1,002 matches
-
ambiguitatea și în final duplicitatea (greu de spus dacă onorabilă, sau... toate la un loc). El a făcut, în orice caz, posibilă desprinderea de realitatea comunistă, luciditatea și deprinderea spiritului critic, în împrejurări foarte dificile. Sub aparențe bonome, joviale, ironic sarcastice, Bedros Horasangian și-a păstrat conștiința liberă, de o frumoasă integritate morală. Nu este deloc, în treacăt fie spus, puțin lucru. Aceleași calități apar, din plin, și în Bonjour, popor !, al cărui titlu sarcastic nici nu mai trebuie subliniat. Este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nedrept ca gloata să decidă cât de întreg la minte e un candidat ce are oroare de apartenența la ea. Operele marilor autoexilați afară din mentalitatea timpului lor nu coroborau ideea nefericirii, ci mai degrabă pe-aceea a unei delectări sarcastice și condescendente, ce împărțea darurile-i bogate pentru a se propulsa mai spornic în direcție opusă, departe de primitori: "Vă dau o capodoperă, numai dezbrățișați-mă îndatoritor, semeni neasemenea!" Materializată în creație, delectarea asta distantă nu se sinchisea defel de atragerea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
probleme de imagine este "un câine bătrân hărțuit de un pisoi...", Cotidianul.ro, 2012), relațiile de familie (ministrul Finanțelor poate fi: ,,Tătucul bugetului, personaj care ține cifrele...", Cotidianul.ro, 2012) etc. Din această perspectivă, metafora jurnalistică poate fi comică, ironică, sarcastică, poate fi romantică sau dramatică, spre deosebire de metafora terminologică, neutră participativ etc. În etapa actuală de evoluție, metafora jurnalistică tinde să-și redefinească sursele. Deși mai puțin transparente, sunt utilizate (cu precădere, în paratext) stereotipuri, clișee internaționale, maxime trunchiate și nemarcate
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
realizeze În profesia lor (dacă o au); mediocri care nu au nici măcar șansa de a se rata. Pentru că n-au ce rata. Cei plecați nu mai au nici un cuvânt de spus pentru schimbarea țării, devin marginali, postează pe internet comentarii sarcastice, neluate În seamă, și votează o dată la patru ani ideea de schimbare, fără nici un efect. „Sunt o «pleavă», niște nimeni, cine-i ia În seamă?”, mi-a explicat un „analist” poziția oamenilor de bine din România de astăzi față de cei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
doamne, oare cine plânge/ Între două dealuri umbra de țăran/ Și-n surpare lacrima și-o frânge/ Că țăranul e-un muzeu contemporan?". Totul se încheie cu versuri recitate de poeții lansați, deși tristețea lor, bine ascunsă sub coaja umorului sarcastic, plutea ca o ceață compactă. Lăsăm în urmă vitrinele cu cărți, într-un colț manuscrise și ediții mai vechi, parcă și niște miniaturi medievale, importante achiziții dar și tipărituri proprii pe colecții ale editurii din Dealul Copoului, cu teii încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lacrimile îmi șiroiau pe obraji fără voia mea. Monstruos! Din poziția în care se afla acum Haiduc de pe botul făcut țăndări de loviturile nemiloase ale călăului se dezvelise un rest din maxilarul altădată întreg, lăsând să se vadă un rânjet sarcastic, aruncat speciei umane pentru metodele barbare de "eutanasiere". Pleoapa ochiului stâng pe jumătate ridicată crea o fantă prin care Haiduc trimitea, post-mortem, spre înaltul cerului, un reproș zguduitor Dumnezeului canin și al tuturor animalelor care se zice sunt tot făpturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bătrâni înaintau somnambulici și lunatici sub soarele arzător al Câmpiei Bărăganului spre ciutura fântânii cu cumpănă, pentru a-și potoli setea. Soarele, ca un dictator nemilos, își trimitea oastea de săgeți furibunde spre creștetele celor din coloană, într-o încercare sarcastică și disperată de lichefiere a creierelor. Siluetele înalte ale femeilor, cu capetele ascunse sub marame negre, te duceau cu gândul la priveghiul de rezonanță istorică al mamelor și soțiilor spartane, plângându-și eroii de la Termopile, care, sub conducerea regelui Leonidas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Addendum III, scrisoarea lui Widengren către Eliade, Uppsala, 10 ianuarie 1954. Cutoate acestea, prima și cea mai celebră traducere a tratatului de fenomenologie a religiilor al lui Widengren va apărea în germană: Religionsphänomenologie, Walter de Gruyter, Berlin, 1969. 3. Aluzie sarcastică la implicarea centrală a lui Widengren în fondarea Asociației Internaționale de Istoria Religiilor și la intenția lui de a deveni membru al cercului de la Eranos, unde nu a fost invitat niciodată. De altfel, nici Wikander. 4. După 1950, K. Kerényi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
extrem disponibil pentru fiecare În parte dintre cei patru sau cinci amici ai săi, Matei, Grigore, Cezar și subsemnatul, vorbindu-ne de bine În fața „străinilor” sceptici, cu o exaltare și complicitate fraternelă rară! (El l-a convins pe „scepticul și sarcasticul” Paul Georgescu, atotputernic șef al Gazetei literare care avea un impact literar, dar mai ales politic, egal cu Scânteia partidului, să-i descopere - În sensul unei lansări efective! - pe Matei Călinescu, critic, și pe Cezar Baltag, poet. Cu sărmanul Grigore
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
marele Rus, Victor Hugo a Îndrăznit această abatere de la vechile reguli ale unei bune și molcome povestiri. Acele „burți” enorme eseistice și discursive din Mizerabilii pe care nu puțini contemporani inteligenți nu le-au apreciat cum se cuvine - vezi observațiile sarcastice ale lui Flaubert din Corespondența sa! Prin aceasta, prin „acestea”, e semnificată, În mod esențial, noua „libertate” a prozei moderne, iar un Robert Musil a dus-o până la extrem În a sa epopee neterminată Omul fără Însușiri. Opinia critică românească
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și poze năstrușnice, televiziunea, de fapt „televiziunile” care au parcurs uluitor de rapid distanța enormă care le despărțea de cele occidentale, În reflexe, limbaj și mai ales Într-o anume falsă și trivială relaxare față de tot ce este intim. Reclamele, sarcastice și nu rareori grosolane, scontând pe efectele cele mai simpliste și extrem de insistente, apariția unor noi corifei sau vedete - mai ales din lumea sportului „cu balonul rotund” sau a modei -, excentrizarea, aproape marginalizarea artei, literaturii, un val al așa-zișilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
marile modele apusene ale genului -, că În ciuda acestor lucruri (precum și ale altora, nu mai puțin importante, cum ar fi spiritul nostru orientalo-fatalist, Înclinat spre depresie, și o slabă, proastă solidaritate intelectuală, un excesiv și anarhic spirit autocritic, cu forme groase sarcastice, descurajante etc.Ă și chiar și În „ciuda istoriei recente” - credința că, În toți acești ani, În aceste lungi și Întortocheate decenii, da, noi, artiștii români, compozitori, pictori, sculptori, graficieni, actori și scriitori, noi suntem capabili de a afirma și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
financiarul și, mai ales, omul politic. Într-atât Încât se poate spune că marea enigmă a vremurilor noastre, a secolului trecut, dar și a celui care abia Începe, este omul politic! De fapt, dacă am voi să fim o clipă sarcastici, am putea spune că prostul vremii noastre nu este omul politic - indiferent că el se numește Hitler sau Stalin! - (pentru a nu cita și nume actuale!...Ă, ci... omul inteligent!, cel care s-a lăsat atât de ușor manipulat de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mea și să mă înscriu la University of Southern California, așa cum au făcut majoritatea colegilor de la liceul privat din San Fernando Valley. Ăsta era planul meu disperat. Dar era prea târziu. Tata îmi întunecase percepția despre lume, iar atitudinea lui sarcastică, sfidătoare, față de absolut orice mă contaminase și pe mine. Oricât de mult aș fi vrut să scap de influența lui, n-aveam nici o șansă. Se infiltrase în mine, mă modelase în bărbatul care deveneam. Bruma de optimism de care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
secvențe apăream „cam șters“ și în loc să mă întrebe dacă iau droguri, reporterul m-a întrebat dacă eram homosexual. Iar eu i-am spus: „Daa, sigur că sunt - categoric!“ adăugând apoi, ceea ce am crezut că e o remarcă haioasă și extrem de sarcastică: „Slavă Domnului!“ „În sfârșit cineva m-a dat de gol!“ am țipat eu. Le povestisem prea multor reporteri despre experimentele sexuale cu alți bărbați - chiar m-am apucat să le dau detalii explicite despre partidele de sex în trei din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
grăbesc. Am o zi infernală. Am auzit pe fundal un asistent strigând-o. O să-i spun că te interesează, iar tu poți calcula data la care ai putea ajunge în L.A. - Atunci mersi mult pentru telefon. Îmi place formalismul tău sarcastic. - O, apropo... - Da? - Halloween fericit. Și în timp ce puneam telefonul în furcă, mi-am amintit ce mă deranjase la acele e-mailuri trimise de la Bank of America din Sherman Oaks. 3 octombrie. Era ziua de naștere a tatălui meu. Iar asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am avut răbdare, fiind atât de priceput în a părea cu adevărat interesat de femeile cu care nu voiam decât să mă culc, încât ajunsesem să joc la perfecție un personaj corespunzător: rânjetul drăcesc, încuviințările profunde și persuasive, comentariile ușor sarcastice despre amante sau despre faimoasa mea soție. În definitiv, totul era teatru. Iar noi ne aflam pe o scenă. Paharul de bere din care sorbea era un element de recuzită, iar tivul de spumă de pe buza ei superioară le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înăbușit, sumbru, chestia e că nu-i răpește nimeni nicăieri. Am dat gânditor din cap, de parcă i-aș fi cântărit vorbele, apoi am zis: - Îmi pare rău, dar asta chiar nu-mi spune nimic, Nadine. - Chestia e... acum era fățiș sarcastică - chestia e că trebuie să știi asta ... A întins o mână sub bancă și am rămas înmărmurit când am văzut-o că scoate o sticlă de vin aproape goală. Nadine pur și simplu furase o sticlă de Chardonnay Stonecreek de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
descoperea” ca pe un partener cu drepturi egale de a vorbi, alături de el, în numele artei...?! Nichita a fost, ani îndelungați - acei ani „infiniți” și chinuitori care pregătesc debutul social! -, singurul care m-a spijinit, luându-mi adesea apărarea în fața unor sarcastici amici sau convivi la numeroasele „mese” la care luam, atunci, parte și unde se amestecau și artiști plastici, un Piliuță, Dipșe, Apostu sau Victor Roman, uneori și artiști muzicali, interpreți sau compozitori. Eram, trăiam atunci în „cârduri” de tineri ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din Huê: "Americanii ștergeau de pe suprafața pământului satele noastre, omorau jumătate din locuitorii lor și, a doua zi, mai-mai că ne parașutau și cărucioare pentru supraviețuitorii invalizi". Necruțătorul și binevoitorul Imperiu suscită, oriunde ai merge, astfel de ironii pe jumătate sarcastice, jumătate amuzante. Probabil că și Roma secolului I al erei noastre inspira o ambivalență similară vecinilor din jur. Romanul era un cuceritor atroce în acțiune, dar destul de puțin vindicativ după aceea. Pilat din Pont, un sceptic, l-ar fi lăsat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Eu, indignată: „Nu e vorba de noi, cele mai tinere, dar, de se vor atinge de mama, facem un scandal european ca al lui Miss Cavel“. „Da! Telegrafiați la Londra, la Paris și la Iași!“ urmă el cu același ton sarcastic. Mă apucă o furie și o ură în contra lui: „Nu deschis, dar să știi că noi vom telegrafia fără fir cu Iașii (vorbă să fie, n-aveam nimic, dar germanii erau convinși și o căutau necontenit în casele noastre). O
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rândul său, nu a continuat pe nimeni? De bună seamă că da. El a continuat spiritul avangardei antebelice (îl aflăm inclus, de altfel, în Antologia literaturii române de avangardă a lui Sașa Pană, din 1969), prin cultivarea iconoclastiei, a dispoziției sarcastice, a revoltei antifilistine și a democratizării limbajului poetic. E „disident“ totuși față de suprarealismul care a dominat avangarda istorică, fără contingențe, așadar, cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca ș.c.l., el fiind mai degrabă, și cu ostentație, un „realist
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
rimbaldian al poetului tânăr, prezent și la el, și la Geo Dumitrescu. După aceștia doi, pe Geo Dumitrescu îl aflăm răspândit în mai toată poezia generației optzeciste și nouăzeciste (nepoții și strănepoții!), la rândul ei, această poezie, devoratoare de „cotidian“, sarcastică, ludică, destructurantă și destabilizatoare. Nu e vorba, o spun încă o dată, de indicarea unor dependențe epigonice, ci de înscrierea pe o linie spirituală. Mica liberalizare ideologică de la mijlocul anilor ’70 a generat și unele schimbări ale raportului de forțe în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
său figura poetului/gazetarului Mihai Eminescu Viețile paralele (Editura Cartea Românească, București, 2012) o desfășurare epică pe aproape șapte sute de pagini. Ingenios conceput, mai degrabă ca un comentariu detașat al vieții acestuia, într-o reconstituire polemică și nu mai puțin sarcastică, parodică și realistă, totuși, Viețile paralele "ca gen ni se lămurește într-una din numeroasele note de subsol, utilizate cu dezinvoltura trimiterilor critice din studiile academice nu este o operă realistă, ci, prin maniera de prezentare a evenimentelor, este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
post de când a luat-o pe calea bisericii. Nu-l înțeleg de ce încearcă să facă pe cucernicul. Asta e problema lui. Pentru că e un tip fundamental cinic, un tip în fraza căruia se vede un fel de maliție bonomă. Un sarcastic care vrea să facă pe habotnicul - și nu-i iese, iar lucrul ăsta nu se iartă. L-au chemat la un simpozion, o paranghelie de tot râsul, despre literatura erotică. Păi, acum? Asta trebuia să se întâmple cu vreo douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]