3,304 matches
-
francez) se numărau, în Moldova și în țara Românească, printre cele mai vechi și mai avute. Croitorii moldoveni vindeau haine (vestes venales) făcute la comandă, respectând modelele care circulau într-o zonă întinsă, în Transilvania și în Polonia 299. în 1489, sașii din Bistrița se plângeau regelui Ungariei de concurența pe care le-o făceau meșterii ce-și aduceau marfa din Moldova. Făceau același lucru, stârnind invidie, și prin 1569, dovedind continuitate și răspunzând astfel interesului arătat pe piața transilvană. Prin 1610
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din cauza absenței „martorilor”, venită prin slavii de sud și epuizându-se dincolo de repede, o dată cu dispariția centrelor de elaborare și iradiere; o înrâurire occidentală, ce s-a dezvoltat concomitent cu cea dintâi și a sfârșit prin a o înlocui, venită prin sași, prin poloni și pe căile comerțului italian de la Marea Neagră, înrâurire vizibilă mai ales în Moldova în secolul al XVI-lea; o a doua influență bizantină, filtrată prin grecii din Stanbul, înrâurire ce capătă, la sfârșit, o „înfățișare turcească” (în fond
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
limitrofă. Studii comparate româno-ucrainene, București, 1997, pp. 78-84; Dinu C. Giurescu, Ion vodă cel Viteaz, ediția a II-a, București, 1966, p. 27. 149. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, pp. 735-736. 150. Pe larg la P.P. Panaitescu, Sfârșitul lui Iancu-Vodă Sasul, în „Revista istorică”, X, 124, pp. 176-177. 151. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 737. 152. Act, datat 24 aprilie 1510, dat la Curtea de Argeș (vezi DRH.B. țara Românească, vol. II, pp. 142-143. 153. Marele clucer Radu Florescu, boier „di antica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pană Filipescu trăia încă). 63. Nicolae Iorga, op. cit., vol. I, p. 10. 64. Ibidem, vol, II, p. 186 65. Ibidem, vol. II, p. 172. 66. Sic - notează Nicolae Iorga. Copistul, din 1829, al pomelnicului bisericii Aroneanu nu știa că Iancu Sasul era reformat. 67. Nicolae Iorga, op. cit, vol. II, p. 179. Nu acceptă lectura „7013”. 68. Inscripții medievale..., nr. XV, 1402. 69. Ibidem, nr. 955. 70. Ibidem, nr. IX, 819. 71. Ctitorie a lui și a fraților săi Craiovești: (trad
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sale Doamnei Anastasia, care s-a strămutat la veșnicele lăcașuri și a fost îngropată aici în anul 7066 [1558], indiction 1, crugul lunii 17, al [soarelui?] 11, luna mai în 2”. A ajuns la noi și numele mamei lui Iancu Sasul (Voievodul care avea să fie ucis la Lvov, în 1582) - Ecaterina, o săsoaică din Brașov (cronicarii țin minte că Iancu era „sas” și „luteran”), pe care Petru Rareș (și el tată al multor copii, făcuți cu cele două soții legiuite
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lunii 17, al [soarelui?] 11, luna mai în 2”. A ajuns la noi și numele mamei lui Iancu Sasul (Voievodul care avea să fie ucis la Lvov, în 1582) - Ecaterina, o săsoaică din Brașov (cronicarii țin minte că Iancu era „sas” și „luteran”), pe care Petru Rareș (și el tată al multor copii, făcuți cu cele două soții legiuite - Maria și Elena Brancovici, cu săsoaica Ecaterina și cu încă o iubită - Maria, Ana, Stana, Maria, Bogdan, Chiajna, Ion, Iliaș, Ștefan, Constantin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe care Petru Rareș (și el tată al multor copii, făcuți cu cele două soții legiuite - Maria și Elena Brancovici, cu săsoaica Ecaterina și cu încă o iubită - Maria, Ana, Stana, Maria, Bogdan, Chiajna, Ion, Iliaș, Ștefan, Constantin, Ruxandra, Iancu Sasul, Bogdan-Constantin, Eufrosina și încă un fiu și o fiică, cu nume neștiute) a cunoscut-o în timpul campaniilor din Transilvania. Nu știm dacă brașoveanca i-a supraviețuit lui Petru Rareș, cel care murea la 2/ 3 septembrie 1546. O listă a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
destul de puțin băgată în seamă de textele românești vechi cu un ochi întors asupra omului, dar neignorată de cei care traduceau și scriau legi. Silnicia „domestică” (obicei vechi al stăpânilor, cu performeri între Voievozi - Mihnea cel Rău, Ștefan Rareș, Iancu Sasul, Aron Tiranul - și printre apropiații lor - nepoții lui Vasile Lupu, fiii lui Antonie Ruset, urmăriți de cronicari cu un ochi veghetor) pălea, firește, în fața violenței sexuale practicate în vremea „răzmerițelor”, adică în timpul campaniilor militare. Văduvele se numărau atunci printre victimele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Stolnicului, Constantin Brâncoveanu l-a „moștenit” de la Șerban Cantacuzino; în șirul doctorilor care au încercat să-i ajute pe Brâncoveni îi mai aflăm pe grecul Ioannes Komnênos, „iatrofilosof” vestit în Levant, pe „archiiatrosul” Panteleor [cu siguranță Pantaleone Caliarh], pe chirurgul sas Ștefan Sixt, pe evreul Daniel Fonseca și pe italianul Bartolomeo Ferati, conte și profesor de medicină la Academia Domnească din București 542), era bântuit de boli multe (Massimo Milavesi, iezuit infirmier din Cluj, le enumera, prin 1585, pe cele înregistrate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au participat slujitorii, în rândul cărora îi aflăm pe dorobanții pedeștri și pe călărași, ca și pe mercenarii străini (seimenii sârbi, numiți astfel după un corp similar din armata otomană, aduși de prin munții Bosniei, prin 1636, unde, zice cronicarul sas G. Kraus, „se țineau cu hoția”) -, pentru care subordonarea era anulată, ca și cei lipsiți temporar de angajament, scăpați adică de rigorile disciplinei ori aflați la „iernatic” sau în marș între campanente -, purtători de arme profesioniști, deveneau extrem de periculoși pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Centre National de la Recherche Scientifique (Paris) Notă introductivătc "Notă introductivă" Dacă există un om care merită din plin numele de globe-trotter și care ar fi putut servi de model pentru Phileas Fogg al lui Jules Verne, acesta e tocmai farmacistul sas din Brașov Johann Martin Honigberger, pe care ni-l prezintă cu multă competență, dar și cu talent, Eugen Ciurtin. Honigberger era posedat de un demon răvășitor care l-a urmărit toată viața, acela al călătoriilor și al rătăcirii, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1980 (Lexicon botanicum). 2. Diferite alte adresări apar În corespondența trimisă revistelor de expresie germană din Brașov sau București; cf. Johann Martin Honigberger, „Briefe”, Satellit des Siebenburgischer Wochenblattes, nr. 12 și 33 din 1850. Alte referințe În articolul celebrului cronicar sas Joseph Trausch, Schriftsteller-Lexicon oder biographisch-literarische Denk-Blatter der Siebenburger Deutschen, vol. II, Kronstadt, 1879, pp. 184-196; În Allgemeine Deutsche Biographie XIII (1881), pp. 70-71; R. Cazacu, C.Frunză, Material documentar pentru rezolvarea chestiunii farmaciilor din România, București, 1916; N.A. Bogdan, Societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1833, dată la care mai trecuseră numai Kőrösi Csoma (1821, În drumul spre presupusul leagăn al rasei maghiare al fondatorului tibetologiei), În 1825 primii trei călători englezi, William Moorcroft (1765-1825), George Guthrie (1788-1825), George Trebeck (1798-1825) și puțin Înainte de călătorul sas Alexander Burnes (1805-1841) și James Gerard, nume importante din aceeași familie. Pentru amănunte, vezi Bernard Le Calloc’h, „Un passage du récit de voyage de Joseph Wolff relatif à Csoma de Kőrös”, Acta Orientalia Academiae Scientiarum Hungariae 45 (1), 1991
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
44. Honigberger nu ne va spune, dar Ranjit mai avea În vedere și un alt european pentru fabrica de praf de pușcă, un anume dr. Ferni, cf. Lafont, La présence française, p. 138 n. 173. Brașovul din care provenea naturalistul sas exporta silitră la sud de Carpați, pentru obținerea prafului de pușcă, Încă din 1455, cf. Constantin C. Giurescu, „Despre producerea silitrei sau azotatului de potasiu În țările române”, În lucrarea sa Contribuții la istoria științei și tehnicii românești În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a cărui relatare despre satș și yogi este citată de T. Iordănescu (vezi introducerea), se Întreba: What are we to do with the Punjab? (London, 1849). 212. Scurta aluzie la hinduism ne Îndreptățește să nu supralicităm percepția religioasă a călătorului sas. Va trebui remarcat că În volum nu apare nici o referință directă la doctrina acumulării meritelor (karma) și a „transmigrării”, ale căror consecințe au și relevanță botanică pentru gândirea științifică indiană. Ele au suscitat interesul inteligent al indianiștilor, de pildă Jean-Pierre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Într-un articol sau În corespondența cu istoricul medicinei Valeriu Bologa 2, sau În Imperial Library din Calcutta unde a citit ediția engleză a memoriilor, din 18523 (pe care o traducem aici), Eliade a aflat pentru prima dată de doctorul sas din Brașov, Johann Martin Honigberger. Și astfel, după mai bine de jumătate de secol de uitare, numele lui - chiar dacă mai degrabă doar numele - a intrat din nou În zona cea mai vizibilă a istoriei culturale românești. Mi-am propus aici
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pentru inventarea și comunicarea secretului. Rămâne un fapt straniu acela că prima Încercare de reconstituire a istoriei orientalisticii românești e o mărturisire a unui indianist de anvergură făcută Într-o nuvelă fantastică având ca obiect secretele oculte ale unui doctor sas... Dar nu e mai puțin un fapt cert că nu există o altă atestare a interesului articulat și conștient pentru recepția Asiei În cultura română Înainte de SDH. A fost Însă Eliade Într-adevăr interesat de reconstituirea biografiilor acelor români (ori
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Dar nu e mai puțin un fapt cert că nu există o altă atestare a interesului articulat și conștient pentru recepția Asiei În cultura română Înainte de SDH. A fost Însă Eliade Într-adevăr interesat de reconstituirea biografiilor acelor români (ori sași și secui din Transilvania, cum sunt Kőrösi Csoma Sándor și Honigberger) interesați de Asia sau În particular de India și Tibet? Înainte ca el Însuși să plece În India, avea să scrie două mici articole În Cuvântul: unul despre Spătarul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de aici la descoperirea fantasticului compus din personaje sau evenimente reale e un drum direct, pe care Eliade Îl parcurge. Doamna Zerlendi Întreba: „Cunoașteți viața și scrierile doctorului Honigberger? Soțul meu s-a Îndrăgostit de India prin cărțile acestui doctor sas din Brașov. Moștenise și el, probabil, interesul pentru istorie, căci istoria a fost pasiunea Întregii familii, dar a Început să se pasioneze de India când a descoperit lucrările doctorului Honigberger. De fapt, câțiva ani a tot strâns material și a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pentru istorie, căci istoria a fost pasiunea Întregii familii, dar a Început să se pasioneze de India când a descoperit lucrările doctorului Honigberger. De fapt, câțiva ani a tot strâns material și a Început chiar o monografie asupra acestui doctor sas. Era el Însuși medic și credea că poate scrie o asemenea lucrare”. Eliade răspunde: „Mărturisesc că știam foarte puțin atunci despre dr.Honigberger. Îmi aminteam că citisem, cu mulți ani Înainte, cartea lui principală, Thirty-Five Years in the East, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cartea lui Honigberger mai ales pentru amănuntele asupra acestor practici oculte pe care, pare-se, doctorul le cunoscuse Îndeaproape. Cum cartea sa apăruse Însă pe la mijlocul veacului trecut, suspectam pe autor de oarecare lipsă de spirit critic.” Practicile relatate de doctorul sas sunt departe de a putea fi considerate oculte, iar dacă spiritul critic În maniera unui orientalist de la 1940 nu e atuul său, Îl suplinesc Însă spiritul științific și observația justă. „Nu știam, Însă, că doctorul acesta descindea dintr-o familie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Zerlendi cercetase În mai multe rânduri cărțile și manuscrisele soțului ei, ca și cum ar fi nutrit cândva dorința de a duce ea la bun sfârșit lucrarea Întreruptă de el. Adevărul este că anevoie te puteai sustrage farmecului misterios al acestui doctor sas, doctor prin buna lui hotărâre, căci nu avusese oficial decât o diplomă de farmacist. Honigberger Își petrecuse mai mult de jumătate din lunga lui viață În Orient. Ajunsese Într-un rând medicul Curții, farmacistul, directorul Arsenalului și Amiralul maharajahului Ranjit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
inconștient, că Îl interesează viața acelora care „se lăsaseră stăpâniți de pasiunea lor pentru Orient”. Distorsiunea biografiei nu este formulată prima dată de narator, ci de d-na Zerlendi, care se grăbește să adauge de unde apăruse interesul pentru biografia doctorului sas: soțul ei - care poartă numele unui bancher, Hristof Zerlentis sau Zerlendis din Bucureștiul lui Odobescu 2 - „ajunsese de timpuriu la concluzia (...) că viața lui Honigberger ascunde foarte multe taine, cu toate cărțile care s-au scris asupra lui. Bunăoară, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și Kőrösi Csoma, și În nici un caz În altă direcție decât cea strict filologică. Acest anacronism violent- dacă se observă interpolarea unui Tibet de tip Blavatsky - este un fel de ridicare la puterea a doua a dimensiunii secrete a doctorului sas. Așadar o bibliotecă...tc "Așadar o bibliotecă..." Pentru a ajunge la Honigberger, și Zerlendi, și naratorul au avut nevoie de o imensă și rară bibliotecă. Trebuie să vedem de ce Eliade a apelat la acest reflex narativ, și În ce fel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
medicina și istoria secolului al XIX-lea”. Nu numai că pe Eliade Îl interesa „viața acelor români”, nu numai că acceptă invitația grabnică a unei necunoscute („În aceeași zi”), dar e dispus, Într-o nuvelă fantastică, să scrie viața unui sas din Brașov, decizându-se pe loc, conștient Însă că Honigberger este un personaj deja dublu, și că pentru acel Honigberger istoric al secolului al XIX-lea - care de fapt nu-l interesează - va căuta un colaborator. Dar până În 1940, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]