876 matches
-
fost un negustor, Cambyses un despot, iar Cyrus un părinte”" Cartea a IV-a (Melpomene) începe cu relatarea invaziiei conduse de Darius I asupra Sciției (de la nord de Marea Neagră). Herodot ne prezintă pe larg informații despre modul de viață al sciților, ceremonii, ritualurile funerare, jertfe, xenofobia acestora, despre cum trăgeau cu arcul și despre geografia Sciției, enumerând râurile Tyras, Hypanis, Borysthenes, Panticapes, Hypacyris, Gerrhus, Tanais și fluviul Istru (Dunărea); oferă indicații despre alte popoare ca: Sauromatii, Budinii, Tyssagetii, Argippaenii, Issedonii, Arimaspii
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
retrage. Îi menționează pe Geți ca fiind "cei mai viteji dintre traci" și ne descrie ceremonialul de jertfe umane aduse lui Zamolxis. Ne descrie costumația popoarelor ca Tauri, Agathyrsi, Neuri, Androphagi (canibali), Melanchlaeni, Geloni, Budini, Sauromatae și căsătoria amazoanelor cu sciții, formând poporul Sauromatiilor. Ne povestește despre Minyæ(descendentul argoonauților) și fondarea orașului Cyrene și enumeră o serie de regi cirenieni ca Battus I, Arcesilaus I, Battus II, Arcesilaus II, Battus III , Arcesilaus III , Battus IV, și Arcesilaus IV. Povestește despre
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
citată în Uniunea statală polono-lituaniană. În realitate, pretinșii strămoși ai Szlachta, sarmații, erau o confederație de triburi predominant iraniene care trăiau la nord de Marea Neagră. În secolul al V-lea i.Hr. Herodot a scris că aceste triburi erau descendenți ai sciților și amazoanelor. Sarmații au fost în mare parte amestecați cu goți și alte popoare în secolul al II-lea d.Hr., având puține legături puternice și directe cu Polonia. Cu toate acestea, astfel de probleme nu sunt simple. Legenda a
Sarmatism () [Corola-website/Science/329189_a_330518]
-
Constantin a adăugat intrucțiuni politice pentru fiul său. Cartea este împărțită, așa cum se declară în prefață, în patru secțiuni: i) o cheie pentru politica externă în regiunile cele mai primejdioase și complicate ale scenei politice externe contemporane, regiunea nordicilor și sciților, ii) o lecție de diplomația de urmat în relațiile cu națiunile din regiunile de mai înainte, iii) un studiu cuprinzător geografic și istoric al majorității națiunilor vecine și iv) un sumar al istoriei interne recente, a politicii și organizării imperiului
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
raionului din regiunea Odesa, Ucraina. Primii oameni care s-au așezat sedentar pe teritoriul localității de astăzi, au fost agricultorii culturii Cucuteni, la confluența mileniilor V - IV î.Hr. Odată cu migrația popoarelor, teritoriul dat este invadat pe rând de huni, gepizi, sciți, pecenegi și cumani. De la mijlocul secolului al XIV teritoriul aferent regiunii date revine Marelui Ducat Lituanian, servind drept o zonă de tampon între acesta și Hoarda de Aur. Ca urmare a războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792, interfluviul dintre Nistru și Bugul
Savran () [Corola-website/Science/328690_a_330019]
-
ai Atenei (funcție electivă anuală), Miltiades "cel Tânăr", cu autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane (el îl însoțise pe Darius I în timpul celebrei sale expediții din anul 514 î.Hr. împotriva sciților de la nord de Dunăre), l-a convins pe polemarhul Callimachus (comandantul suprem al armatei ateniene), să declanșeze neîntârziat atacul, profitând de faptul că persanii nu se așteptau la un atac iminent, ei fiind ocupați cu operațiunile de descărcare a proviziilor
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
cursurile de apă își regăseau debitul iar pădurile și pășunile se refăceau, populațiile de agricultori (succesiv Daci, Slavi, Romanici manifestați prin cultura Dridu, Bolohoveni etc.) coborau din nou „spre vale” și spre Răsărit, pe măsură ce slăbea stăpânirea nomazilor din stepă (succesiv Sciți, Sarmați, Roxolani, Onoguri, Hazari, Maghiari, Pecenegi, Cumani și Tătari) și reclădeau sate și cetăți. Orașele cu mai mult de 50.000 de locuitori, sunt: Există la nivelul teritoriului moldovenesc istoric diferite aspecte etnografice și culturale, care în majoritate nu sunt
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
de arșiță și secetă, iarna de crivăț, și munții sudici, refugiu ușor de apărat, dar deschis spre mare prin porturile sale, dispunând de izvoare permanente și de o climă blândă, mediteraneană. Astfel, în nord, s-au succedat cavalerii nomazi cimerieni, sciți, goți, huni, bulgari, cumani, mongoli din Hoarda de Aur, tătari din Hanatul Crimeii și cazaci, în timp ce grecii antici, romanii, grecii bizantini, grecii crimeeni și turcii otomani (1475-1783) au controlat sudul timp de secole fiecare. În secolul al IX-lea estul
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
, Taurica sau Hersonezul Tauric (adică „peninsula Taurizilor” în grecește) (în greca veche: "Ταυρίς", iar în latină: "Taurica") au fost denumirile date altădată de grecii antici peninsulei Crimeea. „Taurizii” erau băștinașii cimerieni, ulterior amestecați cu sciții și elenizați, constituind „regatul Bosforului”, cu centrul de-o parte și de alta a strâmtorii Kerci („Bosforul Cimerian” - „bosfor” însemnând "strâmtoare" în limba greacă veche, de la "bous" sau "buzō" : « a strânge », și "poros" : « trecere ») care leagă Marea Neagră (atunci „Pontul Euxin
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
-lea până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, centrul Hanatului Crimeii. Apoi, sub Ecaterina cea Mare, a fost anexată de Imperiul Rus care a făcut-o Gubernia Taurida. "Tauri" (în greaca veche Ταῦροι), cunoscuți de asemenea sub numele de "scițotauri", "tauri sciți" sau "taurosciți", au fost un popor stabilit pe coasta de sud a peninsulei Crimeea, care a trăit în munții Crimeii și pe fâșia îngustă de pământ dintre munți și Marea Neagră. Ei au dat numele peninsulei cunoscute în Antichitate ca "Taurida
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
puțin cunoscută. La fondarea cetăților, contactele cu triburile indigene erau pașnice, ceea ce a permis dezvoltarea rapidă a acestor noi orașe cu restul lumii grecești. Cetățile vor fi distruse apoi, spre sfârșitul secolului al VI-lea în timpul expediției lui Darius contra sciților, la care ele au participat. Apoi, la începutul secolului al V-lea î.Hr., mai multe „poleis”-uri (cetăți-state) din regiunea Bosforului Cimmerian s-au regrupat sub dominația Arheanactizilor. Această dinastie a fost înlocuită de către cea a Spartocizilor în 438 î.Hr.
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
băștinașe erau pașnice, ceea ce a permis dezvoltarea rapidă a relațiilor acestor noi orașe cu restul lumii grecești. Cetățile care, spre sfârșitul secolului al VI-lea, au luat partea perșilor în decursul expediției lui Darius I (522 î.Hr. - 486 î.Hr.) împotriva sciților, au fost asediate de aceștia din urmă și, pentru unele, distruse. Ca urmare, la începutul secolului al V-lea, mai multe poleis-uri (cetăți-orașe) din regiunea Bosforului Cimmerian s-au grupat sub dominația dinastiei Arheanactizilor. Specialiștii presupun că ostilitatea unora dintre
Regatul Bosforului () [Corola-website/Science/331634_a_332963]
-
au fost asediate de aceștia din urmă și, pentru unele, distruse. Ca urmare, la începutul secolului al V-lea, mai multe poleis-uri (cetăți-orașe) din regiunea Bosforului Cimmerian s-au grupat sub dominația dinastiei Arheanactizilor. Specialiștii presupun că ostilitatea unora dintre sciți a fost cauza. Această dinastie a fost înlocuită de către cea a Spartocizilor în 438 î.Hr./437 î.Hr.. Regatul a întreținut strânse relații comerciale cu cetățile grecești, îndeosebi cu Atena, furnizându-i acesteia mari cantități de cereale, dar și sclavi, mătase
Regatul Bosforului () [Corola-website/Science/331634_a_332963]
-
prin participarea nobililor la Panticapeea la cheltuielile festive sau politice ale Atenei. Regatul Bosforan s-a extins, puțin câte puțin, nu atât prin cuceriri, cât prin prestigiul și prosperitatea sa, elenizarea popoarelor zise « barbare », precum meoții, toreții ("toreatae") și alți sciți, fiind principala pârghie de extindere. Sciții doritori de îmbogățire imigrau numeroși la Atena unde erau însărcinați cu menținerea ordinii publice, fiind pentru aceasta hrăniți și plătiți de cetate. Odată întorși acasă cu economiile strânse, deveneau la rândul lor factori de
Regatul Bosforului () [Corola-website/Science/331634_a_332963]
-
cheltuielile festive sau politice ale Atenei. Regatul Bosforan s-a extins, puțin câte puțin, nu atât prin cuceriri, cât prin prestigiul și prosperitatea sa, elenizarea popoarelor zise « barbare », precum meoții, toreții ("toreatae") și alți sciți, fiind principala pârghie de extindere. Sciții doritori de îmbogățire imigrau numeroși la Atena unde erau însărcinați cu menținerea ordinii publice, fiind pentru aceasta hrăniți și plătiți de cetate. Odată întorși acasă cu economiile strânse, deveneau la rândul lor factori de elenizare. a devenit posesie a regelui
Regatul Bosforului () [Corola-website/Science/331634_a_332963]
-
la sud-vest de Transcaucazia, două regate se dezvoltă, cel al lui Diadochi Daiae și cel al lui Kolkha (în greaca veche Κολχίς / Kolkhis) sau Colchida, potrivit grecilor. Acest prim regat al Colchidei pare să fi fost răsturnat de cimerieni și sciți spre anul 720 î.Hr., apoi integrat Imperiul Persan Ahemenid la mijlocul secolului al VI-lea î.Hr. Grecii din Milet au fondat aici colonii în secolul al VIII-lea î.Hr., principala colonie fiind Diascourias, numită mai târziu Sebastopolis, iar astăzi Suhumi. Al
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
au fost adesea organizate în funcție de formă și conținutul textelor. De exemplu, tăblițele cu patru laturi conțineau informații despre finanțe și tăblițele rotunde conțineau informații despre agricultură. Ninive a fost distrusă în anul 612 î.Hr. de către o coaliție formată din babilonienii, sciți și mezi, un popor iranian străvechi. Se crede că în timpul arderii palatului, un incendiu puternic ar fi devastat biblioteca, provocând coacerea parțială a tăblițelor de lut cuneiforme. În mod paradoxal, acest eveniment potențial distructiv a contribuit la supraviețuirea tăblițelor. În afară de
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
săgeți au fost stropite cu otravă. În timpul primului război din Grecia, în aproximativ 590 î.Hr., Atena și Liga Amphictionica au otrăvit alimentarea cu apă a orașului asediat Kirrha (lângă Delphi) cu plantă toxică. În secolul al 4-lea î.Hr. arcași sciți au tras cu săgeți unse cu venin de șarpe, sânge uman, si fecale de animale pentru că rănile victimelor să se infecteze Într-o luptă navală împotriva regelui Eumenes de Pergam, în 184 î.Hr., Hannibal din Cartagina a adus vase de
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]
-
scria despre femeile geților: „... ele știu să rabde de foame și de sete” (Pontica, I, 2, 87), sau că „... pisează darurile (zeiței) Ceres și pe vârful capului duc ulcioare grele de apă” (Pontica, II, 8, 10-12). Povestind despre obiceiurile celților, sciților și tracilor, Strabon scria că „...femeile muncesc și ele la câmp și de îndată ce au născut, îi slujesc pe bărbați, punându-i să stea culcați în locul lor. Adesea ele nasc la muncile câmpului. Spală copilul șezând pe vine lângă apa vreunui
Statutul femeii în Antichitate. Dacii cumpărau mai multe neveste () [Corola-website/Journalistic/102382_a_103674]
-
până în zona Dunării Mijlocii, aproximativ până în apropiere de Viena. Triburi tracice, geții au fost pentru prima dată pomeniți de marele istoric Herodot care îi localizează în nordul Dunării încă din anul 514, când povestește de campania regelui persan Darius împotriva sciților. Asemeneni vecinilor și rudelor de trunchi indo-european, dacii avea obiceiuri aproximativ asemănătoare, spun istoricii, cu celții, germanii, ilirii, tracii sudici sau chiar neamuri iraniene vecine precum sciții. Specialiștii se referă în acest context la tatuajul ritulic și militar, arta prelucrării
Istoria macabră a dacilor: femei și copii tăiați și îngropați sub case, sacrificii umane o dată la cinci ani, soții de căpetenii înjunghiate și arse pe rug () [Corola-website/Journalistic/102078_a_103370]
-
Dunării încă din anul 514, când povestește de campania regelui persan Darius împotriva sciților. Asemeneni vecinilor și rudelor de trunchi indo-european, dacii avea obiceiuri aproximativ asemănătoare, spun istoricii, cu celții, germanii, ilirii, tracii sudici sau chiar neamuri iraniene vecine precum sciții. Specialiștii se referă în acest context la tatuajul ritulic și militar, arta prelucrării metalelor prețioase și a metalelor în general, forme de democrație militară și nu în ultimul rând sacrificii și ritualuri funerare asemănătoare. Dincolo de romanțarea triburilor geto-dace, există și
Istoria macabră a dacilor: femei și copii tăiați și îngropați sub case, sacrificii umane o dată la cinci ani, soții de căpetenii înjunghiate și arse pe rug () [Corola-website/Journalistic/102078_a_103370]
-
care lupta contra lui Crassus (28 î. Hr.) și Decebal împreună cu sfetnicii săi, în al doilea război cu Traian. Decebal Încă din vremea lui Tucidide, geții(dacii) sunt cunoscuți drept buni călăreți. Ei trag cu arcul din fugă, tehnică preluată de la sciți. Triburile din partea de șes, de stepă (“pustia” geților din Bugeac, de care ne vorbește Strabon, așa trebuie înțeleasă, ca stepă) aveau în special cavaleri, în timp ce în părțile muntoase predomină pedestrimea. Pe columna lui Traian, dacii sunt înfățișați luptând de obicei
Armata dacilor, o forță de temut - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102216_a_103508]
-
întindeau până în munții Balcani, mai ales la est, în partea dinspre mare. Spre răsărit treceau Nistrul, înaintând până spre Bug, iar la apus, ajunseseră până la Dunărea panonică. Tracia clasică Tracii se învecinau cu următoarele popoare: spre est, dincolo de cimmerieni cu sciții(de origine iraniană), spre nord cu germanii, iar la nord-est cu slavii. Limita apuseană era reprezentată de germani și celți, iar în Panonia erau ilirii. În sud se învecinau tot cu ilirii. Aceștia din urmă prezentau unele asemănări cu tracii
Cine erau tracii, cei din care se trăgeau dacii - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102246_a_103538]
-
(greacă: Μασσαγέται, Massagetai; latină: Massagetæ) sunt un popor din antichitate care trăia nomad între marea Aral și marea Caspică (dincolo de Araxes, spune Herodot). Numele lor înseamnă geții mari, în sensul de puternici. Erau probabil înrudiți cu sciții, întrucât anticii îi confundau.. Fondatorul imperiului persan, Cyrus cel Mare, a luptat împotriva masageților, potrivit lui Herodot și împotriva sacilor, potrivit lui Strabo. Închinarea lor la Soare, menționată de Herodot, pare să fie în întregime iraniană. Într-adevăr, pe aceste teritorii imense
Masageții () [Corola-website/Science/337097_a_338426]
-
canalizare pluviala, 17 km rețea de canalizare menajeră și 160.000 mp de drum carosabil. Ambele contracte au fost atribuite Asocierii CO.GE.FA. S.P.A - S.I.M.CO. SRL - SCT BUCUREȘTI S.A.A - S.C. AECOM INGENIERIA S.R.L. - LUCA WAY - SC SCIT IMPEX SRL - ENERGOBIT Ș.A. Valoarea totală a contractului semnat pentru Lotul I este de 96.761.163,75 lei ( exclusiv TVA) iar pentru Lotul ÎI este de 80.486.998,85 lei (exclusiv TVA). Durată contractata este de 67 de
Cartierul Henri Coandă a intrat în atenția Primăriei Generale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103945_a_105237]