4,646 matches
-
mai mult dionisiacă. Peste această poveste, coerentă și bine scrisă - surprinzător de bine scrisă aș îndrăzni să zic - care conține elemente de poveste fantastică, de mit fondator și chiar de legendă etiologică (pentru că descendenții lui Bihar vor ajunge în Biharia), schițînd un fel de legendă apocrifă a unui trib de țigani autohtonizați, se lipește o continuare în care totul pare nepotrivit, incongruent cu premisele pomenite pe scurt mai sus: povestirea capătă o perspectivă parodică suficient de simplistă și deformantă asupra principalului
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
Fănuș Neagu și alții, cu experiența de la Cahiers de l'Est a lui D. Țepeneag, pentru a încheia cu revista plurilingvă a lui Caraion Correspondances. Dincolo de cadrul instituțional - politic și cultural - în care își desfășoară activitatea literară românii din exil, schițat pe scurt în acest capitol, interesul autoarei se îndreaptă apoi, în capitolul Identitate culturală și reprezentarea de sine - problema de bază a exilului scriitoricesc, către reliefarea unor teme care colorează specific acest exil și îi domină nu numai operele, ci
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
acolo înspre ponton înălțînd un far fosforescent pentru întîmpinarea șalupelor în ceață un far din schelete de pescăruș de om și balenă, precum și alte mamifere acvatice la ponton luminînd acolo în ceață val după val și tu prinsă în cadrul ferestrei schițezi un fel de surîs tu sau doar conturul tău alb ezitant iar eu adîncit în lenea fotoliului privesc, întind o mînă, ceață ceață și vînt numai șoapte glasuri șerpi metafizici răvășindu-mi pielea șuvoiul sîngelui dorința țîșnind iar conturul tău
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
aflat amîndouă la jumătatea vieților noastre. Dincolo de personalitatea ei uneori jenant narcisică, dar care pînă la urmă conferă un anumit piper amintirilor, a venit spre mine o lume pierdută, s-au luminat puternic scene din alte vremuri, au înviat potrete schițate cu măestrie. Astăzi miracolul s-a împlinit; manuscrisul a devenit carte. Mi-a fost întotdeauna teamă de o publicare cenzurată, într-un fel sau altul, de o traducere greoaie, lipsită de farmec. Această temere este astăzi spulberată. Elena Bulai a
Pe pînza vremii by Oana Orlea () [Corola-journal/Imaginative/15498_a_16823]
-
care să nu fie o formă a exasperării. Ba chiar o formă Ťa înstrăinării ontologiceť pe care el însuși o propune". în dezacord evident cu ,himerismul", concept de un ,imperialism clandestin", lansat de poet, Al. Cistelecan găsește de cuviință a schița cîteva circumstanțe atenuante în favoarea acestuia: ,Aparențele Ťcaragialieneť abia maschează, de fapt, un fond patetic, din care Baghiu și-ar fi putut construi un punct de acord". Și chiar îi întinde o mînă confraternă celui alunecat în dificultate: , Cu atît mai
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
de fapt, decît să pună în evidență unitatea fundamentală a gîndirii și a viziunii sale despre teatru. Pe de altă parte, există în opera sa o circulație a temelor și ideilor care îl obsedează și îl reprezintă. Abia enunțate sau schițate într-o carte, ele pot deveni subiectul unui volum aparte, cum e cazul, de pildă, cu Cehov și dramaturgia sa (asupra cărora criticul s-a oprit în mai multe rînduri, pentru a-i consacra mai apoi o carte, Livada de
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
într-un sistem, dar și de orice fel de relativisme. Într-unul din textele sale referitoare la analiza teatrală, intitulat Criticul: utopie și autobiografie, - publicat în chip de epilog la volumul Le théâtre, sorties de secours (Aubier, 1984), George Banu schițează o adevărată ontologie a actului critic, un Ťportret ideal și autoportret imaginarť al criticului, al cărui statut existențial este unul de frontieră, el fiind un mesager, un intermediar între două lumi, de fapt între două subiectivități. Este o sfîșiere benefică
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
Timișoara) și jurnalistul Doru Bușcu. Din ceea ce povestesc cei intervievați, se poate reconstrui atmosferă din presa studențeasca din timpul regimului comunist. În recenzia pe care o realizează volumului, Constantin Ilaș3 sintetizează elementele acelei realități astfel: Mă voi mulțumi... să inventariez schițat aceste filtre de control...: intrarea într-o redacție era avizată de către organizațiile de partid; redacțiile aveau la rândul lor instituționalizate mecanisme de recrutare: cu alte cuvinte, în selecție contau atât inofesivitatea politică și obedienta în a nu calcă linia, cât
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
criziștilor" sunt prea puțin sau deloc reflectate în jurnal. Dar dacă despre ele jurnalul nu depune mărturie, despre ce este vorba, totuși, în cele peste 480 de pagini? Despre foarte multe, încât nici în linii generale nu vor putea fi schițate în acest context. Oricum, este vizibilă diferența de tonalitate și de imagine a diaristului din prima parte a jurnalului (1940-1944) și după aceea. în etapa mai calmă, chiar împlinită, a vieții sale, surprinsă în filele jurnalului de până în 1945, Miron
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
profesionalism desăvârșit în lumea traducătorilor. În Orele, Michael Cunningham stăpânește ingenios modelul Virginia Woolf, confirmă în mod excepțional ficțiunea postmodernă împletind în trei linii epice distincte trei destine feminine semnificative pentru secolul XX: Virginia Woolf, în Anglia anului 1923, când schița un roman cu titlul... Orele, definitivat Doamna Dalloway, Laura Brown, cititoarea ei din suburbia americană a anilor '50 și, ca alter ego al eroinei din roman, Clarissa Vaughan, o editoare din New York-ul anilor '90. Intertextualism și ironie, un mimetism
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
Atunci visează că e femeie. Nu durează mult și se trezește iar bărbat, în țara regelui Amoc, un loc de întîlnire, pesemne, a trecătoarelor "furii" literare. Peste ea, ca peste o "republică" îngăduitoare cu poeții, domnește "Dumnezeul Amocului, trăpaș". Temele schițate în micul tablou de început sînt continuate în poeme despre vis, despre "alchimia" lui Midas, despre libertate și despre închisori de tot felul. Despre o tradiție "pervertită" tandru, despre asumarea caricată a condiției de poet din Ion al lui Platon
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
a intrat în criză de identitate. Purtînd strivitorul complex d e culpă generat de comportamentul său din perioada ateismului militant, superiorii bisericii române au trecut spontan în cealaltă extremă, lansîndu-se într-o demagogie zgomotoasă. Exact aceleași fețe bisericești care nu schițaseră nici cel mai mic protest în momentele culminante ale terorii antireligioase și-au descoperit o bruscă vocație patronală. După ce transformaseră Biserica în servitor supus al puterii, a u început imediat să emită pretenții de participare la conducerea statului. O religiozitate
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
și explicarea marelui Alpha experiența lui monahală de tinerețe. Răsturnând tezele oficialității literare din epoca realismului socialist, cu prelungirile ei, Alexandru George contestă imaginea unui Arghezi-poet al omului, cu apetență pentru social în sens revoluționar, ,dumirit" asupra sensului Istoriei; și schițează în loc portretul mult mai veridic al unui creator căruia vechiul interval călugăresc, decisiv în ordine formativă, i-a lăsat o ,amețeală metafizică" și o nostalgie spirituală. Urmărind firul răsucit al dramei sale, exegetul trage linii unificatoare între operă și biografie
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
de a participa la viață micului grup de acolo și, în fond, de a rămâne în priză, conectată la scrisul zilnic, exersându-și simțul de observație și cel de imaginație. Sunt pagini de participare febrila la viață taberei, pagini care schițează siluete, adâncesc linii de portret și trăiesc la modul direct întâmplările zilei. Pentru întâlnirea de la Teaca, Ion Vădan i-a scos Melaniei Cuc, la editură Dacia, o carte nouă, intitulată, „Vânătoare cu soim”, subintitulata „tablete șotron”, - un mod de a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
anecdota și bârfa se bucurau de mare trecere", ca la ,Junimea", adaug eu, după cum se știe. O dată are o lungă convorbire la cafeneaua Corso cu însuși E. Lovinescu. Portretul criticului se găsește la polul opus aceluia minimalizant ce i-l schițează Petre Comarnescu: ,Domnul Lovinescu e un om cu suflet mare, nobil, cu toate că e vanitos și cam lăudăros, ca orice literat, conștient de valoarea lui. E sensibil, bonom, afectuos, onest, blajin". Dintre prietenii lui Pericle Martinescu făceau parte Anton Holban, pe
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
lui Istrati, în maniera inconfundabilă pe care Radu Cosașu o va șlefui cu fiecare dintre cărțile lui veritabile; dar la o aceeași intensitate dramatică. Deși publicată târziu, în 1985, Logica, prin conținutul de viață, vine în succesiunea imediată a gestului schițat de autor la Conferința din aprilie 1956 a tinerilor scriitori. Teoria ,adevărului integral" îi aduce imprudentului care o formulează o promptă radiere profesională și socială (eliminări, excluderi, interdicții); dar celui ce va pune pe hârtie ciclul Supraviețuirilor ea îi furnizează
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
artistului canadian. Este o carte aflată la granița dintre publicistică și eseistică, scrisă de un om fascinat el însuși de personalitatea mereu surprinzătoare și adesea contradictorie a unuia dintre marii artiști ai vremii noastre. Și, dacă nu își permite să schițeze el însuși un portret al lui Leonard Cohen, mărginându-se să aducă în atenția cititorului fragmente apte să sugereze complexitatea personalității sale, Mircea Mihăieș reproduce, în finalul cărții, un portret al compozitorului, poetului și interpretului canadian realizat de Leon Wieseltier, directorul
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
acestor deficiențe juvenile, e limpede că, treptat, reperele romanului autohton s-au schimbat. Dintre prozatorii grei ai generației '60, numai Nicolae Breban, D.R. Popescu și Dumitru Țepeneag continuă să scrie și să publice cărți noi; ceilalți își reeditează masiv opera, schițând recontextualizări ale ei prin intermediul memoriilor și al dialogurilor confesive. La nivelul generației '80, aflată acum la deplina maturitate creatoare, numărăm pe degetele de la o mână boantă proiectele epice realmente ambițioase, duse la bun sfârșit (Povestea Marelui Brigand de Petru Cimpoeșu
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
și să audă cei ce trebuie să audă, că până și în forma sa nativă, inteligența ne ajută să simțim, să ne dăm seama că am fost păcăliți, înșelați și, uneori, vânduți la primul colț de stradă. Cauza? Pentru a schița un răspuns, trebuie totuși să amintim măcar câteva noțiuni legate de structura noastră, parte a hățișului existențial uman. Simplificând, să presupunem că, într-o analiză practică a înțelegerii, avem în vedere doar faptul că fiecare dintre noi vorbim cel puțin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
bine de un ceas... Ca o cariatidă... Nemișcat, înțepenit pe picioarele-i subțiri și lungi, ca două crăcane de ulm, cu privirile rătăcite pe peretele alb-murdar, izânit de praful de cărbune împrăștiat din carieră în aerul aproape irespirabil, nu a schițat vreun gest, n-a scos o vorbă, a dialogat doar în gând cu el însuși. Circulaseră de o bună bucată de vreme zvonuri cum că guvernul ar intenționa să închidă minele nerentabile, dar lui nu-i venise să creadă. Fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
străfulgerare a unei senzații, o amintire, cuvintele cuiva, o întâmplare care mi s-a cuibărit undeva adânc în memorie, de-acolo începe totul. Urmează ciorna. Perioada în care scriu ciorna e cea mai grea, e epuizantă, fac fișe, mă documentez, schițez din capul locului un traiect narativ, ba chiar cu personajul principal urmăresc acțiunea până la capăt. Scrierea ciornei mă torturează cel mai tare, e un proces fecund, dar greoi, mă simt de multe ori dezorientat, sunt nesigur, o iau de multe
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
numele lui Blaga în legătură cu "blague", îi contesta aptitudinile metafizice și B. Munteanu încheia, răcorindu-se cu o înjurătură: "Eu zic să-l dăm dracului." Blaga, la rândul lui, repeta înjurătura pe ardelenește ("Trebuie să-l calce toți dracii") și-i schița în fugă o caricatură veninoasă: ,N. Iorga e numele colectiv al unui considerabil număr de monștri." Marele polihistor va reacționa la fel de nemulțumit cu ocazia discursului de recepție la Academie, al lui Blaga, în 1937, când Regele Carol II, în răspunsul
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
lui un rug al Inchiziției." Această premisă minoră ar putea părea justă, dacă un minim exercițiu de memorie n-ar sfida pripeala concluziei. Nu mai departe de secolul XIX, înainte ca Rusia pravoslavnică să fi inventat presa liberă, F.M. Dostoievksi schițase - prin ,Marele Inchizitor" - cel mai usturător pamflet la adresa intoleranței religioase. Mai mult decât un atac la adresa catolicismului (fixat simbolic la Sevilla), parabola lui Ivan Karamazov demasca instituționalizarea violenței față de aproapele. În veacul care îl oferea Danemarcei pe Sřren Kierkegaard, creștinismul
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
povestiri încadrate de două tipuri de narațiuni ?extreme?: povești și amintiri. Fiecare din cărțile așa-zicînd ?recenzate? (deși eticheta e destul de improprie, fiindcă interesul criticului, dincolo de prezentarea strictu sensu, e să expună exact ?situsurile? de îmbinare din puzzle-ul literar, să schițeze, cu economie de mijloace, albume de familie) are, ca orice obiect de istorie literară, o poveste. Sau, judecînd lucrurile din perspectiva ?biografiei? ei personale, am putea concede că are amintiri. La care amintiri participă, din plin, scriitorul și vremea lui
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
Pârvulescu plasează ultima frază: "Tovarășe, io nu votez pentru ca să aleg pe Ceaușescu în conducerea partidului!" Sala ia foc. Aplaudacii intră în delir, exhibându-și animalic atașamentul față de conducătorul iubit. Nimeni, absolut nimeni din cele câteva mii de oameni, n-a schițat măcar un gest c-ar fi de acord cu Pârvulescu. Dimpotrivă: o serie scurtă de trei vorbitori: Ion Popescu-Puțuri, directorul Institutului de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC al PCR, George Macovescu, președintele Uniunii Scriitorilor, și Leonte Răutu, secretar al
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]