1,391 matches
-
Dan Bogdan era aprobat frenetic de Suflețel și de Gulimănescu, care însă ei înșiși se fereau de manifestări deschise. Aceste circumstanțe agravară ironia permanentă de indecizie de pe fața lui Dan Bogdan, a cărui fizionomie suferea de la o vreme de un sarcasm cronic. Cu acest facies intră Bogdan în colocviu cu Ioanide. - Am să-ți spun, zise el, un lucru cam supărător. Te rog să nu mi-o iei în nume de rău. - Mă rog... - Cred că e datoria mea să te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
împreună" (pp. 136-137). Prin urmare, în dragoste, pierderea este întotdeauna posibilă. Nu există siguranță absolută. Compasiunea Cea mai pură și cea mai înaltă formă a iubirii este compasiunea. Ea este o emoție "profund omenească, ce dezarmează critica și triumfă asupra sarcasmului. Ea îi înnobilează pe cei care o încearcă, trezește în ei prospețimea sentimentelor, bulversează diferențele de clasă, de castă sau de poziție socială" (Braud, 2008, p. 36). Compasiunea este "o emoție care pune în valoare, dar și o obligație care
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acestui gen’’, ar putea părea inadecvată. Ibrăileanu se gândește însă tocmai la discreția cu care e distribuită culoarea: ,,Este remarcabilă măsura ce păstrează autorul în privința vocabularului. El nu utilizează din limba vremii decât ceea ce este caracteristic...’’ Editorul susține că ,,lipsa sarcasmului’’ lui Machiavelli în proza lui Caragiale ar marca, la autorul român, intenția de reabilitare a femeii. De fapt, Caragiale își dezvoltă tema fără nici un fel de ură misogină, cu euforia povestitorului și a dramaturgului care știe să pună în scenă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
adaptare caragialian. Editorul Antologiei, însoțindu-și textele cu note și studii pertinente, credea că poate afirma, și nu o dată, că la Caragiale ,,femeia începe a fi reabilitată’’ față de ,,imaginea medievală’’ care stăruie în bucata lui Machiavelli. După părerea acestuia ,,lipsa sarcasmului ascuns sub umorul amar din Belfegor a denota la Caragiale o tendință progresistă’’, prin reabilitarea femeii. Naratorului român îi este în același timp net superior lui Machiavelli ca povestitor; ceea ce îi asigură un handicap confortabil este forța ilustrativă, a dialogului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
sânt pedepsit pentru iluziile mele. Am jucat prea multă vreme comedia înțelepciunii." (10 mai 1981) La 17 iulie 1981: "Ați devenit centrul vieții mele, zeița unui credincios în Nimic..." Și în altă parte: "După ce ani de zile am vorbit cu sarcasm despre astfel de... lucruri precum dragostea (și așa mai departe), a trebuit până la urmă să fiu pedepsit și iată că sânt dar nu regret defel." Înainte de a avea loc întîlnirea dintre cei doi la Paris (în 14 aprilie 1981), în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neci contra celor combătute de d-l critic, n-am vrut decât să spun că și critica și - are limitele sale, că și ea nu e doară proprietatea uzurpată a așa - numitelor genii pierdute, cu batjocurile lor cele mici, cu sarcasmele lor meschine, a acelor desperados cari cred cumcă lumea și știința e a lor tocmai pentru că nu e a lor; ci și critica e a oamenilor cari au pătruns, au înțeles obiectul așa cum el trebuie să fie {EminescuOpIX 84} înțeles
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
loc prima conferință mondială a societăților de criminologie, desfășurată la Paris în 2004, un text de Anne Wyvekens (loc. cit.), cu titlul What Works?, relatează că "la reuniunile pregătitoare pentru acest colocviu se aud izbucnind, în rândul cercetătorilor francezi, inevitabilele sarcasme antiamericane", la care și membrii Observatorului nostru au fost, de altfel, auditori consternați în timpul conferinței propriu-zise. Asta înseamnă ignorarea întregii capacități critice pe care această direcție de cercetare o permite și pentru care vom oferi în continuare un exemplu spectaculos
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
el consideră episodul de la München ca un episod al schimbării pașnice, adică o acțiune preventivă ce urmărea realizarea modificărilor apreciate ca necesare în urma mutațiilor survenite în puterile relative ale statelor. Este într-adevăr un realism straniu, care, luat de valul sarcasmului unilateral la adresa mulțumirii de sine a puterilor status quo-ului, incluzînd și țara de origine a lui Carr, nu se mai întreabă asupra legitimității politicii puterilor revizioniste și este astfel silit să pledeze pînă la urmă pentru o formă de conciliere
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mai favorizate ca monedă de schimb pentru a îmblînzi politica externă sovietică, el a fost lovit pe la spate de amendamentul lui Jackson, care lega această clauză de politica sovietică a emigrărilor. Kissinger a făcut din plin uz de proverbialul său sarcasm în legătură cu ceea ce pentru diplomații de talia sa trebuie să fi apărut ca o evidentă neînțelegere a posibilităților politicii externe în relațiile dintre superputeri (1982: 250-5, 984-98). După părerea lui Kissinger, este posibil ca URSS să-și schimbe politica externă, dar
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Comerțului. Cînd administrația Carter a instituit embargoul grîului asupra URSS, în urma invaziei din Afganistan, punerea lui în practică a fost sabotată. Principalul neajuns al perspectivei lui Kissinger constă în supraestimarea posibilității de a izola politica externă de cea internă. Deși sarcasmul său era poate justificat în ce privește amendamentul lui Jackson, el era nerealist atunci cînd baza politica externă pe capacitatea de a separa instrumentele externe de interesele și lobby-ul intern, nu numai, dar în special în SUA. Orientarea greșită a relațiilor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un element malefic perceput însă la polul opus, anti-sfântul devine sfânt pentru că imaginația maselor este mai puternică decât rațiunea speculativă, răul se poate camufla perfect în spatele unei măști onorabile. Naratorul boccaccesc nu este însă un mizantrop, nu-i privește cu sarcasm pe acești neinițiați gata să poziționeze pe oricine în paradis, ci doar o voce cu o fină ironie, arătând că naivitatea lor nu are în structura sa nimic culpabil, iar Dumnezeu le răsplătește râvna în încercarea de a vedea binele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
hilară: „Pe câtă vreme omul însurat/ Acasă huzurește cumpătat/ Încovoiat sub jugul căsniciei;/ și plin, pe drept cuvânt, de bucurie-i...”880 Imaginea idilică a rolului femeii nu este lipsită de nota ironică a naratorului care ridiculizează din interior și minează cu sarcasm tot ceea ce Ianuarie încearcă să impună ca fiind perfect credibil: „Soția este darul Celui Sfânt;/ Ce alte daruri sunt pe-acest pământ/ Ca bani, moșie, vite și izlaz/ Norocul ni le dăruie, și azi/ Le stăpânești, iar mâine s-au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inamic al tinereții și moarte a celor bătrâni”, „mama viciului”, „un lucru lipsit de orice rațiune, ordine sau stabilitate”, „viciul minților nesănătoase”, „îngrădire a libertății umane” 1029 . Zâmbetul senin al Decameronului a dispărut și în locul lui s-a ivit un sarcasm amar. Femeile nu mai au nimic din frumusețea și noblețea de altădată: „Dacă aud un șoarece cutreierând prin casă, sau vântul mișcând o fereastră, sau o pietricică care cade, devin agitate, speriate și lipsite de orice putere [...] dar [...] de câte ori au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
divinități, ei nu admit decât una singură, destructibilă și eternă. În privința celorlalte, sunt de părere că au avut un Început și că vor avea un sfârșit 1. (B) Cât despre epicurei, nu trebuie să ne temem de râsetele și de sarcasmele lor pe care Îndrăznesc să le Îndrepte până și Împotriva Providenței șPronoiaț, pe care o denumesc «poveste mitică». După părerea noastră, dimpotrivă, ceea ce este mit este infinitatea. Într-un număr atât de mare de lumi șkosmoiț nu admit nici una care
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
un element malefic perceput însă la polul opus, anti-sfântul devine sfânt pentru că imaginația maselor este mai puternică decât rațiunea speculativă, răul se poate camufla perfect în spatele unei măști onorabile. Naratorul boccaccesc nu este însă un mizantrop, nu-i privește cu sarcasm pe acești neinițiați gata să poziționeze pe oricine în paradis, ci doar o voce cu o fină ironie, arătând că naivitatea lor nu are în structura sa nimic culpabil, iar Dumnezeu le răsplătește râvna în încercarea de a vedea binele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
hilară: „Pe câtă vreme omul însurat/ Acasă huzurește cumpătat/ Încovoiat sub jugul căsniciei;/ și plin, pe drept cuvânt, de bucurie-i...”880 Imaginea idilică a rolului femeii nu este lipsită de nota ironică a naratorului care ridiculizează din interior și minează cu sarcasm tot ceea ce Ianuarie încearcă să impună ca fiind perfect credibil: „Soția este darul Celui Sfânt;/ Ce alte daruri sunt pe-acest pământ/ Ca bani, moșie, vite și izlaz/ Norocul ni le dăruie, și azi/ Le stăpânești, iar mâine s-au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
inamic al tinereții și moarte a celor bătrâni”, „mama viciului”, „un lucru lipsit de orice rațiune, ordine sau stabilitate”, „viciul minților nesănătoase”, „îngrădire a libertății umane” 1029 . Zâmbetul senin al Decameronului a dispărut și în locul lui s-a ivit un sarcasm amar. Femeile nu mai au nimic din frumusețea și noblețea de altădată: „Dacă aud un șoarece cutreierând prin casă, sau vântul mișcând o fereastră, sau o pietricică care cade, devin agitate, speriate și lipsite de orice putere [...] dar [...] de câte ori au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
trebui lăsată pe seama unor slujbași mediocri. Măcar Eminescu, înainte de a stârni oroarea doamnei Slavici, a predat și a fost inspector școlar. Urmașii lui (și ai Romei) când au predat câte o oră, au lăsat o amintire teribilă, consemnată pe-alolcuri cu sarcasm de elevi sau studenți. E vorba de aceia, puțini în tagma de care vorbesc, care s-au învrednicit măcar să termine o facultate și pe care un regim aberant îi punea cu sila la catedră. Peste toate s-ar putea trece
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
În această campanie denigratoare, Takeshita era prezentat drept „un mare lider, ale cărui onoare și integritate nu aveau pereche”. În Occident e un elogiu, Însă În Japonia o frază exagerat de laudativă se interpretează ca fiind o ironie sau un sarcasm. Prea multe laude la adresa unui personaj public au ca efect ceea ce În japoneză se numește homegoroshi, „a omorî cu laude”. Opoziția făcea exact acest lucru În cazul lui Takeshita. Aceste diferențe generice sau culturale ale mecanismelor de exprimare și Înțelegere
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Se remodelează din mers. După împrejurări, nu din convingere. După ʹ89 înfocații vechiului regim s‐ au aliniat noilor sosiți și‐au început să‐ i apere pe cei dinainte... Și să se îmbogățeasc ă. Săpând temelia a ceea ce era... zidărie. Din sarcasm, umor sau lehamite, ori toate la un loc, se cântă: „Ceaușescu n‐ a murit / Istoria ne‐a păcălit / Ceaușescu e în mine, e în tine / Ca o boală ce revine.” Dintr‐o asemenea pornire unii cer astăzi, la 14 ani
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
1972, la șezătoarea literară prilejuită de împlinirea centenarului 101 nașterii lui G. Tutoveanu, când, spre stupoarea celor ce ‐l știau poet, a fost anunțat ca fiind de profesie... pensionar. Probabil așa dorise el. Modestia îi reușise o performanță tristă a sarcasmului. Într‐ adevăr, nu izbutise să‐și adune poeziile într‐ un volum tipărit, așa că rămăsese tot... fostul funcționar de la Casa Națională, însă pensionat. Aici activitatea lui se încheiase rotund... Îmbătrânise, avea în toată înfățișarea ceva de pârloagă spelbă, sărăcită de vânturile
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
absolută, a Regelui Soare, de ierarhie fixă, de etichetă rituală și de măsură În toate - a fost omul de salon, cunoscător desăvârșit al conveniențelor de tot felul, stăpân pe sine fără efort, prevenitor fără ostentație, galant fără indiscreție, spiritual fără sarcasm, primind orice adversitate cu surâsul pe buze și făcându-și o lege din obiceiul de-a nu se lăsa deconcertat de nimic. Dar, care este omul ideal al epocii noastre ? E greu de definit Întrucât viața este de o mare
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
conjuncturi și Întâmplătoare divergențe politice: e o nepotrivire de viziuni - „Cum să iubesc această Franță care gândește tot ceea ce eu detest?” Franța abhorată de la Rochelle e, desigur, la France juive, devenită o anexă inertă a Întreprinzătorului spirit semit. Cu un sarcasm mușcător, el se descrie drept „un antisemit inteligent” și - nici mai mult, nici mai puțin! - „cel mai bun prieten al evreilor”! Cât de bun prieten al urmașilor regelui Solomon este Drieu aflăm din nenumăratele pasaje dedicate acestor „stricători de neamuri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
totală după ce a fost pus la Încercare. (...) Francezul, atât de departe de zei, de oameni, de animale este un sediment depus pentru o pasivă eternitate de către intelectualitatea Împietrită, minerală. Omul din popor, ferindu-se pe ascuns, fugar, aruncă un ultim sarcasm Înainte de sosirea cizmei. Burghezul pune capul În piept și se felicită preocupat. Germania va fi uluită de cucerirea făcută, de acest vid ce s-a căscat În fața ei. Ea a zdrobit ceva care era deja praf și pulbere. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
comicul drept libertate carnavalescă de inversare a semnelor ordinii sociale). Din antichitate pînă la Freud, Bergson, Eco sau Escarpit comicul a reprezentat un termen umbrelă subsumînd o familie relațională precum:umor, comedie, ironie, glumă, joc de cuvinte, Witz, satiră, parodie, sarcasm etc., bazată pe transgresarea unei reguli, transgresare înfăptuită de un individ inferior, dar care produce plăcere pentru că este asumată de celălalt: evreul, nebunul, țiganul, femeia etc.): "Comicul este totdeauna rasist:numai ceilalți, barbarii sînt cei care plătesc" (U.Eco, 1984
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]