1,540 matches
-
înțelegem de ce în Occident nu se face mai multă publicitate despre situația catastrofală și falimentară a României sub dictatura lui Ceaușescu. Care pur și simplu face cum îl taie capul, nu mai dă socoteală nimănui, ne-a dus țara la sapă de lemn. De ce, domnule Ceaușescu, se fură în masă, nu există întreprindere sau instituție unde să nu se fure sau să se delapideze? Nu putem rezolva nicio problemă fără bacșiș sau relații. Carnea, pâinea, cafeaua și țigările KENT au valoarea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
muncă în fabrică, pe ogoare, în laboratoare, în spitale, la mesele de lucru ale adevăraților scriitori și poeți, pe planșetele inginerești și la birourile economiștilor, în stare oricând să facă calcule exacte pentru prosperitatea unei țări bogate aduse însă în sapă de lemn de primul economist, primul țăran, primul inginer etc. etc. al țării de azi. Ce vor face acești mafioți comuniști? Nimic, căci nimic nu știu să facă în afară de torturarea unui popor întreg, a învrăjbirii oamenilor, a dominației prin dezbinare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
eu, copil extrem de inteligent, eram pătruns pînă în măduva oaselor de justețea acestei lozinci. Ba, chiar aș îndrăzni să spun că pînă dincolo de măduva oaselor. Tata a fost chiabur și în doi timpi și trei mișcări a fost adus la sapă de lemn. Eu, pe la șapte ani, invidiam calicii satului care aveau o văcuță, deci și lapte și fasolele erau utilizate cu mult mai rar decît în familia noastră. În plus, consideram că ei erau poporul și noi... dușmanii. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o admira cum mînuiește tractorul. Dar pe copii cine îi va crește? întreabă altul. Femeile vor face copii și unele se vor ocupa doar cu creșterea lor... Cum adică? Fiecare va avea o muncă de făcut. Unele tractoriste, altele cu sapa, altele vor crește copii. Colectiv, adică toți au misiunile lor. Dar, Anica, părinții vor să aibă copilul lîngă ei. Care părinți? Oamenii nu se vor mai însura. Dar cum? La colectiv, n-am spus? Adică... se vor iubi așa... care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-mă... Scena celor doi oameni cu gîtul tăiat este imaginată de cei trei și au frisoane. Dacă ăsta, care vine spre noi, n-ar fi nebun, atunci ar merge ca toți oamenii... Este nebun sigur. Da' o să-l pălesc cu sapa în cap, de o să-l las lat, se îmbărbătează Dumitru. Dar nebunii sînt ageri și o să te prindă de sapă... Doamne ferește! Te pisează după aceea... Noi trei și el unul... S-o crezi tu, eu o rup la fugă. Dumitru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spre noi, n-ar fi nebun, atunci ar merge ca toți oamenii... Este nebun sigur. Da' o să-l pălesc cu sapa în cap, de o să-l las lat, se îmbărbătează Dumitru. Dar nebunii sînt ageri și o să te prindă de sapă... Doamne ferește! Te pisează după aceea... Noi trei și el unul... S-o crezi tu, eu o rup la fugă. Dumitru chibzuiește dacă drumul nebunului are direcția înspre ei. Ajunge la concluzia că, deși merge în zigzag, se apropie deosebit de periculos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe numele meu. Dar cui l-am dat? Pe numele mamei. Și nu era mama proprietarul? Era pe naiba! Au sărit bogătanii și mi l-au luat. Deci nu eu l-am furat? Ba da. Dumneavoastră m-ați lăsat la sapă de lemn... Oamenii sînt nedumeriți de această discuție. Ionuț chiar se răstește la mine: Hoților, mi-ați furat și casa și grădina. Încerc stîngaci să protestez. Eu, eu v-am furat ceva? Da, toți m-ați furat. Cu judecători și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
niciodată n-am mai văzut-o de atunci. Unde ai văzut-o? Aici. Și nu s-a deplasat un pic? Ba da, pînă aici. Aaa, a arătat direcția. Du mata o dreaptă prin aceste puncte și măsoară 13 m, apoi sapă. Chiar, ce chestie. Nu mi-ar fi dat prin gînd! Ne despărțim. Eu calm și señor Lázaro sub presiune. Peste o lună ne reîntîlnim. Era cam deprimat. Ei? Nimic. Dar, señor Lázaro, poate erau "picioare" nu metri. Ochii i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de râs, dar 99% din sat n-au înțeles! Ce, crezi că eram noi invidioși pe tine? - Păi, nici nu prea aveați pe ce! Când a plecat Studentu de la mine, am văzut-o pe tanti Lenuța care se întorcea de la sapă. Am întrebat-o dacă a citit ce am scris despre Costoiu. N-a citit. I-am adus o carte și am rugat-o să-și arunce o privire când are timp. O să se uite, zice, ca să vadă dacă e ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a crea o stare de panică pentru cel vizat, sau după caz, de a-l îmbolnăvi, de a-l scoate din circuit pentru câteva zile. Iar dacă acest ,,tratament” se aplică în mod repetat, cel vizat va fi adus ,,la sapă de lemn”, la faliment sub toate aspectele. Este una din metodele prin care această țară a fost jefuită, în sensul că cei care se opuneau activ și deranjau interesele pungașilor, erau îndepărtați prin aceste metode perverse. Bineînțeles că am început
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ultima zi a săptămânii. Tata fiind plecat la muncă, iar mama ocupată cu nesfârșitele munci casnice, această activitate obligatorie a fost transferată în grija celor patru frați mai mari. Am smuls buruienile crescute la baza zidului căsuței, am tăiat cu sapa iarba de lângă trotuar, apoi am făcut copcă fiecărui copăcel din fața casei și, în final, am văruit fiecare exemplar. Ne uitam cu plăcere: era îngrijit, curat, frumos pe toată lungimea uliței. Cele patru rânduri de salcâmi dați cu var străluceau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doar câțiva toporași pirpirii, răsăriți anapoda, între două pompe de benzină. Trecem pe lângă oameni puțini, cenușii, alcoolizați matinal, pe lângă grupuri bezmetice de copii în drum spre o școală care se va prăbușit astă-noapte, într-o auto-demolare sinucigașă. Niște femei cu sape pe umeri calcă apăsat, metodic, răbdător, să ajungă nu știu unde, poate în U.E. Ne întretăiem cu fulgerul unui Inter City grăbit. Și în tren se văd niște oameni, dar din categoria celor "realizați". Mă bucur că nu sunt și eu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-l mai poate surprinde... De ce? Simplu: și pe stânga, și pe dreapta - sărăcie, multă sărăcie, sărăcia în forma ei cea mai avansată de exprimare!... Se spune foarte sărac, se spune sărac lipit, se spune despre cineva c-a ajuns în sapă de lemn, dar nu credeam că sărăcia poate să arate așa cum am perceput-o eu în India... Nu pot compara cu nimic ceea ce am văzut la acest prim contact vizual cu oamenii simpli din India. Las, pentru început, deoparte comentariile
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
două luni în Italia și părerea mea e că nu mai avea mult și înnebunea. Eu aveam trei luni de vechime și mi se părea că stau bine față de ea. Săraca! Sunt femei necăjite în țară, care au stat la sapă toată viața lor, au mers la oraș la piață o dată pe lună sau cine știe când și s-au trezit în Italia. Șocul e prea mare... Avea părul alb și cred că nici s-o pici cu ceară nu s
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cu mare, să adâncim șanțul de apărare al cetății. Pe fundul șanțului înfigem și niscai țepușe bine ascuțite, să le gâdile dosul, explică el râzând mefistofelic. Mârâie, bombăne ei boierii, pe înfundate, că sapă cot la cot cu prostimea, da' sapă! adaugă cu un râs șăgalnic de data asta. Desigur, "de bunăvoie și nesiliți de nimeni", spune Ștefan hohotind. Trebuie să apere cineva și Cetatea de Scaun. De cade Suceava, cade Moldova! Să ridicăm satele, târgurile, să punem umărul la întărirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să uit! Principe! Am hotărât în Sfatul de taină! Trei steaguri de oștire, viteji tot unu' și unu' -, îndeajuns ca să dezrobești Mangopul! Alexandru scoate un chiot de bucurie: Trăiască Domnul Ștefan! Când?! Când?! Zbor!! Răbdare. Toate la timpul potrivit. Deocamdată, sapă! Apără Suceava, precum Suceava apără Mangopul! Sapă! Apăr Suceava! strigă Alexandru cu entuziasm și iese cu cazmaua. Maria îl îmbrățișează pe Ștefan. Îți mulțumesc Ștefane! M-ai făcut fericită! De când visez clipa asta! Ce-ai făcut pentru "cauza noastră"... Știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de taină! Trei steaguri de oștire, viteji tot unu' și unu' -, îndeajuns ca să dezrobești Mangopul! Alexandru scoate un chiot de bucurie: Trăiască Domnul Ștefan! Când?! Când?! Zbor!! Răbdare. Toate la timpul potrivit. Deocamdată, sapă! Apără Suceava, precum Suceava apără Mangopul! Sapă! Apăr Suceava! strigă Alexandru cu entuziasm și iese cu cazmaua. Maria îl îmbrățișează pe Ștefan. Îți mulțumesc Ștefane! M-ai făcut fericită! De când visez clipa asta! Ce-ai făcut pentru "cauza noastră"... Știu că nu ți-e ușor, tocmai acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Veneției, al Papei, Europa toată. Mi-au făgăduit! O adevărată Cruciadă! Au mai făgăduit ei și altora, mormăie Țamblac în barbă. Să te audă Dumnezeu, Ștefane... Să ne audă, tușește Țamblac. Apoi, eu mă duc să-mi dau obolul cu sapa... "De bunăvoie"... Păi cum altfel, zâmbește Țamblac cu subînțeles. E pielea noastră în joc. "Vin turcii!" repetă el înfricoșătoarea veste, se înclină și iese. Au rămas singuri... Ștefan ia de pe farfurie un fagure de miere. Își linge degetele: Numai lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Isaia în batjocură, cu ochii la cer. "De bunăvoie și nesiliți de nimeni... Dați, că mare va fi răsplata voastră în Ceruri"... Procletu'! Mișelu'! Fariseu'! răbufnește el cu ură. De haram ni s-o alege agoniseala de-o viață! La sapă de lemn om ajunge! Cum îl rabdă inima?! se vaicăre Cupcici scobindu-se în nas. Uite că-l rabdă! Colac peste pupăză, ne-a vândut papistășimii; sapă la rădăcina pravoslavnicei noastre credințe! A ridicat episcopie catolică la Baia, îl acuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Gheorghiu și s-a străduit ca ceremonia de înmormântare să aibă loc fără întâmplări neplăcute. Capitolul VII „Doamne, dă-ne sănătate Că mă apăr eu de toate” înserarea coboară tot mai mult peste dealul Inăriei. Oamenii începuseră să-și curețe sapele cu care prășiseră toată ziua. Porumbul crescuse și ajunsese la prășitul „de-al doilea”, când trebuie adunat la rădăcina țărână în mușuroi, până la frunzele de jos. Marița Ciotacu cu cei doi feciori, Gheorghe și Ion, prășeau la locul numit Poarta
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vreme de secetă dădea roadă bogată, mai ales dacă era lucrat bine. Era acel ogor pe care i-l dăduseră părinții lui Costache Gheorghiu, dar acesta renunțase pentru o vreme la el, ca să mai potolească lăcomia neamurilor nesătule. Curățindu-și sapa, Marița aruncă privirea la vale, spre ogoarele din luncă care promiteau o recoltă bună, recunoscu postata pe care muncise și ea înainte de a se mărita. Acum era în stăpânirea lui Costache, dată de părinții ei și se vedea cum unduiește
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să stăpânească Costache și țiganca lui venită de la Cursești, bunătate de pământ” gândește, plină de invidie, Marița. „Pământul acela trebuia să fie al meu sau, hai să zic, al soră-mi, Ileana, și nu în stăpânirea pricopsitului de Costache.” Strânseră sapele, Ion luă și pe a ei în spate iar Gheorghe o ducea pe a lui și o buturugă ce aducea cu un cap de om, pe care Gheorghe se gândea s-o meșterească el acasă. Marița ducea traista în care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fie (sau al soră-mi Ileana, își spuse în gând), ați înțeles, bre? Ion făcu semn din cap că da apoi ceru buturuga găsită de Gheorghe ca să o privească mai bine. Ajunseră acasă la casa din deal, și-au lăsat sapele, puseră buturuga pe prispă gândind cum or s-o spele și s-o fasoneze, apoi plecară la treburile lor. Marița îl luă la întrebări pe Ghiță, bărbatusău, dacă a muls vaca și dacă a isprăvit celelalte treburi, „că iaca-i
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
gândește iute ce treburi vor mai face azi. în primul rând trebuiau să isprăvească prășitul „deal doilea” la porumbul de la Poarta Lipovei. Bărbatu-său plecase cu vitele la cireadă iar feciorii, Gheorghe și Ion își așteptau mama în curte, cu sapele pregătite. Gheorghe își pusese la brâu și o securice, Marița pusese merinde pentru prânzul de dimineață de pe ogor și ieșiră tustrei pe poartă. Ajunși la locul de unde scoseseră cioata de formă ciudată, văzură două vițe de rădăcini. groase ce puteau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
groase ce puteau să fie făcute ori ghioage, ori doi pari pentru gard. Le-au tăiat, le-au curățat de pământ și au plecat mai departe spre ogor. Ajunși acolo, s-au apucat de prășit cu gândul să termine azi, sapele tăiau buruienile cu spor și la fiecare fir de porumb pământul era adunat în mușuroi. Marița își aduse aminte de ogorul din luncă, cel semănat cu ovăz de frate-su Costache și aruncă o privire spre vale. Ceea ce văzu îi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]