961 matches
-
s-a mărginit să. exclame: "Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce. Domnul a dat, domnul a luat, fie numele domnului binecuvântat!” (v. 21). Până aici, este înduioșător cum a procedat moșneagul cel ferm. Dar Satan credeți să s-a dat bătut? Unul din atuurile sale, se știe că este perseverența. Foarte curând, nefericitul Iov a descoperit pe trupul său răni purulente, răspândite din talpa picioarelor până în creștetul capului. Stătea cât este ziulica de lungă, așezat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din rănile sale deschise. Și parcă asta nu îi era de ajuns, nevastă-sa care de fapt îi spărsese oala în cap, pentru a-i procura cioburile necesare, îl toca la cap și îl ocăra continuu. Se pare că istețul Satan l-a pedepsit groaznic în punctul acesta, i-a luat fii și fiicele dar i-a lăsat pe cap scorpia, ca să-i mănânce în continuare zilele. Insă Iov îi răspundea cu înțelepciune: Dacă am primit cele bune de la dumnezeu, oare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și noaptea care a zis: s-a zămislit un prunc!"(III, 3). El își chemă moartea în gura mare. Aceste jelanii sunt expuse în cele 26 de versete ale cap. al III-lea, probabil ca să-i dea timp suficient lui Satan să sară de bucurie într-un picior și să telegrafieze urgent Dumnezeului ceresc toată tărășenia (cică a telegrafiat doar câteva cuvinte și anume: „Șefu', cu pariul ai dat de dracu'. Urgent totuși, printrun curier drăcesc i-a comunicat mai pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de dracu'. Urgent totuși, printrun curier drăcesc i-a comunicat mai pe larg. „Ai pierdut pariul, oricât ești tu de Dumnezeu. Pune ambrozia la rece, ca s-o facem lată când trec pe acolo. Semnat, al tău prieten pentru totdeauna, Satan). Apoi în carte, de naiba știe unde, apar trei personaje Elifaz, Bildad și Țofar care timp de ... 29 de capitole îl dojenesc pe Iov. Este ca un fel de proces din filmele americane, în care cei trei se erijează în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
faci altul și gata, totul este reparat! Dumnezeiască aberație!). Și ca idioțenia să fie complet rotundă, Dumnezeu, ia ca martori ai puterii sale două animale ieșite din comun: behemotul și leviatanul, a căror descriere fantastică ocupă iar două pagini. Despre Satan, nu se mai amintește nici un cuvințel. Probabil că se retrăsese la reședința sa de vară, pentru a-și savura triumful. Ultimul capitol, al XLII-lea, ne povestește că Iov a mai trăit 140 de ani după aceste grele încercări, fără
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
că nu se mai putea sta în casa respectivă. Toate se făceau fără publicitate că era epoca aurului roșu a lui N. Ceaușescu. Pe unde au mers toți le-au spus aproape la fel, că vrăjitoarea a donat casa lui Satan și că acum Satan este stăpânul casei Zavastiei. Adică vrăjitoarea este supărată că Zavastia a refuzat să preia ștafeta de vrăjitoare și acum se răzbună. O babă, tot o vrăjitoare, le-a spus că Vrăghioaia a îngropat sub pragul de la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
putea sta în casa respectivă. Toate se făceau fără publicitate că era epoca aurului roșu a lui N. Ceaușescu. Pe unde au mers toți le-au spus aproape la fel, că vrăjitoarea a donat casa lui Satan și că acum Satan este stăpânul casei Zavastiei. Adică vrăjitoarea este supărată că Zavastia a refuzat să preia ștafeta de vrăjitoare și acum se răzbună. O babă, tot o vrăjitoare, le-a spus că Vrăghioaia a îngropat sub pragul de la ușă din interiorul casei
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
tăcuți alături amândoi,/ O altă toamnă plânge parcă-n noi....” (Toamna). De altfel, în poemele de după 1920 simbolismul se va vărsa tot mai mult în romantism și parnasianism. Poetul cutreieră parcul din Versailles admirând statuile, se adresează lui Iupiter, lui Satan, Regelui Soare, Mariei Antoaneta, umblă „pe drumul gândului”, înalță imn nopții, semnalează o amforă, un „vas de bronz”, un satir, o statuie a Afroditei, descrie catedrala Notre-Dame în noapte, consacră poeme „reginei Saba”, glorifică pe Aurel Vlaicu și eroii căzuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi la această noapte!//... Și clopotul vibrează, vibrează.../ «Satan este-nvins» - nici o îndurare-/ De vremuri noi, e inima trează.// Sunt grele visuri? halucinare? -/ -Pe cer, în fund, se ilustrează/ O conștiință din noaptea mare...” 3) Printre poeții contemporani, Bacovia nu era (și asta ar mai putea constitui o explicație
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
într-o vreme în care, vorba lui Eminescu, „credința [era] seacă” ori că, în tinerețe, a dat curs atracțiilor unei vieți dezordonate, răspunsul spre care înclini e că nu. Poate fi religios un discipol al lui Macedonski, autorul „Imnului la Satan”, în care prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu ești zîmbet, rază și coloare,/ Ești cugetări
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
era] seacă” ori că, în tinerețe, a dat curs atracțiilor unei vieți dezordonate, răspunsul spre care înclini e că nu. Poate fi religios un discipol al lui Macedonski, autorul „Imnului la Satan”, în care prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu ești zîmbet, rază și coloare,/ Ești cugetări și ești simțiri, ești aur, vin, cîntare, floare,-/ Ești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ori că, în tinerețe, a dat curs atracțiilor unei vieți dezordonate, răspunsul spre care înclini e că nu. Poate fi religios un discipol al lui Macedonski, autorul „Imnului la Satan”, în care prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu ești zîmbet, rază și coloare,/ Ești cugetări și ești simțiri, ești aur, vin, cîntare, floare,-/ Ești tot ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
religios un discipol al lui Macedonski, autorul „Imnului la Satan”, în care prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu ești zîmbet, rază și coloare,/ Ești cugetări și ești simțiri, ești aur, vin, cîntare, floare,-/ Ești tot ce e ispititor: plasticități de corpuri goale,-/ Și zbor spre cer și voluptăți ce sunt titanice răscoale.../ O! singur zeu, fiindcă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Biblie, ca să citească din ea la vreo nevoie sufletească. Faptul că se elibera mai greu de „demoni” ar putea fi explicat și printr-o atare lipsă. Bacovia aparținea unei generații materialiste, darwiniste, ateiste, care nu o dată închinase, ostentativ, ode lui Satan. Cioran, dimpotrivă, făcea parte dintr-o generație care s-a format cînd erau în vogă Nikolai Berdiaev, Vladimir Soloviov, Lev Șestov, Charles Peguy, Jacques Maritain, Henri Massis, Giovanni Papini sau, la noi, Nichifor Crainic, influenți eseiști religioși. Oscilațiile dispozițiilor sale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acuzatoare, ajunsă la un grad înalt de intensificare a ororii, nu face decît să reia, în ceea ce au esențial, acei termeni mult mai vechi și mai profunzi, ai unei alte denunțări: a răului, a spiritului pervers, a invizibilului și omniprezentului Satan. Odată cu extinderea procesului de demonizare a participantului la Complot, anatema care cade asupra lui apare din ce în ce mai clar ca replică sau ca ecou al vechilor procesiuni vrăjitorești. E vorba de același dosar și același rechizitoriu, de aceleași fixații și obsesii, de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
denunță vechile tratate de demonologie. Așa cum în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, pe vremea acelor mari și susținute vînători de vrăjitoare, apariția molimelor, ravagiile furtunilor, distrugerea recoltelor erau atribuite conjurației puse la cale de cei vînduți lui Satan, tot așa manevrele, uneltirile din umbră se consideră a fi la originea celor mai cumplite flageluri din vremurile de azi, războaie, crize, tulburări sociale. Se ajunge la cunoscuta imagine a vrăjitorului sau a vrăjitoarei, așa cum a fost deseori reprodusă de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
constatat practici asemănătoare. 14. Abatele H. Desportes, Evreul francmason, Paris, 1890. 15. În legătură cu obsesia demonului și a puterilor demoniace, într-o mare parte a opiniei catolice de la sflrșitul secolului al XlX-lea, vezi cărticica foarte sugestivă a lui Eugen Weber, Satan francmason. Mistificarea lui Leo Taxie, Juillard, Paris, 1964. Un exemplu din această literatură este un scurt extras din "Echo de Rome", din l ianuarie 1894: "Combătînd francmasoneria, combatem însuși iadul... De mult timp, armatele infernale s-au dezlănțuit... În lojile
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Leo Taxie, Juillard, Paris, 1964. Un exemplu din această literatură este un scurt extras din "Echo de Rome", din l ianuarie 1894: "Combătînd francmasoneria, combatem însuși iadul... De mult timp, armatele infernale s-au dezlănțuit... În lojile secrete, cultul lui Satan este deja organizat, cu ritualul, cu ceremoniile, cu jurămintele sale, totul săvîrșindu-se în condițiile unor înspăimîntătoare sacrilegii." Tema principală este existența în spatele instituțiilor oficiale ale masoneriei a "lojilor secrete", ai căror invitați se pretează la sacrilegii (mai ales), la maculări
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de știința modernă. Jeanne Favret-Saada chiar ilustrează acest fapt: anestezia a luat locul narcoticelor, electricitatea permite comunicarea la distanță, iar descoperirile din domeniul geneticii ar putea conduce la rezultate nebănuite care, altădată, ar fi putut fi puse sub semnul lui Satan. Vom spune doar atât: "Alte timpuri, alte forme"186 Indiferent de tipurile de atitudini pe care le adoptă știința modernă și vechile discipline spirituale, remarcăm că scopul lor ultim este cunoașterea. Capitolul 8 FORME GNOSEOLOGICE ÎN PRACTICILE DIVINATORII 8.1
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
2)Grație și merit / 230 3)Responsabilitatea esențială și responsabilitatea socială / 234 2.JUSTIȚIA IMANENTĂ ȘI INJUSTIȚIA IMANENTĂ / 238 1)Justiția imanentă și sanctificarea / 238 2)Mitul mîntuirii / 251 3)Falsa sfințenie / 265 4)Actualitatea problemei esențiale / 271 5)Anticristul: "Satan" / 273 3.VALORI ȘI NON-VALORI / 280 1)Sfințenia și sănătatea psihică / 280 2)Scara valorilor și imanența sa biogenetică / 284 PAUL DIEL / 293 Prefață MITOLOGIA ȘI SIMBOLISTICA DIVINITĂȚII O INTERPRETARE PSIHOLOGICĂ 1. Paul Diel și critica metafizicii speculative Paul Diel
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
divinității: monoteismul. Asupra lui insistă în mod special Paul Diel în această carte. Cele două testamente de bază ale monoteismului creștin sînt interpretate psihologic, ca realități ce "condensează conflictele în legea armoniei supraconștiente (Dumnezeul unic) și în legea dizarmoniei subconștiente (Satan)".6 Dumnezeu însuși ar fi, în opinia lui Paul Diel, un simbol al unei realități psihice: armonia supraconștientă, iar figura negativă a lui Satan ar semnifica dizarmonia sub-conștientă. Incontestabil, Paul Diel ilustrează în știința religiilor teza psihologistă, cea conform căreia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca realități ce "condensează conflictele în legea armoniei supraconștiente (Dumnezeul unic) și în legea dizarmoniei subconștiente (Satan)".6 Dumnezeu însuși ar fi, în opinia lui Paul Diel, un simbol al unei realități psihice: armonia supraconștientă, iar figura negativă a lui Satan ar semnifica dizarmonia sub-conștientă. Incontestabil, Paul Diel ilustrează în știința religiilor teza psihologistă, cea conform căreia "Dumnezeu nu este o iluzie, dar nici o realitate, ci un simbol mitic" al unor realități psihice. Printre acestea din urma s-ar afla supra-conștientul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate".20 Nu întîmplător la vechii greci, șarpele îmblînzit și chiar mort simboliza înfrîngerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura lui Satan. Acesta ar traduce pe plan pur psihic "forța subconștient motivantă care duce la ignorarea chemării "spiritului" (dorința esențială) și la exaltarea dorințelor multiple și pă-mîntești (reprezentate de măr, simbol al pămîntului)"21. Faptul cred că este salutar, cu condiția de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de ea), înțeleasă în sensul ei profund: vanitas, deșertăciunea, vidul, vanitatea este cauza primară a distrugerii psihice: principiul răului. În mitul biblic al Genezei, reprezentarea pierzaniei la care este expusă natura umană, cauza esențială a pervertirii, vanitatea este personificată de Satan, "prințul răului", prezentat sub forma șarpelui. El este spiritul sub forma sa negativă, spiritul căzut, "îngerul decăzut" din pricina propriei lui vanități vinovate: vanitatea spiritului uman (demonul ispitei) care a vrut și continuă să vrea să elimine principiul suprem al vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și continuă să vrea să elimine principiul suprem al vieții, spaima sacră față de mister. Conform mitului Genezei, forța motivantă a vanității este cauza esențială a tuturor eșecurilor: spiritul decăzut. Ipostaziat în idol (vrînd să se substituie forței motivante asupra conștiinței), Satan este izgonit din sfera sublimă. El devine seducătorul omului, forța subconștient motivantă care duce la ignorarea chemării "spiritului" (dorința esențială) și la exaltarea dorințelor multiple și pămîntești (reprezentate de măr, simbol al pămîn-tului). Satan-șarpele (simbol al seductibilității vanitoase a omului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]