2,505 matches
-
tot. Trec printr-o criză grozavă, știu asta prin mine însămi. . - O fată semănând cu dumneata, crescută printre obiectede artă, nu poate să nu fie reușită. . - Așa sper și eu. . - Ei, ce facem cu tabloul? Mai lași? . - E posibil?! Un Salvator Rosa? Unde mai găsiți o asemeneaocazie? . - Ce zici de vreme? Bănuiesc că o s-avem o toamnă superbă și lungă. Știu că ești foarte versată în taioruri, te-am zărit odată cu o stofă tabac splendidă. Nu tabac, așa ca frunza scorojită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din nefericire, nu durează. Trebuie să ai mulți, ca să tai zilnic. Crinul alb, chiparoasa, tot ce miroase violent îmi face oroare. Au ceva mortuar. . - Ai dreptate. Îmi dai tabloul mai ieftin? . - Vi l-aș da bucuros, doamnă. Dar e un Salvator Rosa. G. Călinescu Sultana nu cedă nici în ruptul capului, iar madam Pomponescu, ambițioasă, n-avu încotro și-l cumpără. Dar când veni să-l ridice, într-o vineri, Demirgian se fâstâci și se scuză că nu-l poate preda
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zi, sâmbătă dimineața în zori, tabloul fu adus acasă la madam Pomponescu. . - Nu mi-am închipuit că e așa de superstițioasă, zisemadam Pomponescu despre Sultana. O femeie atât de tânără și de modernă! . Ciudat, când Pomponescu zări peisajul presupus de Salvator Rosa, încreți din sprâncene. Visase cu câteva zile înainte că intra într-un golf asemenea aceluia din peisaj, cu multe coloane pe țărm, și înainta în apă în direcția unui sicriu de aur înflorit ca și raza tabloului și plutind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de admis unele înfloriri. Esențialul este că se răspândi fulgerător vestea că Sultana a descoperit un "Alfredo veritabil". Anecdota se debita cu râsete și în salonul Pomponeascăi, care se simți indirect atinsă de parodie, întrucît avea și ea "un veritabil Salvator Rosa". Sultana se verifică și geloasă. Demirgian, dată fiind poziția intolerantă a soției sale, socoti că-i îngăduit a căuta distracții extraconjugale. Într-o zi Sultana îl surprinse cu o domnișoară, după aparență vânzătoare de la un magazin de pe Calea Victoriei sau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sunt considerate mijloace ale creșterii; • relația îi face pe parteneri oameni mai puternici, când sunt sau nu sunt cu partenerul. Relația nesănătoasă, se caracterizează, la rândul ei, prin: • partenerii sunt obligați să fie în acea relație; • unul dintre parteneri este "salvatorul" (respectiv, își asumă rolul de a forma, de a salva și de a repara toate aspectele din viața celuilalt). Relația este înclinată mai mult într-o parte; • persoanele rămân ancorate în trecut și renunță să se schimbe sau să crească
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a fi folosit în domenii precum: muzică (în 1830, muzicianul Hector Berlioz își denumește prima capodoperă Simfonia fantastică, subliniindu-i romantismul și „îndrăznelile ritmice”, sculptură (Jurgis Baltrusaitis vorbește, în lucrarea Evul mediu fantastic despre sculpturi fantastice), pictură (lucrări ale lui Salvator Dali) sau cinematografie (Păsările lui Hitchock, Noaptea vânătorului al lui Laughton, considerate drept filme fantastice) etc.. Observăm că fantasticul conduce către irealitate, având, totuși, unele limite, astfel încât un fantastic în absolut nu este de conceput. Așadar, nu există termenul de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o operă impresionantă, de peste 10 000 de pagini (publicarea ei completă începe anul acesta la editura "Humanitas"), fiind pesemne ultimul metafizician mare al secolului și ultimul autor al unui Tratat de ontologie, și o alta, nu mai puțin importantă, de salvator al spiritelor într-un timp de restriște ale cărui efecte nu pot fi nici măsurate și nici bănuite. România nu a avut o mișcare asemănătoare Cartei '77 și nici una de tipul Solidarnost. Faptul că acest lucru nu a fost cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
incapacitate specifică de a mânui acest ustensil care, ca orice ustensil prost mânuit, poate deveni ucigător. Și nu sânt oare scriitorii ― "poeții", s-a spus ― singurii care știu să țină în mână acest ustensil? Numai că spre deosebire de eroii eponimi, de salvatorii legendari ai unei comunități, care o dată cu soluția dispun și de mijloacele accesului la ea, eroii verbului sânt salvatori neputincioși: forța de a deschide un drum nu e însoțită și de aceea de a-i pune pe ceilalți pe acest drum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sânt oare scriitorii ― "poeții", s-a spus ― singurii care știu să țină în mână acest ustensil? Numai că spre deosebire de eroii eponimi, de salvatorii legendari ai unei comunități, care o dată cu soluția dispun și de mijloacele accesului la ea, eroii verbului sânt salvatori neputincioși: forța de a deschide un drum nu e însoțită și de aceea de a-i pune pe ceilalți pe acest drum. "Ceilalți" vor muri rătăciți pe cărări laterale și deturnați de la vocația verbului. Nu este toată Istoria lunga poveste
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vocația sa lingvistică pe acest pământ. (Cei care astăzi mai întrețin un raport normal cu limba se vor izola și se vor stinge așa cum se sting ultimii reprezentanți ai unor specii rare în parcurile și rezervațiile lumii.) Ideea scriitorului ca salvator neputincios merită amănunțită. Există, așadar, o categorie de oameni care ajung să spună lucruri despre care îndeobște se spune că "nu încap în cuvinte". Ei le spun pentru ceilalți sau le spun pentru că nu pot să nu le spună, pornind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cinstea reprezintă pentru Constanța unicul deziderat, ea refuză avansurile unui tânăr, atrăgându-și astfel ura acestuia și dorința lui de răzbunare. Va fi acuzată, pe nedrept, de crimă, fiind victimă a unei înscenări mincinoase, dar elementul divin intervine din nou salvator, un glas ceresc dezvăluie minciuna, cavalerul invidios este pedepsit, regele ținutului, Alla, o ia de soție după asistarea la această minune și acceptă creștinismul. Din nou misiunea eroinei pare împlinită, aproape de finalizare, cu toate acestea, noi intrigi vin să completeze
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu-și petrec toată vremea pe lună”, cufundați În contemplație, „ci coboară pe pământ pentru a se ocupa de oracole, pentru a asista și a participa activ la ritualul inițierilor, a pedepsi și Împiedica nedreptățile; ei strălucesc În chip de salvatori pe câmpurile de luptă și pe mare”3. Putem observa că rolul daimonilor este mai Întâi de toate unul religios. Funcția lor punitivă va dobândi aspecte Înfricoșătoare Într-un alt mit, cel din De sera numinis uindicta, unde ne sunt
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Cinstea reprezintă pentru Constanța unicul deziderat, ea refuză avansurile unui tânăr, atrăgându-și astfel ura acestuia și dorința lui de răzbunare. Va fi acuzată, pe nedrept, de crimă, fiind victimă a unei înscenări mincinoase, dar elementul divin intervine din nou salvator, un glas ceresc dezvăluie minciuna, cavalerul invidios este pedepsit, regele ținutului, Alla, o ia de soție după asistarea la această minune și acceptă creștinismul. Din nou misiunea eroinei pare împlinită, aproape de finalizare, cu toate acestea, noi intrigi vin să completeze
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
trebuie să fie ospitalieră. Cei din tribul mundugumor credeau contrariul. Lumea e un loc periculos, În care poți supraviețui doar dacă ești În stare de alertă, gata oricând să respingi un atac. Copiii erau educați În aceast spirit agresiv, considerat salvator. Întreaga organizare socială se baza pe o continuă stare de suspiciune, forță și ostilitate. 8 Așadar, trecerea de la dorință la acțiune, În urma unor evaluări sentimentale, este influențată de sisteme de convingeri și de modele. Unele duc la comportamente disfuncționale sau
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
celălalt. Astfel riscăm să ne supunem patologiei celuilalt și să devenim victima sa și apoi să ne afundam În agresivitate și ranchiună. Adeseori Îi putem ajuta pe cei din jurul nostru, dar prea rar Îi putem salva! A lua rolul de salvator este mai degrabă un semn al slăbiciunii Ego-ului. Atunci când ne crește nervozitatea, se impun două Întrebări: sunt eu oare persoana care trebuie să se ocupe de aceste probleme? trebuie eu sa fiu persoana care ajută sau eu trebuie să-mi
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
o păstorește. În fumigațiile sale biblice adresate poporului el refuză să vorbească despre sărăcia, mizeria, corupția și crima care fac ravagii în rândul basarabenilor, refuză să observe o legătură de cauzalitate între acestea. Culmea impertinenței, el recomandă în continuare drept salvatori ai neamului tocmai pe acei care, sunt principalii vinovați de dezastru. PDAM, partidul majoritar din parlament, care prin neplata pensiilor, a făcut să sufere și să moară de foame sute și mii de bătrâni, are acum bani să sponsorizeze ficțiunile
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a zdrobit și a nimicit un regim politic, până [i]eri atotputernic, care îngrozise lumea prin excesele sale de tirănie"272. Așezând și cutremurul din 10 noiembrie 1940 în seria dezastrelor care loviseră țara, manualul se încheia, apologetic, cu omagierea "salvatorului Patriei din prăpastia anarhiei", aducând în același registru laudativ și proaspăta dezrobire a Basarabiei, ca și a "creștetului nordic al Bucovinei de sub păgâneasca robie a sângeroșilor comuniști Stalin și Molotow"273. Ediția a XV-a a manualului, din 1944, a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
192) putem distinge presa referențială (a faptului divers, știrii) de presa mitologică de evocare a marilor referențiale ale culturii române și universale. Ca ecrane pe care se proiectează angoasele colective, aceste mituri reprezintă modalități de reacție la tensiunile sociale. Mitul salvatorului (de la Ion Iliescu la Emil Constantinescu sau regele Mihai), al unității naționale sau conspirației subîntind imaginarul colectiv, campaniile electorale, ca și discursul politic mediatizat (atît cel direct de autoprezentare, cît și cel de analiză, metaomunicarea politică). * exprimat într-o omogenizantă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fac pentru a inova negând, deseori chiar printr-o (amuzată) autonegare. În majoritatea cazurilor, opera cu pronunțat caracter parodic include o critică uneori vehementă, alteori destinsă a modelului parodiat (sau/ și o satirizare a unor realități extraliterare). Aceasta este dublată salvator fiindcă, în caz contrar, parodiștii ar putea fi acuzați de ranchiună personală de creație, de inovația formelor precedente. Accentul cade, în lucrarea de față, pe problema parodiei. De-a lungul evoluției sale istorice, ea a suferit, dar a și a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
titlu capătă o formă concretă de-abia în capitolul al nouălea. După ce l-a ucis involuntar pe Tenn ("bietul Tenn, atât de bătrân, atât de credincios, poate că murise pur și simplu de frica exploziei!"), Vineri își domină cu ușurință salvatorul, la început imitându-i letargia și apoi căutând, la rându-i, noi stăpâni care să-i certifice întoarcerea la starea de sălbăticie. Jocul simbolic sub forma căruia se petrece schimbul de roluri dintre Vineri și Andoar, animalul pe care el
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Miracolul cel mai adesea invocat era cel al redobândirii sănătății. Era cerut din partea zeului Asclepius, care în perioada elenistă era venerat ca niciodată până atunci. Din simbolul medicului și semizeului care vindeca bolnavii a devenit ajutătorul umanității aflate în strâmtoare, salvatorul tuturor. Era îndeajuns să se fi construit vreun templu de o anumită mărime în cinstea sa pentru a deveni în scurt timp o destinație de pelerinaj, spre care se îndreptau în număr mare credincioșii de departe, pentru a fi, după
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin prețioase daruri votive, adesea reproducând în aur sau argint mădularul vindecat, astfel încât toți cei care vizitau templul răspândeau faima virtuților vindecătoare ale lui Asclepius. În secolul II p.Chr., retorul Ailios Aristeides (117-190) a devenit profetul entuziast al acestui salvator, iar împăratul Iulian (361-363) a căutat să-l impună ca salvator al omenirii în locul Mântuitorului creștinilor. Creștinismul însuși a trebuit să poarte împotriva revendicării acestui titlu de vindecător, atribuit lui Asclepius, o bătălie dificilă și îndelungă a căror începuturi se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vindecat, astfel încât toți cei care vizitau templul răspândeau faima virtuților vindecătoare ale lui Asclepius. În secolul II p.Chr., retorul Ailios Aristeides (117-190) a devenit profetul entuziast al acestui salvator, iar împăratul Iulian (361-363) a căutat să-l impună ca salvator al omenirii în locul Mântuitorului creștinilor. Creștinismul însuși a trebuit să poarte împotriva revendicării acestui titlu de vindecător, atribuit lui Asclepius, o bătălie dificilă și îndelungă a căror începuturi se pot vedea în scrierile sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, din Noul Testament
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
existența unei dorințe profunde de răscumpărare a omenirii din acel timp, care trebuie să-și fi plecat auzul atunci când i s-a oferit mântuirea veșnică din partea unui Mântuitor care, despuiat de orice măreție pământească, era superior din acest motiv oricărui salvator imaginat sau predicat de religiile antice și care putea să ofere chiar și o izbăvire trecătoare. În fine, puternicul impuls spre monoteism, care apare evident în lumea religioasă a elenismului, a constituit un punct de plecare ideal pentru predicarea misionară
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
puterii, Carol al II-lea fusese copleșit cu osanalele „aplaudacilor” de serviciu ai momentului. Fără excepție, aceștia se reproduceau în discursurile lor, libere ori tipărite, printr-un veritabil cult al personalității, atribuind suveranului epitetele cele mai „slăvite” și selectate precum „salvatorul”, omul „providențial” și „depozitarul” idealurilor noastre naționale. Chiar și mesajele de deschidere a sesiunii noului Parlament au fost rostite în aceeași notă. Se afirma că întrunirea a fost făcută „sub semnul renașterii și a concordiei naționale”, iar lovitura de la 10
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]