2,437 matches
-
oriunde există ea, oriunde se formează ea, în orice fel a creat-o cel care a muncit, izolat sau în asociere cu alte persoane, cu condiția să fi respectat dreptul celuilalt. Mai întâi, cum principiul juriștilor include în mod virtual sclavia, cel al economiștilor conține libertatea. Proprietatea, dreptul de a te bucura de rodul muncii tale, dreptul de a munci, de a te dezvolta, de a-ți exercita facultățile, așa cum crezi de cuviință, fără ca statul să intervină altfel decât prin acțiunea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să fie societatea noastră. În acea societate se trăia din război; în aceasta ar trebui să urâm războiul. În acea societate se ura munca; în aceasta trebuie să trăim din muncă. În acea societate mijloacele de subzistență erau întemeiate pe sclavie și prădălnicie; în aceasta ele sunt întemeiate pe industria liberă. Societatea romană s-a organizat ca o consecință a principiului său. Ea trebuia să admire ceea ce o făcea prosperă. Acolo trebuiau numite virtuți ceea ce aici numim vicii. Poeții săi, istoricii
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mai puțin lipită de ființa noastră decât cea asupra înseși facultăților. Din punct de vedere material, acest lucru este incontestabil; însă a priva un om de facultățile sale sau de produsul lor, rezultatul este același, iar acest rezultat se numește Sclavie. O nouă probă a identității de natură între Libertate și Proprietate. Dacă întorc prin forță toată munca unui om spre profitul meu, acest om devine sclavul meu. El este tot sclav dacă, lăsându-l să muncească liber, găsesc mijlocul, prin
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Lamartine este ministru de externe în Guvernul provizoriu și, deși este partizanul unei reforme sociale, el adoptă o poziție moderată comparativ cu aripa stângă condusă de Louis Blanc. El este cel care semnează din partea Guvernului provizoriu decretul de abolire a sclaviei redactat deVictor Schoelcher în data de 4 martie 1848 (n. tr.). 33 Mai multe capitole din Armonii economice fuseseră deja publicate în Journal des économistes și autorul nu trebuia să întârzie mult până la încheierea acestei lucrări (n. ed.). 34 În
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Legea salariului minim îi lovește pe săraci, pe muncitorii necalificați și pe membrii grupurilor de minorități. Locul de muncă este manifestarea unui schimb între un muncitor și un patron. A angaja un individ nu implică drepturi de genul deținerii în sclavie asupra acelei persoane și nici faptul de a fi lucrat pentru un patron nu dă nimănui dreptul la slujbă. Totdeauna a existat o luptă de clasă între muncitori și capitaliști. Primii luptă pentru salarii mai mari, ceilalți încearcă să plătească
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
consimtă la arbitrariul forței raționalizate" (Bourdieu, 1997, p. 99). Altfel spus, acceptarea ordinii mondiale inegale este atât de clară încât revolta este de neconceput, fiindcă există credința în fatalitatea naturală a acestei ordini, credință întărită de secole de colonizare și sclavie în Africa, precum și în Brazilia, una dintre ultimele țări care au abolit sclavia. În fond, vedem aici una dintre lecțiile cumplite date de Armatyà Sen, câștigător al Premiului Nobel pentru economie: Inegalitatea și exploatarea persistente înfloresc adesea făcând din cei
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mondiale inegale este atât de clară încât revolta este de neconceput, fiindcă există credința în fatalitatea naturală a acestei ordini, credință întărită de secole de colonizare și sclavie în Africa, precum și în Brazilia, una dintre ultimele țări care au abolit sclavia. În fond, vedem aici una dintre lecțiile cumplite date de Armatyà Sen, câștigător al Premiului Nobel pentru economie: Inegalitatea și exploatarea persistente înfloresc adesea făcând din cei maltratați și exploatați niște aliați pasivi", căci "cei de pe treapta de jos a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
majoră este războiul civil, un conflict armat între facțiuni diferite din aceeași țară. La fel ca revoluția, războiul civil este un conflict intern major care poate conduce la o schimbare socială importantă. Războiul civil din Statele Unite a condus la abolirea sclaviei și expansiunea unei economii industriale, iar foarte aproape de zilele noastre, războiul civil din fosta Iugoslavie a dus la apariția unor state noi în Europa. Schimbările care rezultă din război sunt dramatice. Războaiele redefinesc granițele; ele aduc multe descoperiri tehnologice și
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
adevărată este aceea de a-și fi menținut credința și de a fi dat naștere următorului împărat roman creștin. Divinitatea și bărbații dețin toată puterea reală în această istorisire. Constanța pare eroina patriarhală perfectă: lipsită de dorințe carnale, aflată în sclavia celor care au autoritate asupra ei - tatăl care o trimite departe pentru a se căsători cu primul ei soț, un sultan, astfel urmând să se realizeze o alianță politică, și cel de-al doilea soț, Alla, căruia i se supune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
804 Ian Robinson, art. cit., p. 26. (trad. n.) 805 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 371. 806 Ibidem, p. 372. 807 „Diacul înregistrează liniștit, dar precis, punctele pe care le dezbate târgoveața, când glumește pe seama căsniciei percepute ca o sclavie, și are dreptate atunci când numește doctrina ei cea a unei secte.” Ian Robinson, art. cit., p. 29. (trad. n.) 808 Ibidem, p. 25. (trad. n.) 218 diacul nu încearcă să convertească publicul la creștinism, nu rostește o povestire care să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
indignarea lui Diogenianus. - „Ținea tot de hotărârea acestei Cetăți - zise el - să i se ofere curtezanei un alt loc unde să-și Înalțe contribuția din banii câștigați de ea (401) și să-l dea pieirii pe Esop, tovarășul ei de sclavie”4. Și atunci Sarapion: - „Dragule, de ce te superi? Îndreaptă-ți privirea În partea asta și vezi cum se Înalță În mijlocul comandanților militari și În fața regelui statuia de aur a Mnesaretei, cea care, după cum a spus Crates 1, a fost ridicată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
adevărată este aceea de a-și fi menținut credința și de a fi dat naștere următorului împărat roman creștin. Divinitatea și bărbații dețin toată puterea reală în această istorisire. Constanța pare eroina patriarhală perfectă: lipsită de dorințe carnale, aflată în sclavia celor care au autoritate asupra ei - tatăl care o trimite departe pentru a se căsători cu primul ei soț, un sultan, astfel urmând să se realizeze o alianță politică, și cel de-al doilea soț, Alla, căruia i se supune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
804 Ian Robinson, art. cit., p. 26. (trad. n.) 805 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 371. 806 Ibidem, p. 372. 807 „Diacul înregistrează liniștit, dar precis, punctele pe care le dezbate târgoveața, când glumește pe seama căsniciei percepute ca o sclavie, și are dreptate atunci când numește doctrina ei cea a unei secte.” Ian Robinson, art. cit., p. 29. (trad. n.) 808 Ibidem, p. 25. (trad. n.) 218 diacul nu încearcă să convertească publicul la creștinism, nu rostește o povestire care să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dezvoltat „sinergetica”, o știință privind modul în care diferite sisteme sau părți ale acestora coevoluează și cooperează pentru a crea o ordine nouă în aceste sisteme sau în procesele în care ele intervin. El a introdus așa-numitul „principiu al sclaviei”, conform căruia anumite elemente sau subsisteme devin dominante și impun celorlalte componente anumite restricții și limite în ceea ce privește funcționarea sau chiar obiectivele acestora. Știința sinergeticii nu s-a dezvoltat totuși pe măsura așteptărilor inițiale ale lui Haken. Sinergetica este însă legătura
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
sa Tiberius. Istoria unui resentiment. Asemenea tuturor stilurilor afective, el alterează Întreaga sensibilitate. Există o frază a lui Robespierre, poate plin de resentimente și el, pe care nu o poți citi fără să te cutremuri: „De timpuriu am simțit dureroasa sclavie a sentimentului de recunoștință”. Nietzsche și Scheler au descris puterea cu care resentimentul bulversează Întreaga scară a valorilor. „E o autointoxicare psihică - afirmă Scheler - ce apare atunci când e reprimată sistematic refularea anumitor emoții și sentimente, care sunt normale și aparțin
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
e În stare să blocheze acțiunea, sau dacă inteligența computațională nu Îl ascultă, „eul” executiv, voința, eșuează. 3 Voi prezenta pe scurt o tipologie a eșecurilor voinței atunci când aceasta Își exercită funcția de control. E o listă lungă: deficiențele dorinței, sclavia voinței (dependență și teamă), impulsivitatea, amânarea de azi pe mâine, nehotărârea, rutina, lipsa de constanță și Întunecarea minții. 1) Carențele dorinței. Am spus deja că voința e motivația dirijată de inteligență. Dacă nu există niciun impuls și nicio dorință, atunci
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de la Începutul secolului trecut se vorbea mult de abulie, de neputința de a acționa. Pacienții aveau dorințe, dar nu puteau trece la acțiune. O dată În plus, patologia nu face altceva decât să exagereze reacții pe care le considerăm normale. 4 Sclavia voinței. Apare atunci când posibilitățile de alegere sunt limitate drastic de elemente fiziologice sau psihologice. Dependența și unele emoții, cum ar fi teama, servesc drept exemplu. Am menționat deja dependența atunci când am vorbit despre legăturile emoționale și despre atașament. Unele forme
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
dintre convingerile acceptate Într-o anumită epocă de marea majoritate a oamenilor au fost În final respinse În urma unei experiențe lungi și, deseori, teribile. Avem Înțelepciunea celui care a trecut deja prin asta. Aș putea da și mai multe exemple: sclavia, discriminarea femeii sau a negrilor, ignorarea drepturilor copiilor, sanctificarea regilor, statele confesionale și teocratice, procesul de imunitate la care apelează dogmele religioase, supremația unei rase, folosirea torturii ca procedeu judiciar legitim și multe altele. Valabilitatea În timp a acestor convingeri
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
mai practică Încă În unele regiuni din India, discriminarea din motive de sex sau de rasă. Nici măcar Aristotel, marele educator din Europa În materie de etică, nu a reușit să se elibereze de acest tip de convingeri și afirma că sclavia aparținea ordinii naturale: Așadar natura tinde să realizeze corpuri pentru sclavi și pentru oameni liberi, pe unele robuste, pentru realizarea celor necesare, pe celelalte drepte și inutilizabile pentru asemenea eforturi, Însă capabile de viață politică (Politica, 1254b)1. Convingerile referitoare
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
progresului tehnic general. Astfel, Într-o prelegere ținută de Herbert Marcuse În cadrul unui ciclu de conferințe organizat de Universitățile din Franckfurt și Heidelberg, cu prilejul comemorării centenarului nașterii lui Sigmund Freud, În toamna anului 1956, acesta spunea: „Ridicarea omenirii din sclavie și mizerie la o tot mai mare libertate presupune progresul tehnic, adică un grad Înalt de dominare a naturii, unicul generator al bogăției sociale, care, la rândul ei, permite ca și trebuințele umane să Îmbrace o formă mai umană și
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
drepturilor politice de către nobilii români ortodocși. Admitea însă că și această deteriorare a avut paleativele sale: acceptarea catolicismului, maghiarizarea ori trecerea peste munți. Viziunea marxistă asupra claselor sociale, detectabilă și în manualele anilor '90, a fost pur și simplu ignorată. Sclavia, de exemplu, era prezentată ca un fenomen istoric reprobabil dar persistent, practicat până în secolul XIX263. Djuvara anula astfel teoria sclavagismului ca "mod de producție al antichității". În privința nobililor și a țăranilor din Evul mediu, autorul a optat pentru explicații terminologice
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atinse cu certitudine. Un exercițiu de interpretare specifică e cel al Ruxandrei Cesereanu privind modelul erotic-cognitiv propus de Hadrian, urmărit în mersul său dinspre iubirea pentru ființa întreagă, trup și suflet, trecând prin iluminarea legată de frumusețea concentrată, unică, până la sclavia presupusă de pierderea ființei iubite odată cu o moarte desăvârșită 15. În sfârșit, interviurile i-au permis lui Eugen Simion să observe, pe lângă idealul definitoriu al scriitoarei cel de a înțelege ordinea universală , și absența oricărei încercări de a o răsturna
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
militar asociat cu omuciderea. 3.2. Concepția Imperiului despre creștinism Creștinismul timpuriu nu era interesat de problema militară întrucât răspândirea sa a fost mai ales urbană și a avut ecou printre provinciali, în categoriile sociale mai puțin înstărite și printre sclavii. Aceștia, excepție făcând cazurile foarte rare, rămâneau excluși de la profesiunea militară, pe când cei mai mulți dintre legionari proveneau de la sate. În cazuri specifice era posibilă scutirea de serviciul militar și se putea obține până și facultatea substituirii. Propagarea inițială a creștinismului, mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Evlavia creștină pretindea jertfe continue și bătălii dure, ce nu se puteau împlini dacă sufletul nu era suficient de consolidat în bine, ori dacă îngăduia ca cei generați de un Dumnezeu atât de puternic, să fie datorită slăbiciunii lor morale, sclavii păcatului (Rom 9, 17). În apostolatul său arzător, care nu-l lasă să se odihnească și îl mută continuu dintr-un oraș într-altul, Paul își mobilizează toate energiile pentru a-l dărui lumii pe omul nou, puternic, care să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dar, și în asemenea situații, o discuție asupra vieții soldatului nu părea momentan necesară. Mai mult cuvântul sfântului Apostol Paul (5-67 p.Chr.) ca, fiecare să rămână acolo unde l-a aflat cuvântul lui Dumnezeu, alături de soția sa păgână, în sclavie etc. - putea fi aplicat și în cazul soldatului. Deși meseria soldatului putea fi mult mai respingătoare și periculoasă decât celelalte profesii lumești, totuși, în linie de principiu, nu exista nici o diferență. Situația unui creștin practicant, zi de zi, alături de o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]