1,321 matches
-
privitoare la circumstanțele morții cuiva. Felul în care un om moare exercită o fascinație irezistibilă, iar de adevărul acesta îți dai seama surprinzînd atenția cu care contemporanii urmăresc decesul semenilor. E o plăcere pe cît de ilicită pe atît de savuroasă, și chiar dacă de ochii lumii n-o recunoaștem, în intimitate o savurăm. Și nu e doar o Schadenfreude la mijloc, nu e doar frivolitatea perversă de a te delecta pe seama spectacolului suferinței altora, ci e ceva mult mai adînc. E
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
într-o pornire ce reflectă spaima de neant. Venind în întîmpinarea receptorului, uneori maniera ironică se teatralizează, "se dă în spectacol" pentru a atrage atenția asupra sa, dar și pentru a se "salva" cu sprijinul realului. Se întîmplă a descinde savuros în fiziologie. În felul acesta am putea interpreta turnura pe care o ia comentariul unui volum supraerotizat al Floarei Țuțuianu, Libresse oblige. Propozițiile trec de la o indiscreție la alta, într-un crescendo contaminat parcă de frenezia licențioasă de care e
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
marca înregistrată a lui Sorin Stoica, acea respirație relaxată, dar profundă a scriitorului cu interes antropologic și retină realistă. Și, nu în ultimul rând, umorul particular, pe jumătate copilăros și pe jumătate înțelepțit, al celui ce scrie io. Textele sunt savuroase, dar nu în detrimentul fondului. Cursivitatea nu înseamnă, în cazul de față, facilitate în registrul compoziției și al efectelor. Înregistrăm o deplină familiarizare cu obiectul divers, survenită la capătul unui proces suficient de lung și de intens de explorare. Nu există
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
de vedere. Sub unghiul cogniției, lumea e manifestarea de sine a lui Dumnezeu, dar sub unghi moral lumea nu putea fi izbăvită decît prin coborîrea mielului. Soluția e oblică prin răsucirea sofistică, dar așa se netezesc aporiile... Keith Ward e savuros cînd își arată reticențele față de darwinism, afirmînd că „materialismul e îngrijorător de contra-intuitiv” (p. 37), de vreme ce conștiința și sentimentele nu pot fi derivate din fiziologia creierului, unde mai pui că, admițînd selecția naturală care face din om o simplă ramură
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
un anumit tip de intimitate - este în același timp extraordinar, irepetabil și, cum spuneam, inestimabil. Cartea se citește pe nerăsuflate, purtată de encomiastica inocentă a fidelei doamne Albaret, de montajul expert al domnului Belmont și de toate acele detalii (mai savuroase decît orice ficțiune) privitoare la viața lui Proust - cel care își trimitea șoferul (Odilon, soțul dnei Albaret) după bere rece de la restaurantul hotelului "Ritz" la ora două noaptea! Și mai există un lucru, cumva "senzațional": faptul că acele foi volante
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
o cochetărie a adjectivelor care culminează într-o concizie tăioasă, de vocabule scurte și totuși simandicoase. Cine vorbește de „musculatura morală excesivă” a unor interpreți sau de „receptaculul optim al credinței” face stil în timbru personal. E ca un protocol savuros de potrivire a cuvintelor grație unui imbold de a găsi formule memorabile în marginea a orice, de aceea atenția cititorului e deseori absorbită de o virtuozitate expresivă care pune în umbră parabolele. Stilul cu care Pleșu atinge o temă duce
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
a fost redirecționată postmodern, către interogația - formulată de Christa Wolff - care domină toată dramaturgia lui Havel: "Cât de repede poate lipsa vorbirii să devină lipsa identității?". Personajele lui Havel nu sunt mute precum Casandra Christei Wolff; dimpotrivă, dialogul lor e savuros, dar el ilustrează mentalitatea unui "tâlhar nou", cinic, reversul clasicului Robin Hood. Farmecul piesei constă tocmai în coexistența umorului "light", tipic comediei Restaurației, cu limba de lemn, care contaminează discursul, imprimându-i o retorică a duplicității. Personajele care o stăpânesc
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
tot provincialismul britanic din Austen, acțiunea trecând din Amritsar în Goa, Londra și Los Angeles. Oricum, filmul are de toate pentru toți, în buna tradiție a filmelor indiene. E un musical plus poveste de dragoste, dar melanjul e incredibil de savuros: imaginați-vă o secvență în care Lalita și prietenele ei merg o ultimă dată la shopping înainte ca una dintre ele să se mărite și să se mute în Anglia. Firește, la cântatul colectiv participă tot satul, măcelarul, ghicitoarele, patiserul
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
faptei. Nuvelele însă respectă numai structurile căci, în fond, sunt niște farse, niște false povestiri ale căror subiecte nu prea pot fi povestite, sunt doar niște situații, niște pretexte din care se dezvoltă, mai mult stilistic, câteva bucăți de proză savuroasă. Personajele înseși sunt din cuvinte - fără a lăsa senzația artificialului -, căci la prozatorul basarabean, înainte de orice, se remarcă voluptatea expresiei (mai important e cum se spune) și preocuparea pentru stil și comparația fastuoasă, perifrastică, denotând un adevărat cult pentru determinările
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
întâmplă la tot pasul, de vreme ce aproape toți se ocupă de critică doar în timpul liber - sau de autori de raftul doi precum Horia Bădescu, George Vulturescu, Paul Aretzu, Carmen Firan, Ioan Milea sau Călin Vlasie, comentariul lui Al. Cistelecan e absolut savuros. Cartea se citește cu plăcere în ciuda obiectului ei, de multe ori nedemn de atenția prelungită a comentatorului. La fel ca mai toți criticii ardeleni, Cistelecan se apleacă cu prea multă mizericordie analitică asupra unor autori care ar putea fi împăcați
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
și a reveriei, insula. Așa încît, nu prima parte a acestui volum în trei secvențe (Joc secund, Uvedenrode, Isarlâk) e cea mai de citit, peste anii experimentali ai modernismului timpuriu, lăsîndu-i deoparte pe iscoditorii simbolurilor absconse (v., la Manolescu, istoria, savuroasă, a receptării). Proaspătă, în poemul inaugural, sans titre, mai e doar imaginea ultimă: "ascuns, cum numai marea,/ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi." O invitație în larg ori, poate, în adînc. Răspunzîndu-i, în algebre complicate, altei, celebre, chemări: "Colo-n
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
scenă Dosoftei, Ureche, Costin, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior etc. și invocați fără ostentație, ca într-un banchet "omeric", Cincinatus, Brutus, Pascal, Rabelais, Malherbe, Moličre, Schiller, Champollion, Victor Cousin, Buffon. O eseistică pe cât de bine consolidată, pe atât de savuroasă. La aceeași bună înălțime se situează eseul narativ și memorialistic Studie moldovană, unde "suvenirurile" inocente induc fundamentul pentru o adevărata propășire. A doua contribuție de efect dăinuitor îl reprezintă paginile memorialistice, Amintiri în care se evocă fremătător vârsta de aur
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
cunoștință cu fiecare și, totodată, cu grozavul lor plan de lingușire și ademenire, de cucerire a revizorului sosit în control, nu se știe din ce blestem, tocmai în urbea lor. De asemenea, secvențele mituirii succesive a lui Hlestakov sînt absolut savuroase, actorii susținînd practic mici recitaluri, tot atîtea bijuterii. Absurdul și comicul își unesc vocile și tonalitățile. Ilie Gheorghe în Primarul face unul din cele mai complexe roluri din ultima vreme, cu o modificare semnificativă de registru. Valer Dellakeza găsește clou
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
se naște și poezia lui Dan Coman, niște nepotriviri ale ființei - marca întregii creații. Nu vor surprinde alternanța unor capitole scrise eliptic în stilul lui Palahniuk și altele poetice, antologice din punct de vedere al teatralității. Mai multe episoade sunt savuroase în acest sens: erotismul dintre „Chela” Mîrza și cei doi frați, scena de la stomatolog, tentativa de „a prinde” finala televizată de la Campionatul European de Fotbal din 1988 prin copaci, scena în care preotul din satul vecin aduce fiica puberă la
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
pe care nu a izbutit să-l termine, dar care poartă un titlu incitant: Nimfa Europa. Volumul avea o dedicație: "Abatelui Munier, canonic la Notre-Dame". Numai că tocmai în această dedicație, a apărut une coquille - o eroare de tipar absolut savuroasă: în loc de chanoine, stătea scris chat noir, desigur, tot de la Notre-Dame. Acest abate Munier a fost la rândul său, un personaj de mare valoare, un cleric monden care cunoștea toate saloanele literare, pe membrii Academiei Franceze, întreaga lume bună. Era invitat
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
cu Lena Constante și Ioan Comșa (ultimii supraviețuitori dintre eroii Jurnalului lui Mihail Sebastian), cu gîndiristul Pan M. Vizirescu, dirijorul și compozitorul Emanuel Elenescu, dar și cu regretatul istoric al teatrului Ion Zamfirescu - mai mult decît interesante, dacă nu chiar savuroase. Ba chiar există în discuția cu Lena Constante povestea unui episod de pe vremea monografiilor gustiene (episod în care monografiștii fuseseră luați drept evrei, deși numai Harry Brauner era, și trebuiseră să plece din sat) care face pandant perfect cu relatarea
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
în care monografiștii fuseseră luați drept evrei, deși numai Harry Brauner era, și trebuiseră să plece din sat) care face pandant perfect cu relatarea aceluiași moment făcută lui Zoltán Rostás de altă studentă a lui Gusti, Marcela Focșa. Cei mai savuroși interlocutori ai Marinei Spalas sînt, de altminteri, cei mai implicați politic, dar și cei în care argumentul marginalității funcționează cel mai pregnant. E vorba despre Pan M. Vizirescu (de extremă dreapta și crezînd în continuare în justețea opiniilor lui), Paul
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
cu răsturnări în șirul natural, obișnuit, al vorbirii, cu incongruitățI ca viitorul 2 sau chiar 3 folosit întruna ca motor al narațiunii. Asistăm, așadar, la încă o paradă fastuoasă a discursului tip Ș. Foarță și păstrând marca lui, intactă și savuroasă chiar și în lipsa unui factor cu rol maxim în graiul comun: vocala izgonită. Iată o mostră, ca să comparați: „Apocalypsis cum figuris: il y aura pourtant, il y aura toujours un survivant, Jonas qui dira qu’il a vu un jour
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
din 30 iunie 2003) Ajungeam om mare ! - Permiteți-mi, mai întâi, domnule Țoiu, să vă felicit pentru premiul recent obținut. Legat de aceasta, îmi asum riscul de a vă întreba cum ați devenit scriitor. Spun risc, pentru că îmi amintesc felul savuros în care îi ironizați, într-un Prepeleac, pe autorii care își construiesc mitologii legate de momentul în care au simțit... atingerea aripii geniului. - Da, îi ironizam pe cei care se dau mari cu asta. Sunt însă două-trei momente pe care
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Puțin lugubră chestia, dar Jurubiță este... contemporanul nostru. El, fiind asistent sanitar, îi făcea, fizic, Abführtag bătrânei care nu mai putea să defecheze și care îi lasă lui toată averea. Eu mă voi folosi de romanul lui Filimon, care este savuros, și de anumite expresii ale lui. De pildă, târâtoarea umilință, întunecoasa lui intențiune, o infernală tâlhărie, te voi chema la trebuință, fă-mă să-nțeleg, lucrurile sunt cam scumpulețe, făcu un gir de privire, dezmierdări simțuale, îl sărută cu un
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
în locul cărții?» E un enunț de tip utopic, - o întrebare «fantezistă» la care poți răspunde-n fel și chip. Oricum, ar trebui să știu mai clar ce înțelegi aici, prin termenul de «carte»". Urmează un excurs în direcția unei etimologii savuros ramificate în istorie, cu foșnete exotice: „Obiectul ca atare, material, a cărui existență presupune, vorba lui Saint-John Perse, «moartea unui copac»? Copac ce poate fi un falnic fag, o, în tedescă, Buche, - de unde Buch, alias «carte», una ale cărei foi
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
arte plastice, arte decorative, cinematografie, literatură: "design minimalist la comandă - tendințe în amenajarea interioară" (misiuneacasa.ro); "amenajare în stil minimalist" (121.ro); "Literatura minimalistă - Votați literatura tânără!" (atelier.liternet.ro); "Un stil minimalist, cu camera fixă, un umor coroziv, dialoguri savuroase" (Dilema veche, 12.01. 2007). Cu accepții precise circulă termenii în domenii de specialitate (de exemplu în politică sau în sintaxă). Un sens special s-a dezvoltat și în muzică, pentru a desemna un stil muzical anume, caracterizat printre altele
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
refuz est-european al vorbelor mari, o anume "normalitate" opusă oricărei idei "démesurée", un conservatorism de jos în sus, dacă vreți, și o lipsă îndîrjită de strălucire care, paradoxal, face toți banii, creînd un personaj de neuitat și, desigur, cel mai savuros umor cu putință. Este, de altfel, chiar atitudinea definitorie a revoluțiilor anticomuniste din această parte a Europei - revoluții calme, spun unii, revoluții conservatoare, consideră alții. Pentru maghiari (fie ei de stînga sau de dreapta), legătura dintre 1956 și 1989 e
Despre alta revolutie by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10162_a_11487]
-
de gîște și tăcerea lor intimidată și emoționată asemenea aceleia pe care o trăiești cînd ți-este dat să te întîlnești cu nepămîntescul." (pentru întreaga poveste vezi pp. 132-134) Cartea lui Daniel Vighi merită citită fie doar și pentru acest savuros fragment. Misterele Castelului Solitude este o călătorie în lumea fantasmelor și a reflecțiilor lui Daniel Vighi, un roman al singurătății și al plictiselii, al candorii și al înțelegerii umane și, în același timp, un regal pentru naratologi.
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
și mai prestigios, al Uniunii Scriitorilor) și alternând volumele inedite cu antologii de autor consistente, Liviu Georgescu i-a luat prin surprindere pe cronicarii literari, puțin nedumeriți în fața acestui gheizer liric de ultimă oră. Surpriza descoperirii fiind dublată de o savuroasă indecizie clasificatoare. Nicolae Manolescu l-a scos pe autor din mantaua lui Arghezi, subsemnatul a descoperit influența lui Dimov și o luxurianță asociativă amintind de Ilarie Voronca, Gheorghe Grigurcu, remarcabilul critic de poezie, a trasat aceeași paralelă cu ,miliardarul de
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]