4,770 matches
-
22 februarie 2017. PRINTRE STÂNCI noaptea se frânge lovind semețe stânci în adâncimi profunde și adânci perfide valuri în jur, se sparg cad și cad amețitoare valuri, sunt vise sfărâmate le culeg pe țărm ieri, azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor zbor lung, prelung și trecător pășesc printre alge lovindu-mă de scoici mă înțep în gânduri în zare, o albă barcă, fără catarg se leagănă agonic în larg în briza unei
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
2016 Toate Articolele Autorului TABLOU DE SEPTEMBRIE de Nicolaie Tony DINCĂ Ciorchinii copți, în vie, se lăfăie la soare, Visând cu jind la Raiul în care vin s-or face; Cocori și alte păsări fac planuri de plecare Spre țări scăldate-n vară, în verde și în pace. Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie
TABLOU DE SEPTEMBRIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384357_a_385686]
-
Vreau în suflet să îți pun Și să-ncui durerea mea. Și-am să torn cu nepasărea-ți Să te umplu cu-al meu chin, Și te-oi obliga cu ochi-mi Să-ți plângi clipa de venin. Și te voi scălda în doru-mi Și-n al meu nebun amor, Iar când noaptea mă va pierde Tu să simți cum doare-un dor. Cu durerile-mi de-o viață, Când ți-oi umple-ntreaga ființă, Ai să-nveți să-mi înțelegi Sufletul
AM SĂ-ȚI TORN DUREREA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384368_a_385697]
-
azi cea mai frumoasă, Dar secundele te-apasă Și mai mică, fata ta, Te va-ntrece, vrei, n-oi vrea. -Cum, doar fata a murit! Chiar eu inima-am privit Și-am băut din cupă caldă Sânge pus apoi în scaldă! -O, împărăteasa mea, Ascultă-ți oglinda ta, Fata încă mai trăiește, Peste munți frumoasă crește Într-o casă de pitici La trei zile de aici. Atunci vrăjitoarea rea În alt strai se îmbraca Și se preschimbă voioasă Într-o neguțătoreasă
POVESTEA FETEI NAIVE -CONTINUARE- de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384408_a_385737]
-
Este primăvară!/ Vietățile-au ieșit/ Toate, pe afară (...)// Stau pe o terasă/ Vrăbiuțe zgribulite,/ Foarte-ngrijorate:/ - Rândunelele sosite/ Oare-s înghețate?...” (Capriciu de primăvară). Mai mult decât oricine, Olimpia Sava își dezvăluie sufletul în aceste poeme pentru copii, un suflet scăldat în inocența eternă a vârstei de aur a copilăriei. Din acest substrat ancestral al ființei sale în care s-a retras, blagian, ca un val, sângele strămoșilor, Olimpia Sava scoate nestemate pentru a îmbogăți viața interioară a celor mici și
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
Balcic Apa cu vuiet tumultuos, Săpând în peretele calcic Ea face totul mai frumos. După căderi din treaptă-n treaptă Învârte roțile de mori, Pârâul apele-și îndreaptă Și-ajunge pân’ la urmă-n mări. Se scurge apa pe sub punte Scăldând colina înverzită, Lansând suspine tot mai multe Și marea muge însorită. Este-o întreagă feerie Cuibul Reginei liniștit, Grădina e natură vie Și-n răsărit și-n asfințit. Ionel GRECU Referință Bibliografică: BALCIC, GURĂ DE RAI / Ionel Grecu : Confluențe Literare
BALCIC, GURĂ DE RAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384472_a_385801]
-
nr. 1648 din 06 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Încerc să-mi număr zilele trecute, De la răsăritul meu definit, Căutându-mi rătăcirile oscilante, Ancorate în timpul meu ce s-a scurs, meditând Asupra propriei mele nudități psihice, Revăzând monștrii din mine, Scăldându-se în hăul lăuntric, Deschizându-mi, dacă mai e timp, Un nou drum, cu sens, Spre apusul meu nedefinit, Banală și imprevizibilă, părându-mi-se viața, Adăugându-i, atât cât pot, mișcare și fantezie. Încerc să nu mă rătăcesc în
INFINITUDINE de COSTI POP în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384458_a_385787]
-
net.Dar dacă vreau stele mai multe,o să mă uit la noapte în sus și sper să am noroc de cer senin și lună plină. În contrapondere aer condiționat,frigider și un balcon din care văd cum marea zâmbește liniștită scăldată de lumina minunată a soarelui. Din nou ajungem la paharul pe jumătate plin... Mă-mpinge necuratul și scot bonurile de masă să văd dacă nu cumva s-a „rătăcit„ vreunul. Și ca să nu greșesc la socoteală,apăs butonul veiozei de lângă
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
Acasa > Poezie > Amprente > IA STRĂMOȘEASCĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Am cusut pe ie macii toți în floare Spicele de grâu scăldate în soare, Hora bătrânească ce o știau moșii Dimineața pură când cântau cocoșii! Piscul unui munte albit de speranță, Dorul ce așteaptă, o mână pe clanță, Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț, Steagul arborat de un vis semeț! Am cusut
IA STRĂMOȘEASCĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384519_a_385848]
-
nu era de cea mai bună calitate și nici varianta din italiană în engleză nu era mai grozavă, Adriana a aflat tot ce trebuia să știe, ca să se liniștească, dacă se putea liniști. Măcar așa aflase în ce ape se scaldă Giacomo. Cam tulburi este adevărat, concluzionă ea. - "Deci acesta îmi ești tu, domnule Giacomo! Un afemeiat, un corupător de minore și un aventurier. Mor de ciudă că acum mă număr și eu printre fraierele căzute în plasele tale de păianjen
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384542_a_385871]
-
mă sufocă, Din ger căldura mă dezghiocă. În vaduri grele apa-mi scapă, Viețuitoarele adapă. Ud câmpuri, lanuri și grădini, Dar și ciulinii plini de spini, Iar în bulboanele curate Înoată pești pe săturate, Sau puști din sate când se scaldă, Ca broaștele în apă caldă. Noaptea comete oglindesc, Tușe-n spectacolul ceresc. Dar cea mai mare fericire Și poate marea împlinire, O simt când luna stă să cadă Pe trupu-ți suplu de naiadă. Iar eu sărut călcâi și gleznă Din
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
tristețea nostalgiei pe tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. PRINȚESA TOAMNĂ Toamnă-prințesă cu frunze-n diademă, te-așteaptă
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
Toamna vieții mele, un vânt aducător de moarte. Să mi le ducă între stele. MIREASA CODRULUI Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă. Toamna cu belșugu-i de-
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
marilor orașe, cum este și Timișoara. Eu i-am relatat pe scurt despre munca mea pe șantierul naval și despre prima mea iubire din tinerețe. Discuția curgea plăcut și sinceră, iar eu aveam în față o figură deosebit de agreabilă. Îmi scăldam privirea în ochii ei frumoși, umbriți de niște gene lungi și plăcut rimelate. Nu-mi venea să cred că stăteam la masă cu o femeie atât de frumoasă și deosebită. Mă întrebam dacă ceea ce mi se întâmpla nu este un
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
constanta forțelor centripete . Așa a putut să aibă ce a primit și noi, pe lângă el : - O scoarță terestră din care ne putem hrăni și pe care ne putem plimba visele și interesele - o hidrosferă pe care putem pluti și inota scăldându -ne în splendorile apei - - o atmosferă pe care o putem respira și străbate, fără a avea teamă că nu ne mai întoarcem . - Omul, însă, vine el și taie pădurea luând umbra pământului, taie copacul și îl bagă pe foc, deși
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
frumuseții lor divine. Devenise un motiv de contemplație admirarea acestor făpturi. Simțea că, în trecut, coapsele ei strânseseră astfel de trup și simțiseră căldura sufletului lor minunat, în galopul sălbatic pe cărări de munte. Sentimentul plutirii, fuga nebună cu fața scăldată de palmele ploii, contopindu-se cu lacrimile unei iubiri neîmpărtășite... O clipă suspendată în timp și spațiu, rămasă în munți, retrăită la secole distanță... Acum, după experiența unei vacanțe binefăcătoare, se puteau reîntoarce la cotidian. Referință Bibliografică: CONTOPIRE - 22 - MUNTELE
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Uneori mă pierd între hotare când iau cuvintele din infinit și stau pe lama întinsă de cuțit uitând pământul din care-am venit... Când pun genunchiu-n rugăciune mă scaldă lacrima-n minune, trec podul dintre două lumi câd îngeri albi poartă cununi. Și uneori mă pierd în bucurie, când mana ta mă tot ridică și mă - ajută să nu-mi fie frică de valul care cerne și despică... foto
HOTAR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382387_a_383716]
-
-Ți-am de mâncare ceva peste și pansament pentru aripi și piciore . -Mulțumesc mult ! -Și vreau să-ți mai spun că te iubesc,întotdeauna te-am iubit decănd eram micuț,lasă-mă să stau lângă tine,era ursul cu care se scăldase împreună, se jucase și raseră de atâtea ori -Da și mie mi-a fost foarte dor de tine iubirea mea ,si sări la gâtul ursului,îl săruta pe fata pe ochi pe gât,...ursul o cuprinse cu brațele lui largi
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
rodească-n vară, Fructul ei, om să hrănească, Când trudește până-n seară. Aș fi vrut să fiu un clopot, Să dau lumii mângâiere, În pridvor de mănăstire Să cânt Sfânta Înviere. Aș fi vrut să fiu un munte, Ce se scaldă drept în soare Și se bucură de verde, De ciobani și de mioare. Dar nu sunt decât un om, Printre semeni, mult prea mic, Pe pământul ăsta mare, O fărâmă din nimic... Iar când viața mă va face, Peste vreme
DORINȚE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382438_a_383767]
-
tine, Dă-mi un zâmbet alb, de dragoste perlat Și-l vei vedea cum se-nroșește în mine. Trezește scânteie albastră, de iriși păzită Și lacrimi vii vor cânta, mici cristale, Ascultă-le cântul și lumini de cascadă Îți vor scălda obrajii, iubirea lor curge. Încremenește tăcerea durerii tale, de dor, Acum lumea poeziei mele e claritate, Suferința i s-a supus unei flori de bujor Și-a înflorit pe chipul meu, eternitate. Referință Bibliografică: Dorința unui dor / Gabriela Docuță : Confluențe
DORINȚA UNUI DOR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382479_a_383808]
-
ÎN ADÂNCUL DIN NOI Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Undeva...în adâncul din tine Tu porți o fărâmă de cer Chiar dacă adesea n-o simți Ea dăinue-n noapte și ger... Scăldată în stropi de iubire Ea crește cu fiece clipă Și inimii-i dă strălucire Iar dorului sfântă aripă... Undeva...în adâncul din mine Un strop de speranță trăiește Și pașii îmi poartă spere mâine Când inima-n taină iubește Și
UNDEVA...ÎN ADÂNCUL DIN NOI de MARIA LUCA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382528_a_383857]
-
Și tainic noaptea ne veghează, Când noi cu drag ne sărutăm. Pe-aripa vântului de seară Iubirea noastră a venit, În noaptea frumoasă de vară, Sub cerul cu stele spuzit. Acum când luna sus răsare Și în argintul ei mă scald, Primesc a ta îmbrățișare, Iubitul meu cu zâmbet cald. Cu briza ei marea ne-alintă, Pe boltă stelele sclipesc, Iar valul său vesel ,ne cântă, Refrenul magic:„te iubesc!” Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: PE ARIPA VÂNTULUI / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare
PE ARIPA VÂNTULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382544_a_383873]
-
tu nu vii mă doare primăvara N u mai întrezăresc a florilor lumină Crengile se înconvoaie de povara Mugurilor cu inima de dor plină. Când tu nu vii rău mă plânge cerul Cu lacrimi gustate de lună-n taină Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul Și mă îmbrac cu durerea, a iernii haină. Când tu nu vii mă locuiește pustiul Cu buruieni mirosind a blestem Mă rog să înflorească-n mine Raiul Î n veri târzii noi doi să ne revedem
CÂND TU NU VII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382586_a_383915]
-
Prin dramaticul final al Anastasiei nemții nu au reușit să interzică credințele românești, mai mult decât atât i-a încurajat pe români să nu-și uite neamul. O pildă în păstrarea valorilor strămoșești putea să le fie și fluviul ce scălda fața satului lor și nu uita să zâmbească fiecărui răsărit de soare sau să plângă cu fiecare tunet. Cred că Anastasia a înțeles nu doar valoarea credințelor strămoșești, ci și îndemnul apei ce merge neclintită pe drumul ei. În nuvela
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
inima Ardealului Cluj—Napoca orașul ce urcă pe pârtiile stelelor țesute cu sânge și dor coloana tăcerii mireasma cuvintelor și fulgerul minții îmbrăcate-n imagini aici și-au găsit refugiul până sub Cetățuie pe aici țâșnesc izvoare iar stelele se scaldă uneori în pași și-n cuvinte în luxul acesta străin de muchia trecerii dintre mine și ziua acesta adusă în zi surâzând pe trotuare ți se apleacă vitrinele sub ochi ca o catapultă în inima timpului pe care pe palme
CLUJ-INIMA ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383914_a_385243]