuvânt. La urma urmei, o să rămân în casă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
câteva fracțiuni de secundă în care m-aș putea salva cumva. Aș vrea să nu mă gândesc, dar nu am cum să n-o fac pentru că nu văd vreo scăpare. Din oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că el știe doar că ei împrumută cărți, asta îi fusese dorința, dar nu și ce anume și nu când anume, lăsase totul în seama fiică-sii. Iar puțin înainte de a se muta din casa uriașă veniseră niște bărbați în salopete cu un camion, săru-mâna, doamnă profesor, nu vă deranjați, ne descurcăm noi, n-avea de gând să-i ajute și a urcat la etaj, urmărindu-i pe după perdele cum au umplut camionul vârf cu pachete cu cărți pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oftat adînc de furie și resemnare, venea de la marginea cîmpului de aterizare. Înainte ca Jim să se poată ascunde, se auzi o mișcare În urzicile din spatele avionului Zero. Un aviator japonez stătea la vreo șapte metri de el. Purta o salopetă largă de zbor, cu insigna unui grup special de atac cusută pe mîneci. Era neînarmat, dar ținea În mînă un par de pin scos din gardul de perimetru. Lovea urzicile din jurul lui și se uita nervos la avioanele ruginite, trăgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iarăși Shanghai-ul și ar fi bucuroase să aibă o răfuială cu el. Japonezul ridică bățul. Ca un om adormit care se trezește dintr-un vis, Îl aruncă În urzici. CÎnd Jim se sperie, vîrÎ mîna În buzunarul de la pieptul salopetei sale de zbor și scoase un mango mic. Jim luă fructul galben din mîinile bătătorite ale pilotului. Trupul lui Îl Încălzise. Încercînd să dea dovadă de aceeași autodisciplină, Jim se forță să nu mănînce. Așteptă În timp ce pilotul se uita fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre apă. Cu toată măsurile de precauție Învățate În lungii ani de război, Jim se ridică În genunchi, apoi În picioare și porni printre buruieni. Liniștindu-se singur, se uită În jos la figura care moțăia. În fața lui, purtînd o salopetă de zbor pătată de sînge, cu Însemnele unui grup special de atac, era trupul tînărului pilot japonez. 41 Misiune de salvare Jim era disperat. Turtind iarba cu mîinile, Își făcu un mic culcuș, lîngă japonez. Pilotul zăcea În salopeta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o salopetă de zbor pătată de sînge, cu Însemnele unui grup special de atac, era trupul tînărului pilot japonez. 41 Misiune de salvare Jim era disperat. Turtind iarba cu mîinile, Își făcu un mic culcuș, lîngă japonez. Pilotul zăcea În salopeta lui, cu un braț sub spate. Fusese aruncat pe pantă, spre canal, iar picioarele Îi erau prinse sub el. Genunchiul drept atingea apa, care Începuse să-i ude șoldul salopetei. Deasupra capului lui, Jim putea vedea dîra de iarbă turtită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Își făcu un mic culcuș, lîngă japonez. Pilotul zăcea În salopeta lui, cu un braț sub spate. Fusese aruncat pe pantă, spre canal, iar picioarele Îi erau prinse sub el. Genunchiul drept atingea apa, care Începuse să-i ude șoldul salopetei. Deasupra capului lui, Jim putea vedea dîra de iarbă turtită pe care căzuse, tulpinile Începînd să se Îndrepte În soare. Se uită la pilot, de data asta bucuros de roiul de muște care se intercalase Între el și acest cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apoi Îl tîrÎ pe o porțiune Îngustă de teren. În ciuda feței rotunde, pilotul era ușor ca un fulg. Trupul lui Înfometat era la fel de ușor ca al copiilor din Lunghua, cu care Jim se luptase cînd era tînăr. Mijlocul și pantalonii salopetei de zbor erau pline de sînge. Fusese Împuns cu baioneta În spate și apoi În coapse și În fund; după aceea a fost aruncat jos, lîngă ceilalți aviatori. Pe vine, lîngă cadavru, Jim scoase cheia de la conservă și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uitau spre cerul fierbinte cu o privire vagă, dar o pleoapă tremură cînd o muscă bău din pupila lui. Una dintre rănile de baionetă din spate pătrunsese pînă În partea din față a abdomenului și sînge proaspăt curgea din cracul salopetei. Umerii săi Înguști se mișcară În iarba turtită, Încercînd să-și Însuflețească brațele inutile. Jim se uită la tînărul pilot, Încercînd să Înțeleagă miracolul care se Întîmplase. Atingîndu-l pe japonez, Îl readusese la viață; desfăcîndu-i dinții, crease o mică breșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Respiră adânc, pe gură. Și ia-ți șampania cu tine. — Oye, loco, ești un... Insulta femeii fu acoperită de orchestră, care imită un sunet cam leșinat de fanfară. Lana Lee apăru pe scenă în ceva ce părea să fie o salopetă de lame auriu. — Doamne Sfinte, se bâlbâi Ignatius. Tâmpitul de negru îl păcălise! Ar fi dorit să iasă ca din pușcă din local, dar își dădu seama că era mai înțelept să aștepte până când femeia termina ce avea de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
decenței și declarată vinovată. Urma să se pronunțe o sentință îngrozitoare, una care îi garanta persoanei ei fizice suferințe trupești și penitențe înjositoare, pentru nenumăratele ei jigniri. Lana Lee se apropie de bărbatul în costum negru și băgă mâna în salopeta ei de lame. Se lăsă pe vine alături de el și îi trecu prin fața ochilor de mai multe ori fotografia cu cartea lui Boetius pe care o ținea în mână. Aruncă o privire aici, baby. Cum ți-ar place să petreci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
capăt al cortului era așezat chiar pe malul râului, iarba fiind bătătorită, strivită și acoperită de noroi de cei care se tot perindau pe acolo. Era multă lume acolo. Patru agenți de la Biroul de Identificări al Poliției Aberdeen, toți purtând salopete albe din carton: doi dintre ei acopereau totul cu pudră și bandă adezivă În căutarea amprentelor, unul făcea fotografii, iar al patrulea filma scena crimei pentru arhivă. Adăugați la aceștia un polițist care părea cu desăvârșire lipsit de experiență, medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urmat de un fes cu moț roșu având cusută inscripția „UP THE DONS“. De sub el se ivi capul chel al lui Billy. Logan se arătă foarte șocat. — Ce s-a Întâmplat cu părul tău? Billy se Încruntă În timp ce Își Îmbrăca salopeta albă din carton. — Nu Începe și tu, la naiba. Oricum credeam că ai murit. Logan zâmbi. Da, dar mi-am revenit. Fotograful Își șterse ochelarii cu o batistă gri, repetând apoi operațiunea cu obiectivul aparatului. — A atins cineva ceva? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nimic altceva. Inima Îi bubuia În urechi, Înăbușind zgomotul ploii. Ea nu păru prea convinsă, uitându-se insistent la el cu o expresie rece și impasibilă. — Înțeleg... spuse Într-un final. Se Întoarse cu spatele la el, Își acoperi ținuta impecabilă cu salopeta albă standard, Își potrivi microfonul minuscul, recită răspunsurile standard la Întrebările ce, când și cum și se apucă de treabă. Avem un picior de om: stâng, ieșind de la genunchi dintr-un sac de gunoi. Degetul mare a suferit un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fină. — Ce-a fost asta? — Care asta? Începu aceeași operațiune cu cealaltă cizmă Wellington, Încercând să nu-și murdărească prea tare noua ei Încălțăminte. — Uite ce e, trebuie să lucrăm Împreună, OK? — Știu asta foarte bine, spuse ea sfâșiindu-și salopeta și abandonând-o lângă cizme; apoi trânti portbagajul. — Nu eu am o problemă cu asta! — Isobel... Vocea ei coborî cu douăzeci de grade: — Ai Încercat dinadins să mă umilești cât eram Înăuntru? Cum Îndrăznești să Îmi pui la Îndoială profesionalismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din ajutoarele ei, și stătea pe latura Îndepărtată a mesei de inox, așezând micuțul corp. Era Îmbrăcată În ținuta de lucru, șorțul ei roșu de cauciuc curat și fără urme de sânge. Procurorul și patologul erau deja acolo, Îmbrăcați În salopete, discutând despre cadavru cu Isobel, care le descria condițiile În care fusese descoperit. Privi spre Logan În timp ce acesta se apropia, cu enervarea citindu-i-se În spatele ochelarilor de protecție, și Își scoase masca chirurgicală. — Credeam că inspectorul Insch este ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nas micuț și cârn și ochii mari și verzi. Plânsese. Logan făcu tot posibilul să nu se holbeze la sânii ei mari, care deveniră vizibili când intrară În cameră. — L-ați găsit? Asta veni din partea unui individ rufos Într-o salopetă albastră și În șosete. — Lasă-le răgaz, Jim, abia au ajuns, spuse femeia, bătându-l ușor pe braț. — Sunteți tatăl? Întrebă Insch, așezându-se pe marginea unei canapele de culoare albastru-deschis. — Tatăl vitreg, spuse bărbatul, așezându-se la loc. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]