1,812 matches
-
Două nemuritoare înaripate siluete, una stînd la picioarele-i Spre Răsărit, alta la capul său spre-apus, Ale lor áripi se uneau deasupra în Zenit; [dar aveau 10 Alte áripi care le-nveșmîntau trupurile c-un strai de gíngaș puf, Alb argintiu, sclipind peste albastrul cer întunecos cu raze de argint. Arípile lor atingeau cerurile; și limpezile lor picioare pluteau deasupra Valurilor ce se umflă; și pește trupul neînsuflețit se aplecară că o bolta, Cu vîrfu-n cele mai înalte ceruri, de nestemate și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-nzecită bucurie, bătînd din palme, din picioare, din radioasele-i arípe În noian: precum atunci cînd Soarele dansează peste munți 350 Un strigăt de înveselire răspunse-n dulci accente de la fiica la fiica, Si de la fiu la fiu: de parca stelele sclipind nenumărate Prin noapte cîntă ciripind ușor, umplînd pămînt și cer; Și luminoasa-Ahania se așeza cu cîntece și bucurie lîngă Urizen. Omul cel Veșnic și el se așeza pe-ale lui Beula Așternuturi, 355 Trist fiindcă nu putea să-și lepede-nviatul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale realității ce depășesc limitele sale. 67 (ÎI, 118) Tîrnăcoape / Hăuind fluidul îl lașară ca să iasă: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea I, pp. 24-25: Era pe-aproape-un deal ce slobozea/ Din clipă-n clipă foc și fum în trîmbe,/ Sclipind pe clinuri de-o lucioasa crusta,/ Neîndoielnic semn ca-n măruntaie/ I se-ascundea metalică plămada -/ Lucrare a pucioasei. Într-acolo,/ pe-arípile iuțelii, mare ceață/ Grăbi, cum fac ades pionierii,/ Armați cu tîrnăcoape și cazmale,/ Cînd taberei regale îi premerg
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din afară” este lipsit de orice echivoc: „Această culoare Îi era Îndeosebi dragă noului meu prieten, el o purta În Însăși făptura lui, În ochii și sub pielița foarte străvezie a mâinilor, În cari, când la una, când la cealaltă, sclipeau șapte inele, gemene toate - șapte safire de Ceylon. Cu brățara și cu parfumul, acea de neuitat mireasmă de garoafă roșie, inelele erau singurele lucruri cărora le rămânea credincios - Încolo, ca Îmbrăcăminte, nu știu să-l fi văzut de două ori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Nopțile satului meu vor fi fermecate: / Între pădurile seculare / Cerul va coborî înstelat peste uliți; / Vor străluci luceferi electrici / Trimițând mănunchiuri de suliți / Luminoase, prin geamuri / [...] / Prin toate casele / Va intra Lenin / Zâmbind către oameni cu inima plină; / Satul / Va sclipi de atâta lumină, / Și nopțile lui / Vor fi fermecate.” Momentele de respiro ale patosului angajării - puține - aduc promisiunea unei lirici vitaliste, în acord cu marile ritmuri universale: „În mine vuia strigăt lung de cascadă - / Inimă curată în veci și nomadă
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
care lucrează în spatele interacțiunii constante dintre formă și vid și a transformărilor constante ale energiei și materiei care produc universul manifest și fac lumea „să se învârtă”. În microcosmul sistemului uman, aceeași strălucire radiază din flacăra eternă a conștiinței care sclipește în spiritul fiecărei ființe din univers; „energia” - această bază vidă, strălucitoare în mod natural a spiritului primordial este inundată de energia nelimitată de potențial infinit. Această energie reprezintă „materia primă” de bază a universului, materialul imaterial din care apar toate
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Curând, nu mai aveau puterea de a încerca o nouă escală, iar ultimii supraviețuitori, treziți într-o zi de zgomotul puternic și regulat al valurilor, aveau să vadă orizontul indiferent al Mării Caspice... La marginea unei păduri, într-o dimineață sclipind de promoroacă, a văzut niște umbre atârnând de copaci, rânjetele supte ale spânzuraților pe care nimeni nu se gândea să-i îngroape. Și, foarte sus, în albastrul însorit al cerului, un stol de păsări migratoare dispărea încet, subliniind liniștea prin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acelei povestiri atât de simple, de fapt, relatate la mii de kilometri de locul în care se înfiripase, izbutise să-i stoarcă lacrimi unui tânăr sălbatic și să-l împingă, gol, în zăpadă. În taină, mă mândream că făcusem să sclipească o scânteie din strălucirea pe care o iradia patria Charlottei. Iar pe urmă, în seara aceea, am înțeles că nu anecdote trebuia să caut în lecturile mele. Nici cuvinte aranjate frumos pe o pagină. Ci un lucru mult mai profund
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
colegilor mei povestea Președintelui îndrăgostit, nu le-am vorbit despre pânda tăcută de lângă fereastra întunecată de la palatul Élysée. El, singur în fața nopții de toamnă și, undeva, în lumea aceea obscură și ploioasă - o femeie cu chipul ascuns sub un voal sclipind din cauza ceții. Dar cine m-ar fi ascultat, dacă mi-ar fi venit ideea să le vorbesc despre voalul umed din noaptea de toamnă? Pașka a mai încercat de două sau de trei ori, și tot cu stângăcie, să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Și iubita mea, de care o să se „ocupe” ticăloșii ăia tineri! Ea nu m-a auzit intrând. Am văzut-o așezată în fața ușii de la balcon. Chipul îi era aplecat asupra unei haine deschise la culoare, întinsă pe genunchi, acul ei sclipea (nu știu de ce, în amintirile mele, Charlotte se îndeletnicea întotdeauna cu cârpitul unui guler de dantelă)... I-am auzit vocea. Nu era un cântec, ci mai degrabă o recitare lentă, un murmur melodios, întretăiat de pauze, ritmat de șuvoiul gândurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare repezindu-se spre ciungul care scutura din cap sfârtecând trupul dușmanului său. Alte cuțite au sclipit între dinți. Din toate părțile izbucneau urlete. Lăzile se izbeau unele de altele. Trecătorii, subjugați de bătaia care devenea generală, nu îndrăzneau să intervină. Un alt soldat cobora în viteză panta străzii și, cu lama între fălci, se cufunda în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viața ei. Numai că nu se cunoscuseră în ziua paradei solemne, în 14 iulie 1919, ci cu doi ani mai târziu, cu câteva luni înainte de plecarea Charlottei în Rusia. Aflam și că soldatul acela era foarte departe de eroul mustăcios, sclipind de medalii, făurit de imaginația noastră naivă. Se dovedea mai degrabă slab, cu chipul palid, cu ochii triști. Tușea adesea. Plămânii îi fuseseră arși într-unul dintre primele atacuri cu gaz. Și nu părăsind rândurile marii parade a venit el
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu e rău ce faci ! Dar toate astea le pot face și bătrânii. Voinicii ca tine trebuie să poarte arma . Și eu am nevoie de astfel de voinici. Vrei să mă ei la oaste, Măria ta ? izbucni Mândricel cu ochii sclipind de bucurie. Dar tu nu știi lupta ! N-am spus că nu știu, Măria ta. Cioplesc săgeți, dar pot să le și slobod ; făuresc paloșe, dar știu să le și mânui ; și știu să Încalec și caii ! Chiar așa, Mândricel
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
laolaltă, lăsând și arme, și steaguri În mâinile românilor, care-i gonesc, lovindu-i de zor, până când noaptea ia sub ocrotirea Întunericului ei sfărâmăturile ce mai rămăsese din marea oaste a lui Sinan. Mihai se Întoarce Încărcat de trofee. Stelele sclipesc peste bălțile de sânge. Bătrânul, cruntul vizir, bocește În cortu-i rupându-și hainele de pe el. Și pe când spahiii lui tremură tupilați prin bălării, din tabăra românilor se Înalță În liniștea nopții cântece de biruință. Cuvinte: Semilună = simbol al Imperiului Otoman
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
la minune cată la dânsul călătorii. Deodată ți se pare că ceru-ntreg se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe; Apunerea cerească părea de raze ninsă Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar râuri, lacuri, ape sclipeau ca și oglinzi. Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi 2275 Sub cerul plin de nouri la răsărit vezi șăsuri Întinse-n zare lungă încît abia le măsuri, Colo spre miazănoapte stau munții cu stejariști Și stâncile de piatră și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe ei era văpaie; [Deodată mi se pare] că cerul tot se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe, Apunerea cereas[c]ă era sub raze ninsă, Ca pâsla erau albe dumbrăvile sub dânsa, În râuri, lacuri, ape sclipeau ca și oglinzi; Apoi, când răsăritul cu ochiul îl cuprinz Uimit priveam la ploaie de pietre scumpe eu, Spre răsărit văzut-am deodată curcubeu: Juca în șapte fețe și-n acelaș răstîmp De [la] un colț la altul prindea acelaș
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cartea d-tale când iese? POETUL Cum voi prezenta-o, îndată. Ia arată-mi pânza. ZUGRAVUL Bună icoană. POETUL Așa e. Minunat și frumos reiese. ZUGRAVUL Așa ș-așa. POETUL Admirabil. Grația icoanei vorbește de sine. Câtă putere de înțelegere sclipește din ochii aceștia. Cât de mult se mișcă fantazia pe buza aceasta. Ai sta să tălmăcești în cuvinte fizionomia asta mută. ZUGRAVUL Nu-i vorbă, binișor e maimuțată viața. Iată o-ncondeiere - bună-i, cum o găsești? POETUL Eu? Aș zice
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
această eventualitate. Între dinastia Boszt și Abație exista o rivalitate tradițională, greu de ignorat pentru ambele părți. Ordinul augustinian nu a fi riscat deconspirarea corespondenței, apelând la un serviciu imperial. Guvernatorul privi pe hublou și i se păru că stelele sclipesc vesel. 19. ― Spune-mi cum e să fii așa ca tine? întrebă Maria, ațintind asupra lui Rim limpezimea dezarmantă a unei priviri curioase. ― Ce vrei să știi? Femeia zâmbi și mestecă repede îmbucătura de măr pe care o luase imediat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
răcoros al nopții de toamnă târzie se amesteca într-o prospețime minunată cu fumul aromat al candelelor din capela micuță care îi servea drept lăcaș personal de rugăciune. Cerul era surprinzător de senin, așa cum fusese și în zilele precedente. Stele sclipeau puternic, făcîndu-l să se întrebe dacă ochii lui Dumnezeu nu lăcrimau cumva la gândul că în încăperea aceea avea să se săvârșească probabil penultimul act al unei ere în care fusese adulat și apoi hulit și sfârșise prin a fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cristal scânteietor. - Și acum? - Ai răbdare, îi aruncă Făurarul o privire mânioasă. Primul fulger se ivi pe neașteptate undeva lângă bolta peșterii. Întreaga încăpere fu inundată de o lumină galbenă, strălucitoare, care-l surprinse pe Xtyn prin frumusețea ei. Imediat sclipi o descărcare roșie, apoi una verde, din ce în ce mai multe, până când lumina începu să treacă prin Făurar și prin Xtyn devenind de un alb orbitor. Simțind că Arrus dă să se retragă, Xtyn îl apucă de mână. - Asta c tot? - Mințile simple
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care mă plimb cu Dora, ca un cîmp de aur strălucitor, e numai floare; aci, nevăzute, insulițele și tufele de iarbă-neagră zac sub covorul de zăpadă. Și în spațiul unei clipe, fluviul de-a lungul căruia ne plimbăm duminica ba sclipește sub razele soarelui de vară, ba se învolburează, biciuit de vîntul de iarnă, ba poartă devale sloiuri de gheață. Mai iute decît orice alt fluviu din lume, strălucește, se întunecă și își rostogolește mai departe undele. Ne-am mutat din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
panașuri cafenii, cu vîrful luat de vînt. Se auzea vuietul turnătoriilor, laolaltă cu sunetul limpede al clopotelor de la bisericile ce se înălțau prin ceață. Copacii goi de pe bulevarde apăreau printre case ca niște mărăcini violeți, iar acoperișurile, lucind de ploaie, sclipeau mai tare sau mai slab, după cum erau cartierele mai sus sau mai jos. Uneori, suflarea vîntului ducea norii spre coasta Sainte-Catherine, ca niște valuri plutitoare care se spărgeau, tăcute, de-un mal abrupt 315. Un autor care condamnă "greșeala" Emmei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din pricina ceții și umbrei, deși piscurile munților din jurul său aruncau încă flăcări de lumină, iar micile detalii ale stîncilor din apropiere erau scăldate de o frumusețe subtilă; o vînă de mineral verde care străbătea printr-o rocă cenușie, fulgerul cristalelor sclipind într-un loc sau în altul, un lichen minuscul și portocaliu, nespus de frumos, chiar lîngă fața lui. În trecătoare erau umbre adînci și misterioase, albastrul se revărsa în purpuriu, și purpuriul într-o negură luminoasă, iar deasupra capului se
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
imperativul categoric al hedonismului antiphonian... Adevăratele plăceri nu se află în tabăra artificiului cultural sau a ordinii societale. Nu civilizația dă măsură hedonistă. Pentru că bogăția ne aservește, onorurile ne obligă, iar familia ne îngrădește. Bunurile la preț în această lume sclipesc ca niște bijuterii false, ca niște false valori. Jubilarea n-are nici o legătură cu artificiile propuse de social pentru a supune și a poseda individualitățile aservite și alienate. Nu aflăm plăcere în a strânge bani, în a tezauriza, în a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
greșit pe ale altora.” (B. Spinoza) „Nimeni n-ar mai vorbi atât de mult În societate dacă și-ar da seama cât de des Îi Înțelege greșit pe alții.” (J.W. Goethe) Cel care te lingușește ți se pare că sclipește. (Din orgoliul de a considera că cel care ne laudă nu este un oarecare, suntem tentați să-l privim ca pe un om de mare valoare.) „Lingușitorul trăiește pe socoteala celui care-l ascultă.” (La Fontaine) Nu e frumos ce
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]