1,144 matches
-
Uite câinii, Paraschive! spuse ăl bătrân. Dulăii urcau în goană poteca. Erau ogărîți și mușcați. Atârnau floacele de pe ei. Trecură. - Și ce soare! zise pungașul. Urât e la pârnaie, Treanță! Ridică un bolovan și-l aruncă după ceată. Codoșul se scarpină după ceafă și începu să fluiere. Îi era cald și bine. Se mișcau alene, slăbiți de nemâncare. - Tare-i dibaci să umbli așa, de capul tău! Priviră pomii prăfuit} și cerul în care zburau păsările. - Acu, că am trecut prin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorbei este, În fond, un ironist, un poet integral ironist, primul la noi de asemenea proporții. Sfaturile lui au, uneori, un haz extraordinar. În conversație, avertizează el, te păzește „să-ți fie mîinile-ajunse/spre părțile cele ascunse / Au să te scarpini cu ele / Spre locurile acele/că e lucru de rușine / Și a fi nu să cuvine”*. Vorbind „nu strîmba din gură”, este de ocară „să te-ntinzi fără rușine”, să-ți frîngi mijlocul ca proștii, nătărăii și dulăii... CÎnd Îți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
încărcătura atunci când, în cea mai rentabilă dintre întoarcerile sale de la Constantinopol, Guarino Guarini revenea bucuros și împăcat. Oare ce planuri divine se ascundeau în spatele acestor fapte? Chiar în apropierea țărmului venețian avea nevoie nava să renunțe la balast? Cugeta Tommaso scărpinându-și ceafa și măsurând dintr-o parte-ntr-alta spațiul redus al chiliei. Se oprea din când în când având senzația fizică că se afla între două uragane. Simțea contradicția dar era fericit, cum adesea i se întâmpla, convins că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
răsfățat, îngăduindu-ți prea multe libertăți. Starețul i-a dat binecuvântarea, îi porunci să-și facă bagajul, nu-i permise să-i sărute mâna și nici să îngenunchieze; iar Tommaso se zăpăci, bolborosi un fel de mulțumire, începu să-și scarpine ceafa. În mânăstirea San Giorgio avusese timpul și șansa să studieze și să se odihnească, să mediteze și să se entuziasmeze, să scrie poezii și însemnări de filosofie, să se ocupe de el însuși și de natură, să nu fie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Când nu mai rezista să tacă, când obosea să tot urmeze fantasmele trecutului, ale oamenilor de nimic și trădătorilor, ale slugarilor și ticăloșilor, ale turnătorilor, bătea în gratiile grilajului cu palmele și-l făcea atent pe vreunul care tocmai se scărpina în cap și visa la o ciorbă de fasole adevărată cu ciolan de porc. Vorbea fără să fie atent la cuvinte, doar așa, să-și audă propriul glas. În timpul unui astfel de monolog, a fost întrerupt de un temnicer, care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei, părul Bunelului cobora peste umeri, dându-i o înfățișare de profet. Când degetele reușeau să răzbată prin mânecile suflecate, scoteau la iveală unghii lungi și încovoiate, pe măsura încrețiturilor pe care le scărpina, în vânătoarea neostoită, pe la încheieturi, după tot soiul de păduchelnițe. Astfel încât, ducând-o tot într-o scărpinătură, Bunelul avea aerul vesel și neastâmpărat al unuia care, lăsând moartea în urmă, își luase de-o grijă. Puțică erau gemeni, tocmai de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în vârf, apoi măsură cerul. Era prea mult pentru privirile lui amețite. Se răsuci, gata să cadă. — Aicea e răsăritul, spuse, pe locul în care palma atinsese pământul, ajutându-l să se țină. Păi, răsăritul nu e de unde pleci, se scărpină Pârnaie, e unde te duci. E cum ar fi o direcție, nu un loc. — Aicea e răsăritul... repetă Isaia, mulțumit că-și regăsise echilibrul. — De unde știi ? întrebă Bunelu, care urmărise nedumerit toată cusătura privirilor lui fără nod la ață. — Da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Așa era pe-atunci ? spuse Jenică. Nu mai țin minte... — Eu țin minte doar că eram cu douăj’ de ani mai tânăr, spuse Maca, cercetând curtea interioară. N- aveam niciun fir de păr alb. Și tu n-aveai burtă, te scărpinai la buric pe la spate. Ajungeam cu fruntea la genunchi... tânji Jenică. — Uite ce frumos ! se minună Tili : Fabrica de Utilaje și Piese de Schimb pentru Industria Chimică. FUPSIC în toată legea. Oamenii se pricepeau, pe vremea aia, la nume care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu există. Între timp au dispărut utilajele, pe urmă piesele de schimb și, la urmă, industria chimică de tot. Dacă ar fi să punem toate lucrurile astea cum au fost, nici n-am avea loc unii de alții. Maca se scărpină prin claia de păr, străduindu-se să ajungă la pielea capului. — Mare brânză, spuse. Pe vremea aia visam să fiu ca acuma, adică să fac ce vreau. Acuma la ce să mai visez ? Cam asta e diferența, atuncea tânjeam să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care pentru altul ar fi fost fatale. Hangerliu nu ședea niciodată ca oamenii pe scaun: sau punea un picior sus, pe sub fesa celuilalt, sau se lăsa pe spate atât de mult încît picioarele i se întindeau departe pe covor. Se scărpina în văzul tuturor și fără jenă în cap, strănuta zgomotos, scotea limba câteodată din gură ca să dea a înțelege că o chestiune e boacănă, fluiera în plin salon o arie, sau se-nvîrtea în pas de dans. Deodată apoi se lăsa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu vreți să luați un lucru fin, pentru câteva mii! - N-am bani! - Aveți o scuză. Spuneți că vreți o ocazie, dar nu că nu face covorul. Vreți să-l luați cu adevărat? - Îl iau cu șase mii. Demirgian se scărpina în părul creț și negru, își freca cocoașa nasului. - Nici n-am să îndrăznesc să-i spun lui domnul Saferian.Avem impozite urgente de plătit, iată, vi-l dau, să-l stăpâniți sănătos! La ieșire, Demirgian nu uita să adauge
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prunc râzând. G. Călinescu - Cum mai este Conțescu? se informă și Gulimănescu. - Din ce în ce mai rău, în ciuda scăderii temperaturii. Aînceput să se umfle. Nici vorbă, are o boală gravă, ce n-a fost încă diagnosticată. Conțescu, simțind niște mâncărimi pe la buze, se scărpină cu unghiile, și astfel buzele, exacerbate, se umflară grotesc. Înfățișarea bolnavului era apocaliptică, și cum ședea astfel, cu capul monstruos pe pernă, stârnea și milă, și râs și părea foarte grav bolnav. Întrebat însă cum se simte, Conțescu, făcând mari
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bărbier, hotărâră ca noaptea să păzească fieșcare cu ceasul său. Fiind ceasul întîi al bărbierului, vru să glumească cu X și-i rase capul când dormea. Viind ceasul lui X, bărbieru-l deșteptă. X, puindu-și mîna-n cap să se scarpine și găsindu-l gol de păr, socoti că el este chelbosul și zise cătră bărbier: "Prostule! în loc să mă scoli pe mine, tu ai sculat pe chelbos! " X vede o casă frumoasă si zice: "O ce minunată casă! oare aici s-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
scufundă în scaun și se sufocă sub urină. MARIEDL (bate din picioare): Juhuu, acum vreau din nou să... GRETE: Din partea mea, termină-ți fanteziile murdare. Erna și cu mine trebuie să ne gândim la treburi serioase. MARIEDL (e iritată, se scarpină peste tot): Oamenii au părăsit din nou latrinele. Au plecat cu toții. Nimeni nu a mai rămas acolo în afară de Mariedl. Acu' Mariedl stă locului cu sticla de parfum băută până la ultima picătură și mirosind pe dinăuntru ca o doamnă din lumea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
viața ta cea rea este cea care se vede, că m-a dus la groapă. Atunci când o să fiu moartă o să trebuiască să atragi asupra ta un sfârșit plin de chinuri, asemenea unei sarcini dificil de împlinit. HERRMANN: (după ce s-a scărpinat în creștet agitat... pătruns de exaltare) O să vină odată un zori de zi, care în mod excepțional va avea un miros plăcut, iar eu voi fi avut o dată în viață un vis prietenos, eu mă voi scula cu dreptul înainte
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
într-un tufiș la grămadă cu unul și același împotriva tuturor durerilor. Când gâtlejul se cască ca lumea, atunci ochii se dau peste cap și cade al dinăuntru nostru în closet și se înneacă de bună voie în adânc. (se scarpină pe burtă și gâfâie de plăcere) .... Fiecare înfometare nu-i decât înlocuitorul Adjunctului marelui conducător Prin mațul gros și lat, al ultimei încăperi în mațul gros ca socoteală care trebuie dată Și dacă vrei să capeți un loc peste lume
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
oameni zilnici Și un președinte zilnic Când poporul are parte de o salopetă de muncă generală Când poporul iar a făcut pe el Atunci un președinte se împiedică în ogorul roditor Și pupă sfecla de halit Și apoi se lasă scărpinat mai departe de către poporul german Pentru că pantofii de lac strălucitor de negri în umbrita coasă Pentru că poporul trebuie să pășească Pentru că întregul popor trebuie să fi pășit Pentru că el vrea Poporul Reprezentanții Până ajung acasă Și sunt mici Pentru că e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
încăperi, și sub d-voastră, firește, care folosiți aceste încăperi. EA: Să spunem așa: atunci când bărbatul meu și eu ne-am separat, el mi-a lăsat această unitate locuibilă în speranța să mă poată lăsa în aceste încăperi. M-a scărpinat ca pe o capră și mi-a șoptit: Toate astea îți aparțin de acum ție. Dar de luat, nu era de luat nimic altceva decât un pachet cu o gustare, o catastrofă alimentară prost ascunsă. EL: Următoarea scenă de iubire
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
repede la fereastră și îl împing pe impresar în afară. Un strigăt și bufnitura și din nou strigăte ale trecătorilor. Compozitorul și pianista bat din palme și râd destinși. Cântăreața strigă, Mecena sare în sus și începe agitat să se scarpine. Cântăreața se repede la fereastră și se uită în jos) MECENA: A... venit în moarte? CÂNTĂREAȚA: De la înălțimea asta... (către compozitor și pianistă) Sunteți... voi... sunteți...mda... COMPOZITORUL: Ce.. asta a fost sinucidere, nu-i așa? Sau un accident fantastic
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
juxtapuse unor termeni elevați sau unor pasaje lirice. Doamnele de la curte o încurajează pe Criseida în momentul plecării ei inevitabile, vorbind cu noblețe despre prietenie și deznădejde, pe când ajutorul lor este descris ca fiind <<nimic mai mult decât a-i scărpina călcâiul când pe ea o mânca capul>> IV, 85.”951 Arta portretului devine mult mai bine cizelată în această operă. „În Vânătoarea Dianei și în Filocolo [tot opere de tinerețe ale lui Boccaccio, n. n.] personajele erau abstracțiuni, asemănătoare cu personificările
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
juxtapuse unor termeni elevați sau unor pasaje lirice. Doamnele de la curte o încurajează pe Criseida în momentul plecării ei inevitabile, vorbind cu noblețe despre prietenie și deznădejde, pe când ajutorul lor este descris ca fiind <<nimic mai mult decât a-i scărpina călcâiul când pe ea o mânca capul>> IV, 85.”951 Arta portretului devine mult mai bine cizelată în această operă. „În Vânătoarea Dianei și în Filocolo [tot opere de tinerețe ale lui Boccaccio, n. n.] personajele erau abstracțiuni, asemănătoare cu personificările
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
răcelii. Se caracterizează prin dureri de cap, fierbințeli, somnolență, apariția unor bășici dese, pline cu apă care dau naștere la mâncărimi și usturimi. Tratamente populare Se ține bolnavul În casă la căldură, 2 săptămâni și i se interzice să se scarpine, pentru a nu rămâne "semne" (cicatrici, răni). Ca să iasă vărsatul mai repede, se fac oblojeli cu frunze de bob verde sau cu humă (argilă), cu alcool camforat și cu piper negru, aplicate la gât. Spălări cu apă rece, fiertură de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
punct la Gala ziariștilor precizând că am acordat premii și unora care ne-au tot înjurat și mă vor înjura pentru că rămân important subiect de presă (și de film, dar voi reveni la asta) și oricum de stejarul scorțos se scarpină măgarul răpănos. îmi pare bine pentru spiritul de competiț ie, îmi pare rău pentru niște competitori neclasificați. Oricâte discuții ar mai fi, GALA, ca ilustrare publică a unor valori în domeniu TREBUIE S| CONTINUE ! (MERIDIANUL, An IX, nr. 6 (684
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
să stai de vorbă cu el, eventual, nu cu mâna goală... Că trebuie să fii umil, politicos când constați că-și bate joc de tine, că altfel te mai poartă după alte avize... Că turbezi după treabă și el se scarpină pe undeva sau sparge biscuiți în calculator... Că... asta-i: TAXE trebuie să plătești, pe porcovan să-l mulțumești ! Am fost zilele trecute la un alt birouaș cu madame care n-au ce face ! Politicoase, cu mine (nu zic!) dar
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
prin cotloanele Occidentului. Acum aș dori măcar un lucru, să ne lase dracului în pace, că destul ne-a amețit pe vremuri. Și Doamne, de mi-ar trece cumva greața asta! Dimineața unui președinte După ce a râgâit și s-a scărpinat îndelung pe burtă, după o noapte în care Nuți l-a lăsat în pace pe motiv de Cocoș, marele șef de trib pedelist, domiciliat la Cotroceni, cu vocea lejer schimbată de coniacul sau votca de aseară (nici el nu-și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]