880 matches
-
care se extinde de la subiecți la pământul pe care Îl ocupă, ajunge să includă atât proprietatea, cât și persoana... Acest avantaj nu pare să fi fost Înțeles bine de regii din Antichitate, care, numai numindu-se regi ai perșilor, ai sciților sau ai macedonenilor, par să se fi considerat drept conducători de oameni și nu stăpâni pe teritorii. Regii de astăzi, mai iscusiți, se autointitulează regi ai Franței, ai Spaniei, ai Angliei etc. Domnind astfel asupra teritoriului sunt siguri că domnesc
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
deci greu de stabilit, cu toate cunoștințele pe care le avem în prezent despre popoarele care, în perindările lor pe aceste teritorii, și-au lăsat o amprentă mai mare sau mai mică asupra moldovenilor. De la caracterul aspru, chiar crud al sciților, trecând prin psihologia adepților lui Zamolxis, de al raționalismul rece al romanilor și până la moldovean sunt prea multe verigi biologice pentru a ne putea permite astăzi stabilirea unor prezumții. Totuși, aceste influențe nu pot fi negate. Al. Xenopol observă: "Nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
până la moldovean sunt prea multe verigi biologice pentru a ne putea permite astăzi stabilirea unor prezumții. Totuși, aceste influențe nu pot fi negate. Al. Xenopol observă: "Nici o legătură nu pare a mai uni pe românul de astăzi cu vechiul barbar scit; și, cu toate acestea, să nu uităm că în sângele poporului român s-a amestecat poate și câte o picătură de acel al nomazilor sciți și că poate că în adâncul sufletului său mai răsună uneori sălbaticele acorduri ce încântau
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
observă: "Nici o legătură nu pare a mai uni pe românul de astăzi cu vechiul barbar scit; și, cu toate acestea, să nu uităm că în sângele poporului român s-a amestecat poate și câte o picătură de acel al nomazilor sciți și că poate că în adâncul sufletului său mai răsună uneori sălbaticele acorduri ce încântau odată pe strămoșii săi". Relativa stabilitate a structurii bio-psihologice primare umane ne permite unele supoziții cu privire la implicațiile psihiatrice chiar pentru un trecut îndepărtat. Ni se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
strigoilor, care se credea că se transformă în nebuni, se trăgea cu un pistol printre picioarele sau peste capul bolnavului, încă la începutul secolului al douăzecilea. (dr. Furtună). Dar încă din epoca fierului se pot desprinde unele informații directe. La sciți, se știe de la Hipocrat, predomina o patologie endocrină; este posibil să fi existat o corespondență și în domeniul psihopatologiei. Alcoolismul la ei, ca și la geto-daci, era foarte răspândit (se bea vin amestecat cu apă; la romani circula, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
predomina o patologie endocrină; este posibil să fi existat o corespondență și în domeniul psihopatologiei. Alcoolismul la ei, ca și la geto-daci, era foarte răspândit (se bea vin amestecat cu apă; la romani circula, de aceea, expresia "toarnă ca la Sciți"). Impotența sexuală era răspândită, erau mulți "onarei, termen care ne este transmis de Herodot și de Hipocrat, ca expresie lingvistică a sciților pentru această stare sexuală patologică. După A. D. Xenopol termenul derivă din limba zendică, în care "nar" însemnă bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
era foarte răspândit (se bea vin amestecat cu apă; la romani circula, de aceea, expresia "toarnă ca la Sciți"). Impotența sexuală era răspândită, erau mulți "onarei, termen care ne este transmis de Herodot și de Hipocrat, ca expresie lingvistică a sciților pentru această stare sexuală patologică. După A. D. Xenopol termenul derivă din limba zendică, în care "nar" însemnă bărbat, iar "o" înseamnă prefixul cu semnificație de privațiune 6 (deci înțelesul este, evident, "lipsit de bărbăție"). Și la geți moravurile favorizau patologia
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Fiului lui Dumnezeu făcut om ca să poată primi moartea noastră. Dracii, individuațiunile pervertite de extrema mândrie, și-au dovedit neputința față de această smerenie. (n. s. 111, p. 148) 28 putut străbate vreodată așa de departe, încât să ajungă și la sciți și la etiopieni, sau la perși, sau la armeni, sau la goți, sau la cei de care se spune că locuiesc dincolo de ocean, sau la cei ce sunt peste Hircania, sau la egipteni și caldei, care cred în vrăji și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și dintru început a trăit între neamurile care învață idololatria”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul VII, V, în PSB, vol. 17, p. 198-199) „Într-un chip va judeca pe iudeu și în alt chip pe scit. Unul se reazemă pe lege, se laudă cu Dumnezeu și cearcă pe cele ce sunt în dezacord cu credința lui; a fost catehizat de lege, i-au sunat la ureche mereu ideile cele de obște, a învățat cărțile profetice și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
catehizat de lege, i-au sunat la ureche mereu ideile cele de obște, a învățat cărțile profetice și cărțile legii; ei bine, dacă unul ca acesta este găsit că săvârșește fărădelegi, i se vor socoti cu mult mai grele păcatele. Sciții sunt nomazi, crescuți în moravuri sălbatice și neomenești, obișnuiți să se poarte aspru unii cu alții, nu-și pot stăpâni mânia, se pornesc lesne cu supărări unii pe alții, sunt obișnuiți să judece certurile dintre ei cu sabia, pentru că sunt
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
poarte aspru unii cu alții, nu-și pot stăpâni mânia, se pornesc lesne cu supărări unii pe alții, sunt obișnuiți să judece certurile dintre ei cu sabia, pentru că sunt învățați ca prin sânge să pună capăt luptelor. Ei bine, dacă sciții se vor purta unii cu alții omenoși și îngăduitori, atunci, prin aceste purtări ale lor, ne vor face nouă și mai grea pedeapsa”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul VII, V, în PSB, vol. 17, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
i s-a dat, care este cea din care a fost născut”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, reg. 20, în PSB, vol. 18, p. 122) „Chiar elin de-ai fi, și chiar unul care a întrecut toată răutatea, chiar scit de-ai fi, sau barbar, sau fiară sălbatică, și încărcat de toate absurditățile, chiar de-ai purta cu tine sarcina nenumăratelor păcate, de îndată însă ce ai primit cuvântul crucii și te-ai botezat, ai șters toate acele răutăți”. (Sf.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
monitorizează sarcastic corul interpretativ, regizându-l pentru a maximiza stridențele și, implicit, efectul ilar, apoi trece la o interpretare sobră, în cheie stilistică, remarcând inabilitățile autorului. Concluziile, în opoziție cu receptarea înregistrată în incipit, sunt zdrobitoare: „cavalerul balt, sarmat sau scit, a cărui fantomă - în ipostaze felurite - cutreieră nu o dată prozele lui A. E. Baconsky, n-are cum privi cu mândrie spectacolul acesta atât de puțin sobru al urmașului dedulcit la efectele școlii bizantine”). Se detașează, în sensul gustului conservator al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
a întregii jumătăți occidentale a stepei eurasiatice. Accentuând rolul factorilor de mediu în declanșarea și întreținerea unor instabilități recurente în zonele de stepă și silvostepă ale Eurasiei, cercetătorul Marcu Botzan constata că perioadele de migrații ale sarmaților și anterior ale sciților, corespund unui interval de răcire a climei, devenită rece și umedă, nivelul Mării Negre înregistrând în intervalul temporal respectiv ceea ce se numește “regresiunea dacică” (-4m), începută pe la 1200 î. Hr. și încheiată în secolul al III-lea d.Hr., când începe așa-
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
acestei culturi până în cultura Androvo, din epoca bronzului, urmărind apoi diverse ramificații, care conduc la culturile Ananino, Pianâi Bor, Diakovo, Andronavo, Volosovo, Lomovatovo ș.a., cu care se încearcă diverse paralelisme. Multă vreme vestigiile sarmaților au fost confundate cu cele ale sciților, care locuiseră același teritoriu. Încercări de separare a celor două categorii de antichități au făcut învățații ruși V.A.Gorodčov, D.J.Samosvasov, M.J.Rostovtzeff, B.N.Grakov, dar abia în 1929, arheologul Paul Rau a reușit să identifice în rândul monumentelor
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
au impus numele și asupra populațiilor din jur pe care le-au biruit”. Dincolo de controversele care persistă și în prezent în legătură cu etnogeneza alanilor, este de presupus că acest proces i-a implicat, într-o primă etapă, pe descendenții massageților, pe sciții asiatici - dahaii est-caspieni - și respectiv pe sacii dintre Oxus și Iaxarte, populații nord-iraniene înrudite cu sarmații, dar cu anumite pregnanțe central-asiatice particularizante în raport cu aceștia. Posibila încorporare ulterioară, în decursul avansării spre vest, a unei mari părți a aorșilor și a
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
din zona bazinului superior al Terekului fiind asimilate ulterior de kabardini, circazieni și abhazi, etniile componente ale grupului caucazian de nordvest. În secolele III-II î.Hr., sarmații pătrund din aria lor de etnogeneză în stepele nord-pontice, întrând aici în conflict cu sciții pe care îi înlocuiesc treptat, "fie dislocându-i, fie asimilându-i". Din acest areal, noile grupe nomade iranofone vor înainta progresiv spre vest, ajugând în Câmpia Tisei și la Dunărea de Jos, printr-o deplasare care se constituie în prolog
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
vorba de L. Tarius Rufus, consul în 16 î. Hr.) ajutând armata regelui-client Rhoemetalces al odrisilor să-i respingă pe sarmați peste Dunăre. Activitatea militară se întensifică în perioada următoare, determinând schimbări importante la Dunărea de Jos, unde geții, presați de sciți, bastarni și iagyzi sunt nevoiți să se regrupeze “de pe o parte pe alta a Nistrului “, așa cum afirmă Strabon. Astfel, conform datelor furnizate de geograful antic, la vest de Nistru sunt localizați iazygii, între Borysthenes și Tanais roxolanii, în vecinătatea lor
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
modificase semnificativ, regiunile apropiate de țărmurile mării fiind controlate acum de hamaxobi, aorși, roxolani și, în premieră, de alani, iagyzii și areații fiind semnalați în Câmpia Tisei și respectiv în zona litorală de la nord de Haemus. În Crimeea, în vecinătatea sciților sardi sunt menționați serrii. Cum și Seneca, care moare în 62/65 d.Hr., vorbește de alani ca efectuând raiduri distrugătoare la Dunăre (deși există probabilitatea ca referirea filosofului roman să aibă în vedere un alt râu, posibil micro-asiatic, cu
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
înseamnă, literal, „legat de un par”. Crucificarea a fost practicată în zona estică a Mediteranei cu mult înainte să fie adoptată de romani, fiind aplicată de persani (cf. Herodot 1.128.2; 3.125.3) și alte popoare, precum asirienii, sciții și tracii. Se spune că Alexandru cel Mare ar fi răstignit mii de persoane (cf. Curtius Rufus, Istoria lui Alexandru cel Mare 4.4.17), iar succesorii săi au continuat această practică. Nu e de mirare, așadar, dacă, în timp
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
followed, Aș my great patron thought on în my prayers Pe toate forțele-ale căilor cerești, Prin care existăm sau ne sfîrșim, Aici dezic orice paterne griji, Rudirea, datoria sîngelui, Si ca străină mie și-inimii Te țin de-acuma pururi. Scitul bàrbar Sau cel care-și preface pruncii-n hrană Să-și umple pofta, fi-mi-va la-al meu sîn mai Primit, măi miluit și ajutat Că ține,-odată fiica. KENT: Bun stăpîn... LEAR: Taci, Kent! Nu-ntra între dragon și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Herodot, marele geograf, istoric și etnograf, care vizitează vestul și nord-vestul Pontului Euxin, descrie populațiile și geografia acestei zone cu hidrografia sa, incluzând litoralul și Dunărea Inferioară cu afluenții săi. El îi prezintă pe geto-dacii de pe acest fluviu și pe sciții de pe Bug. Cu spiritul său analitic, căutând explicații pentru constatările sale, în secolul IV î.e.n. Aristotel 14, în lucrarea "Probleme" (XXIII.6), se întreabă: "De ce este mai albă apa mării din Pont decât cea din Egeea?" Și își răspunde: "Oare
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cu privire la acest râu sunt extrem de sărace, probabil și pentru faptul că străbătea în marea parte a cursului său o regiune nepopulată, fără așezări stabile din cauza aridității sale, cutreierată de turmele crescătorilor de vite; nu numai pe vremea lui Herodot, ca sciții, dar până la începutul secolului nostru, ca oieri din subcarpați, și mai ales din Transilvania - mărgineni, bârsani etc. Pentru aceștia, cursul de apă al Ialomiței era sursa de apă pentru traversarea Bărăganului către Orașul de Floci și Vadul Oii, sau peste
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
geților. În fine, pentru poetul Pindar, Istrul este fluviul "cu izvoare umbroase". Deci, mai mult poezie și legendă. În același secol V î.e.n., călătorind la grecii vest-pontici și de la gurile Bugului și Niprului, și chiar mai sus pe Bug, la sciții de aci, Herodot ne descrie Dunărea de Jos, adică Istrul, cu afluenții de pe ambele maluri (cu unele confuzii, semnalate și mai înainte), cu Delta și cele cinci brațe, după el, și cu regimul debitului nu mult diferit între vară și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de argint, care, conform preoților, simbolizau cele trei lumi: cerul, pământul și infernul. Se pune Întrebarea dacă această divinitate nu a fost cumva modelată după tricefalul grec Hermesxe "Hermes" sau tracul Erosxe "Eros", tricefal și el, sau, mai probabil, prin intermediul sciților, după divinitățile preariene și ariene din India, reprezentate cu mai multe membre și capete (trebuie să se țină cont mai ales că, deja În Rig-Veda I, 146,1 și X, 8,8, Agnixe "Agni" și TvaÌÚar primesc epitetul de „tricefal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]