1,472 matches
-
din frunzele uscate. Samuraiul și-l închipui pe omul cu părul împletit în cozi scriind aceste cuvinte pe foaie în coliba sa din Tecali. Poate că nopțile în împrejurimile lacului Tecali erau la fel de adânc precum nopțile de aici, din vale. Samuraiul avea senzația că acum înțelegea cât de cât de ce omul cu părul împletit în cozi fusese nevoit să scrie aceste cuvinte. Pentru că își dorea un Dumnezeu numai al lui. Nu-L voia pe Hristosul despre care predicau episcopii îndestulați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
despre care predicau episcopii îndestulați în bisericile din Nueva España, ci voia un Dumnezeu care să le fie alături lui și indienilor lăsați de izbeliște. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile, El plânge împreună cu noi...” Samuraiului i se părea că vede aievea chipul omului care scrisese aceste semne stângace. Se apropia prima iarnă de când se întorsese acasă. În crângul dimprejurul casei sale, frunzele veștede cădeau în fiecare zi ca fulgii de zăpadă. Într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dimprejurul casei sale, frunzele veștede cădeau în fiecare zi ca fulgii de zăpadă. Într-o bună zi băgă de seamă că păduricea era cu totul despuiată, iar ramurile argintii și golașe se întrețeseau ca ochiurile unei plase. Ca de obicei, samuraiul se ducea în munte împreună cu Yozō și cu ceilalți supuși să taie lemne. La ei în vale, copacii doborâți erau fie tăiați ca lemn de foc și stivuiți în jurul caselor ca într-o întăritură de pământ, fie erau folosiți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doborâți erau fie tăiați ca lemn de foc și stivuiți în jurul caselor ca într-o întăritură de pământ, fie erau folosiți ca să ardă cărbune. Îmbrăcat la fel ca și ceilalți în momohiki și în hangiri cu mâneci ca niște suluri, samuraiul muncea toată ziua tăind ramurile uscate cu toporișca și doborând trunchiuri de copaci cu ferăstrăul. Era mulțumit că atunci când muncea doar cu trupul, nu se mai gândea la nimic. Pe drumul de întoarcere către casă împreună cu Yozō și cu supușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trunchiuri de copaci cu ferăstrăul. Era mulțumit că atunci când muncea doar cu trupul, nu se mai gândea la nimic. Pe drumul de întoarcere către casă împreună cu Yozō și cu supușii, fiecare cu câte o sarcină de surcele tăiate în spinare, samuraiul murmura cuvintele seniorului Ishida la fiecare pas. „Neștiut de nimeni, nebăgat de seamă! Neștiut de nimeni, nebăgat de seamă!” În timpul lucrului, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva, samuraiul arunca uneori câte o privire înspre Yozō care muncea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fiecare cu câte o sarcină de surcele tăiate în spinare, samuraiul murmura cuvintele seniorului Ishida la fiecare pas. „Neștiut de nimeni, nebăgat de seamă! Neștiut de nimeni, nebăgat de seamă!” În timpul lucrului, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva, samuraiul arunca uneori câte o privire înspre Yozō care muncea în tăcere. La fel ca toți cei din vale, Yozō nu-și arăta niciodată bucuria sau tristețea, de aceea chiar și atunci când ochii săi se întâlneau cu ai stăpânului, nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tăcere. La fel ca toți cei din vale, Yozō nu-și arăta niciodată bucuria sau tristețea, de aceea chiar și atunci când ochii săi se întâlneau cu ai stăpânului, nu făcea decât să răspundă cu o privire nepătrunsă. Cu toate acestea, samuraiul știa că în ochii lui Yozō se ascundea o resemnare adâncă, la fel ca a lui. De când se întorseseră, samuraiul nu vorbise niciodată cu supusul său devotat despre felul în care fuseseră tratați sau despre ranchiuna din sufletul său. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
atunci când ochii săi se întâlneau cu ai stăpânului, nu făcea decât să răspundă cu o privire nepătrunsă. Cu toate acestea, samuraiul știa că în ochii lui Yozō se ascundea o resemnare adâncă, la fel ca a lui. De când se întorseseră, samuraiul nu vorbise niciodată cu supusul său devotat despre felul în care fuseseră tratați sau despre ranchiuna din sufletul său. La rândul lui, nici Yozō nu întrebase nimic. Totuși samuraiul simțea că el îi cunoștea amărăciunea mai bine decât oricine, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o resemnare adâncă, la fel ca a lui. De când se întorseseră, samuraiul nu vorbise niciodată cu supusul său devotat despre felul în care fuseseră tratați sau despre ranchiuna din sufletul său. La rândul lui, nici Yozō nu întrebase nimic. Totuși samuraiul simțea că el îi cunoștea amărăciunea mai bine decât oricine, mai bine chiar și decât soția sa, Riku. Doar pentru simplul fapt că îl avea alături pe Yozō cu care împărtășise chinurile îndelungatei călătorii, inima lui își găsea o alinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cailor. Curând aveau să ducă fânul în grajduri și până la Anul Nou nu mai aveau nici o muncă însemnată de făcut, în afară de arderea cărbunilor. Într-una din zilele numite capăt de iarnă, când isprăviseră de făcut și aceste din urmă treburi, samuraiul văzu plutind pe cerul văii niște umbre albe. Fiul său cel mic, Gonshirō, strigă de lângă el: — Lebede albe! — Așa e, încuviință samuraiul. În timpul călătoriei, văzuse de nenumărate ori în vis păsările acestea albe. A doua zi, samuraiul îl luă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cărbunilor. Într-una din zilele numite capăt de iarnă, când isprăviseră de făcut și aceste din urmă treburi, samuraiul văzu plutind pe cerul văii niște umbre albe. Fiul său cel mic, Gonshirō, strigă de lângă el: — Lebede albe! — Așa e, încuviință samuraiul. În timpul călătoriei, văzuse de nenumărate ori în vis păsările acestea albe. A doua zi, samuraiul îl luă pe Yozō și împreună urcară pe o potecă până la iazul de la poalele muntelui Shiroyama. Pe dealul acesta unde odinioară se înălța o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din urmă treburi, samuraiul văzu plutind pe cerul văii niște umbre albe. Fiul său cel mic, Gonshirō, strigă de lângă el: — Lebede albe! — Așa e, încuviință samuraiul. În timpul călătoriei, văzuse de nenumărate ori în vis păsările acestea albe. A doua zi, samuraiul îl luă pe Yozō și împreună urcară pe o potecă până la iazul de la poalele muntelui Shiroyama. Pe dealul acesta unde odinioară se înălța o mică fortăreață de samurai de țară, se ascundea neștiut un lac năpădit de tufișuri uscate. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
văzuse de nenumărate ori în vis păsările acestea albe. A doua zi, samuraiul îl luă pe Yozō și împreună urcară pe o potecă până la iazul de la poalele muntelui Shiroyama. Pe dealul acesta unde odinioară se înălța o mică fortăreață de samurai de țară, se ascundea neștiut un lac năpădit de tufișuri uscate. Cum se apropiară, de pe lac se înălțară în zbor vreo patru-cinci rățuște. Întreaga priveliște era întocmai ca în visele sale. Pe suprafața apei luminată de un soare firav, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu știa dincotro veniseră aceste păsări și de ce aleseseră un lac așa de mic drept sălaș pentru iarna cea lungă, dar fără îndoială că în timpul călătoriei unele dintre ele muriseră sleite de foame și rămase fără puteri. Păsările acestea, murmură samuraiul clipind din ochi, vor fi străbătut și ele întinsul mărilor și vor fi văzut multe țări. Cu mâinile împreunate pe genunchi, Yozō se uita lung la suprafața apei. — Dacă stau să mă gândesc... a fost o călătorie lungă. Cu acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ele întinsul mărilor și vor fi văzut multe țări. Cu mâinile împreunate pe genunchi, Yozō se uita lung la suprafața apei. — Dacă stau să mă gândesc... a fost o călătorie lungă. Cu acestea, discuția se întrerupse. După ce murmurase acele vorbe, samuraiul își zise că nu mai trebuia să-i spună nimic lui Yozō. Grea fusese nu numai călătoria. Trecutul său și trecutul lui Yozō fuseseră deopotrivă un șir de încercări dureroase. Asta ar fi vrut samuraiul să spună. Vântul începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întrerupse. După ce murmurase acele vorbe, samuraiul își zise că nu mai trebuia să-i spună nimic lui Yozō. Grea fusese nu numai călătoria. Trecutul său și trecutul lui Yozō fuseseră deopotrivă un șir de încercări dureroase. Asta ar fi vrut samuraiul să spună. Vântul începu să bată, iar pe apa însorită a lacului se iviră valuri mici. Și rațele, și lebedele își schimbară direcția îndepătându-se încet. Stând cu capul plecat, Yozō închise ochii. Samuraiul știa prea bine că se lupta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de încercări dureroase. Asta ar fi vrut samuraiul să spună. Vântul începu să bată, iar pe apa însorită a lacului se iviră valuri mici. Și rațele, și lebedele își schimbară direcția îndepătându-se încet. Stând cu capul plecat, Yozō închise ochii. Samuraiul știa prea bine că se lupta să-și stăvilească șuvoiul de amintiri. Deodată, i se păru că acest supus devotat al său semăna dintr-o parte la chip cu omul acela. La fel ca Yozō, și El răbda de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu omul acela. La fel ca Yozō, și El răbda de toate cu capul lăsat pe piept. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile...” Yozō nu-l părăsise niciodată, nici înainte, nici acum. Îi urmase pe samurai ca propria sa umbră. Și nu-i tulburase amărăciunea cu nici o vorbă. „Am crezut mereu că m-am creștinat doar de fațadă. La fel cred și acum. Însă, acum, după ce am aflat câte ceva despre căile cârmuirii, mă gândesc din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sale, omul năzuiește după cineva care să-i fie alături toată viața, să nu-l trădeze și să nu-l părăsească, fie el doar un câine bolnav și jigărit. Omul acela s-a preschimbat într-un câine amărât de dragul oamenilor.” Samuraiul repetă în sinea lui parcă pentru a se convinge: „Într-adevăr, omul acela s-a preschimbat de dragul nostru în câinele care ne este mereu alături. În foile scrise de japonezul de lângă lacul Tecali scria că El le spusese apostolilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
slujesc pe oameni.” În clipa aceea, Yozō își ridică pentru prima oară capul până atunci plecat. Apoi, ca pentru a se gândi la cuvintele de adineauri ale stăpânului său, își îndreptă privirile înspre lac. — Crezi în credința creștină? îl întrebă samuraiul în șoaptă. — Da, răspunse Yozō. — Să nu spui la nimeni! Yozō încuviință din cap. — La primăvară păsările călătoare or să plece de aici, dar noi n-o să ne mai depărtăm de valea noastră toată viața, râse dinadins samuraiul schimbând vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îl întrebă samuraiul în șoaptă. — Da, răspunse Yozō. — Să nu spui la nimeni! Yozō încuviință din cap. — La primăvară păsările călătoare or să plece de aici, dar noi n-o să ne mai depărtăm de valea noastră toată viața, râse dinadins samuraiul schimbând vorba. Valea este casa noastră! Trecuseră prin țări nenumărate. Străbătuseră mări întinse. Totuși, în cele din urmă se întorseseră aici, unde nu se găseau decât pământuri neroditoare și sate sărace. Acest adevăr clocotea din ce în ce mai tare în inima samuraiului. Socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dinadins samuraiul schimbând vorba. Valea este casa noastră! Trecuseră prin țări nenumărate. Străbătuseră mări întinse. Totuși, în cele din urmă se întorseseră aici, unde nu se găseau decât pământuri neroditoare și sate sărace. Acest adevăr clocotea din ce în ce mai tare în inima samuraiului. Socotea că era mai bine așa. Lumea largă, țările nenumărate, mările întinse. Însă, oamenii erau la fel pretutindeni. Peste tot se duceau bătălii și se foloseau șiretlicuri și viclenii. La fel stăteau lucrurile și la castelul Stăpânului, și în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nenumărate, mările întinse. Însă, oamenii erau la fel pretutindeni. Peste tot se duceau bătălii și se foloseau șiretlicuri și viclenii. La fel stăteau lucrurile și la castelul Stăpânului, și în lumea bisericească în care trăia Velasco. Ceea ce văzuse până la urmă samuraiul nu erau doar o mulțime de ținuturi, o mulțime de țări, o mulțime de orașe, ci soarta neajutorată a omului. Iar deasupra sorții omenești atârna cu capul căzut pe piept omul acela sfrijit și urât, cu mâinile și picioarele bătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piept omul acela sfrijit și urât, cu mâinile și picioarele bătute în cuie. „Noi plângem în valea durerii și ne sprijinim de Tine.” Așa scrisese călugărul din Tecali în încheierea însemnărilor sale. Cum se deosebea valea vrednică de milă a samuraiului de lumea cea largă? Valea era lumea întreagă, erau ei înșiși. Samuraiul voia să-i vorbească lui Yozō despre toate acestea, dar nu se pricepea să le pună în cuvinte. „Japonia. Japonie răvășită de vântul prigoanei și nutrind față de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cuie. „Noi plângem în valea durerii și ne sprijinim de Tine.” Așa scrisese călugărul din Tecali în încheierea însemnărilor sale. Cum se deosebea valea vrednică de milă a samuraiului de lumea cea largă? Valea era lumea întreagă, erau ei înșiși. Samuraiul voia să-i vorbească lui Yozō despre toate acestea, dar nu se pricepea să le pună în cuvinte. „Japonia. Japonie răvășită de vântul prigoanei și nutrind față de Dumnezeu numai dușmănie. Totuși, cum de îmi farmeci inima? Cum de caut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]