2,879 matches
-
s-a înființat asociația „Prietenii teatrului”, o secție pe lângă Departamentul Artelor, având ca scop „promovarea artei românești“, un fel de cerc de studii ce „tindea la perfecț ionarea mijloacelor dramatice”, să „trudească pe toate problemele de teatru românesc“, mijlocind „exprimarea scenică a sufletului românesc”. Iar la pagina 178 se menționează fără echivoc: La Sibiu și-a reluat activitatea Teatrul Studențesc ce fusese înființat la Cluj pe lângă Seminarul de Estetică, din inițiativa profesorului Liviu Rusu; s-au reprezentat „O scrisoare pierdută” și
O epistolă necunoscută a lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4436_a_5761]
-
și cel mic reprezintă o simplă masă de manevră și pronunță, în numele poporului, sentința de exilare a lui Oreste dorită de primejdiosul Gorgias. La Vlad Zografi, coreuții de la Delfi apar în ipostaza de actori fără talent care dau o reprezentație scenică mediocră. E adevărat, în final ei reiau atribuțiile originare ale corului antic și anunță solemn inutilitatea strădaniilor omenești, dar o fac doar când eroul renunță la tentativa de a-și boicota destinul. Intervențiile divine ex machina nu mai rezolvă în
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
Te consumi, se arde ca imagine publică. Peste 10 ani ce mai spunem despre Ponta? La ora actuală, Ponta este subiectul nr. 1 foarte primejdios al României pentru că el mai are... Nu și-a legumit, e într-o permanentă ardere scenică, care duce la arderea personalității. Se creează o ardere, o epuizare a opiniei publice. Îi știm totul, că a plagiat, că face, că drege... Consumul de ieșit tot timpul e o mare greșeală chiar de starletă. Și ele au anumite
Cristoiu: Ponta este epuizat. E subiectul nr. 1 foarte primejdios al României by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30469_a_31794]
-
asigurat un terțet al fetelor Rinului din Götterdämmerung, împreună cu Alina Bottez și Irina Ionescu. Un moment impresionant a fost reunirea a opt interprete care au creat o secvență splendidă, cântând Cavalcada Walkiriilor din opera Walkiria. O contribuție esențială la realizarea scenică a avut-o regizoarea Cristina Cotescu. Cântărețele au venit pur și simplu din plăcere, fără a fi remunerate, realizând scena Walkiriilor extrem de sugestiv. De altfel, coloana sonoră care deschide spectacolele din ciclul Confluența artelor ilustrează ca un motto Cavalcada Walkiriilor
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
de Fanny Mikey și Ramiro Osorio, celebrând astfel 450 de ani de la fondarea capitalei columbiene. Încă de la prima sa ediție, sub deviza Un suflet - Columbia, festivalul a devenit o aventură culturală; a dovedit că prin diversitatea genurilor și tendințelor artelor scenice, popoarele pot găsi un limbaj comun. În martie 2005, doamna Fanny Mikey și asistenta ei, Ana Marta, se aflau într-un periplu european; după Spania, Serbia și Ungaria s-au oprit la București, cu intenția de a vedea un nou
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]
-
viclenie îi permite spectatorului să pătrundă într-un joc teatral plin de ironii la adresa iubirii, puterii și legăturii dintre aceste noțiuni. Nu trebuie să ratați acest spectacol oferit de o trupă cu un înalt nivel interpretativ și cu o disciplină scenică ieșită din comun." Sala Teatrului La Castellana are o capacitate de 750 de locuri, iar biletele costă de la 30.000 pesos (15 dolari) la 90.000 pesos (45 dolari) pe spectacol. La fiecare reprezentație cu Triumful dragostei sala a fost
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]
-
lui, cu avânturile revoluționare, cu emigranții latino-americani, cu tinerii dezamăgiți de mirajul unei vieți deloc ușor de trăit pe malurile Senei, Madridul unor cartiere dubioase în anii optzeci, cu artiști care vor să-și croiască un drum în lumea artelor scenice, cu lipsa de moralitate și corupția de care te izbești la tot pasul. Dar cea mai recentă carte a lui Llosa e și un roman al deziluziilor: deziluzia în iubire, în politică, în orice schimbare. Ce ne propune autorul, unde
Rătăcirile fetei nesăbuite by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10913_a_12238]
-
Liana Tugearu Cum poate o ființă atât de delicată și aparent firav alcătuită, aproape filiformă și parcă nematerială, să umple în asemenea măsură tot spațiul scenic, așa cum reușește să o facă Alina Cojocaru, pe care am revăzut-o, de curând, pe scena mare a Sălii Palatului, în Don Quijote de Ludwig Mincus. Din 2002, când avea doar douăzeci de ani și era deja prim solistă la Royal
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
ne spune coregraful - de la un text din Jorge Luis Borges despre imagini și aparența lor, despre lumea reală și cea reflectată de oglinzi, ultima putând invada și supune, la un moment dat, lumea reală. Tot atât de interesantă și promițătoare ca imagine scenică era și coabitarea dansatorilor de pe scenă cu o serie de panouri mobile din zăbrele metalice, manevrate chiar de dansatori, panouri care puteau deveni transparente sau apare, după necesitatea momentului, prin ele putându-se vedea un corp, sau pe ele putându
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
și secretarul literar al teatrului) pentru a se încadra în timpul alocat emisiunii (de regulă cam 85 de minute) și pentru a găsi modalitatea, printr-un text de legătură rostit de un crainic, de a explica anumite momente în care mișcarea scenică (pe care ascultătorul nu o vedea) era foarte importantă. Lui Ion Calion, nou venit la Radio Târgu-Mureș în 1972, i se încredințează responsabilitatea emisiunilor teatrale. Intrăm în etapa a doua (1972-1985), când piesa radiofonică, “redimensionată prin intermediul imaginii scenice la alt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care mișcarea scenică (pe care ascultătorul nu o vedea) era foarte importantă. Lui Ion Calion, nou venit la Radio Târgu-Mureș în 1972, i se încredințează responsabilitatea emisiunilor teatrale. Intrăm în etapa a doua (1972-1985), când piesa radiofonică, “redimensionată prin intermediul imaginii scenice la alt calibru” (pp. 12-13) devine mai penetrantă decât piesa scenică. Din acest motiv, s-a simțit nevoia realizării de spectacole concepute special pentru teatrul radiofonic, în care regizorii să-și poată exprima concepția regizorală, viziunea asupra textului prin mijloace
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
importantă. Lui Ion Calion, nou venit la Radio Târgu-Mureș în 1972, i se încredințează responsabilitatea emisiunilor teatrale. Intrăm în etapa a doua (1972-1985), când piesa radiofonică, “redimensionată prin intermediul imaginii scenice la alt calibru” (pp. 12-13) devine mai penetrantă decât piesa scenică. Din acest motiv, s-a simțit nevoia realizării de spectacole concepute special pentru teatrul radiofonic, în care regizorii să-și poată exprima concepția regizorală, viziunea asupra textului prin mijloace specifice acestui gen de teatru. Așa se face că în această
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la un moment dat, Cosmin Manolescu ni s-a arătat nud, fiind apoi ,împodobit" de ceilalți dansatori cu diverse benzi și elemente portante, până a ieșit din scenă. Un mic șoc vizual care nu ne-a spus nimic. Ca imagine scenică, ,pădurea" de umbrele deschise, divers colorate, așezate pe podea și ușor mișcate ca desen general, de către un dansator culcat sub ele, a fost o scenă ingenioasă ca plasticitate, iar două dintre momentele de dans s-au reliefat, de asemenea, prin
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
mezzo-soprană, și nici diferențierea nu se făcea atât de precis (cel mult aceasta putea să însemne soprană II, ceea ce este același lucru - o voce mai gravă, mai întunecată). Simonida Luțescu și-a asumat partitura Dorabellei cu muzicalitate și o prezență scenică foarte plăcută, iar în timp, fără îndoială, prin rodarea rolului, va dobândi mai multă siguranță și precizie. Pentru Irina Iordăchescu Fiordiligi este o reușită pe care poate conta în palmaresul ei de viitor; are toate datele rolului pe care l-
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
și capacitatea de a îngemăna acțiunea cu melosul Și, ceea ce este cel mai important, stăpânește o cultură a cântului supus rigorilor stilului mozartian. Din păcate, nu același lucru se poate spune și despre partenerii masculini, care cu voci sonore, prezență scenică plăcută, muzicalitate naturală au întruchipat pe cei doi amorezi: Guiglelmo cu un umor mai apropiat de genul buffo (baritonul Vicențiu }ăranu) și romanticul Ferrando, pandantul liric (tenorul Marius Manea) poate obosit și din această cauză cu o emisie rigidă departe
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
transformi cârciuma în "fast food" sau să aduci echipa de știri de la televiziune pe scenă la deznodământ. Cât despre cunoștințele muzicale ale regizoarei, o dată în plus e evident că, actualmente, majoritatea regizorilor de operă caută orice altceva decât legătura dramaturgiei scenice cu muzica! Mai clar spus, habar n-au de muzică! În cazul de față, există lungimi în unele scene la Puccini (aflat pe un drum al căutărilor, după ce scrisese capodoperele Boema, Tosca, Madame Butterfly); nu aria e în prim plan
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
ca arme ale magiei albe sau negre. **V-a fost dor de mine ?** **Annabelle**, faimoasa păpușă cu care s-au confruntat specialiștii în paranormal Ed și Lorraine Warren în cel mai dificil caz din cariera lor, și-a făcut debutul scenic în filmul lui James Wan „Trăind printre demoni”. Încă din perioada filmărilor, regizorul, împreună cu producătorul Peter Safran cochetau cu ideea de a dedica un întreg film acestei păpuși, nu tocmai inocentă. Wan, dintotdeauna fascinat de cazul păpușii Annabelle, spune: „Știm
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
prin alte locuri, fără angajamente stabile. Este aproape miraculos cum, în aceste condiții, ei formează o echipă, astfel cum ne-au apărut din spectacolul cu Bădăranii, atât de sudat în toate componentele lui, atât de armonizat în toate elementele evoluției scenice.
Notă după un spectacol by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10836_a_12161]
-
textele din literatura română prin intermediul interpretării teatrale, cu profesoară de limbă și literatura română CRISTINA MARIN, actrițele MAGDA VERNESCU și SILVIA BANCILA Grup de varsta : clasa I primară până la sfârșitul nivelului secundar 14:00-15:00 Curs de canto și prezența scenica Lecții de canto muzică ușoară, canto muzică clasică și canto muzică populară pentru amatorii de muzică. Descriere : Dezvoltarea capacităților vocale prin exerciții de respirație, dicție, intonație. Modalități de interpretare, prezența scenica și arta vocală. Suntem în căutare de tinere talente
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
secundar 14:00-15:00 Curs de canto și prezența scenica Lecții de canto muzică ușoară, canto muzică clasică și canto muzică populară pentru amatorii de muzică. Descriere : Dezvoltarea capacităților vocale prin exerciții de respirație, dicție, intonație. Modalități de interpretare, prezența scenica și arta vocală. Suntem în căutare de tinere talente! Profesor :MARINĂ NEGRUȚA Interpreta Marină Negruța a cântat folclorul din Europa de Est alături de ansamblul Sergiu Popa la Places des Arts sau în numeroase festivaluri. În paralel, Marină Negruța a studiat muzică clasică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
moare. Cinci actori spun extraordinar povestea unui puști de șaisprezece ani care, la începutul anilor optzeci, la Botoșani, în România lui Ceaușescu ascultă Radio Europa liberă și îndrăznește să se comporte liber . O spun simplu. Aproape alb. Într-o formulă scenică perfectă. Anchetele nu se consumă la vedere, pînă la capăt. Nici judecata elevului în fața colegilor, nici umilințele de tot felul, nici trădările, nici delațiunile colegilor, ale profesorilor, nici animalitatea și cruzimea securiștilor responsabili de caz, nici urmărirea minorului și a
Elevul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3058_a_4383]
-
într-un anume sens, ce s-a petrecut cu cultura europeană, reconfigurată de simțirea afro-americană, în laboratorul de creație a lui Alonzo King. Muzica barocă a lui Arcangelo Corelli și odele corale ale lui Francis Poulenc au luat în spațiul scenic o imagine neașteptată, desfășurată cu viteza unor clipuri, în care amintiri ale dansului clasic european, sugerate de pantoful de point al dansatoarelor sau, uneori, de piruetele bărbaților, se amalgamau în ansamblul desenului coregrafic gândit de creator, o adevărată nebunie inventivă
San Francisco Lines Ballet by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4121_a_5446]
-
unde artiștii lucrau cu personalități faimoase, ce cunoscuseră bine Rusia și teatrul de acolo, după cum lucrau și cu nume mari din Germania, ca Piscator sau Brecht. I-am publicat, fragmentar, pe toți. În afara cărților, ce impact a avut „cultura teatrală”, scenică, asupra ta? Care ți-au fost reperele? Am suferit trei șocuri în viață: când am văzut un spectacol al lui Brecht, apoi când am văzut Prințul constant al lui Grotowski și, în fine, când am descoperit, în 1963, teatrul Kathakali
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
întrebări de suflet pe care le aveți; întrebări pe care nu ați avut curaj să le puneți nimănui până acum. Distribuția: Oscar - Alexandru REPAN Tanti Roz - Andreea MĂCELARU ȘOFRON Violoncel: Ella BOKOR / Ioana STANCIUC Pian: Alexandru PETROVICI Regia și adaptarea scenică: Alexandru REPAN Decorul, light-designul și conceptul video: Iulian BĂLȚĂTESCU Costumele: Irina MARINESCU Ilustrația muzicală: Alexandru
Problema pentru care nu există nicio soluție. "Rapsodie-n roz", la Teatrul Nottara by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40979_a_42304]
-
stări declanșate de toate aceste retrăiri. Un element de prim rang în peisajul coregrafic a fost relația tuturor personajelor cu obiectele din jur - mese și scaune - folosite nu ca elemente de decor, ci integrate în dans, ca partenere în jocul scenic. Interpretările au fost adecvate fiecărei stări, vocabularul fiind însă, pe alocuri, desuet. Lucrarea lui Tünde Baczó, Dar cu pianistul cine dansează?, a fost cea mai apropiată de linia dansului contemporan, deși titlul piesei nu a făcut-o pe autoare să
Dans la Odeon by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4101_a_5426]