4,338 matches
-
Oțetea, mulți profesori din București. Era și Miron Constantinescu în delegație și la această conferință ungurii au venit cu o idee de la Lenin că dezmembrarea imperiului habsburgic nu era o necesitate.” Negucioiu care îl citise pe Lenin din scoarță în scoarță și-a adus aminte că Lenin a făcut această afirmație în primăvara lui 1917, dar a revenit în toamna aceluiași an cu o declarație că „imperiul habsburgic era inevitabil să se dezmembreze”. Tânărul Negucioiu a cerut acceptul profesorilor români să
ISTORICUL ŞI RECTORUL CONSTANTIN DAICOVICIU ÎN PERCEPŢIA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ, LUCRARE DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348372_a_349701]
-
Aceleași vorbe în fiecare dimineață: - Oameni buni, uitați-vă!, iar și-a întins nebuna vechitura spălăcită la aerisit. Culcă-te, fa! în casă. Nebuna naibii! Duce-ți-o, măi, la ospiciu! Aruncă, nebuno, zdreanța aia! Cine dracu’ mai poartă astăzi scoarțe oltenești? Dar mie nu-mi pasă ce spune lumea. Deschid brațele strigând: - Doamne, ce mult te iubesc!... Heiii! Te iubesc! Te iubesc! Zefirul îți poartă râsul, iar ecoul lui - verde iarbă, descrește între zidurile din voi: - Te iubesc!... esc... esc
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
Plăpânda sa făptură prelinsă din icoane. Și primul ton al toamnei își țipă ruginiu Un dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere-și iau ... Un cântec mai răsună în scoarța fără viață A ramului ce ieri, pulsa de seva florii; Dar ce sonete, Doamne, scâncesc dintr-o paiață Cu lacrima logodnei uscată-n cer, când norii Mai uită că e toamnă și lasă să mai ningă Cu praf de stele
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
retrăgea spre dreapta, îndepărtându-se de el și ținta lui... De hrănit, se hrănea cu dor, se tămăduia cu dor, găsea sprijin în Pronie, nu-i trebuia nimic altceva! Totuși, înainte să-și ude buzele cu picuri de apă, sfredelea scoarța pârjolită, găsind rădăcini de mestecat. Alteori, slăbit, se mulțumea cu ceva mărăcini uscați și înnegriți de cenușa picată dinspre tării când și când... Mai demult, când vlaga nu-l abandonase, exersa imbolduri ancestrale de vânător... Ultima oară, își amintea lehămetit
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PRIVEȘTE-MĂ ÎN SUFLET! Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Și-au scris copacii-n scoarțe rugăciune. Nu vor decât, din când în când, să plouă Și vântului să-i facă plecăciune Când șterge de pe ierburi mir de rouă. Își împletesc coroanele-n umbrare, Un scut spre cer, ori casă pe pământ Înspre înalt, a mii
PRIVEŞTE-MĂ ÎN SUFLET! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377903_a_379232]
-
cu pătimirea oamenilor vii. Ca un abis cu fumegări de tei te-am învelit în sălcii de candoare și m-am făcut potecă sub picioare de cerbi, de prăbușire și de miei... Aproape te-am iubit ca un cuțit în scoarța unor brazi, sub lună plină ți-am picurat apoi, ți-am fost lumină și ți-am fost vreasc în focul nerostit. Fă-mă iubire, eu mai știu să cânt cu acest sânge, cântec despre toate. Mestecenii cad albi, pe neîntâmplate
FĂ-MĂ IUBIRE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378107_a_379436]
-
acel semn echivala cu o zi pe săptămână în care asistenta cu steluță era de serviciu la ... aparate. Nu făcea nimic altceva toată ziua, decât aparate: le ștergea de praf, le mângâia, le lua în brațe, dar le citea din scoarță în scoarță cartea tehnică și învăța tot despre ele și se asigura să fie funcționale, în felul descris mai sus. Răspundea cu capul dacă nu se întâmpla așa. Ordinul era foarte strict, iar meritul asistentei șefe de necontestat. Privea, asculta
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
echivala cu o zi pe săptămână în care asistenta cu steluță era de serviciu la ... aparate. Nu făcea nimic altceva toată ziua, decât aparate: le ștergea de praf, le mângâia, le lua în brațe, dar le citea din scoarță în scoarță cartea tehnică și învăța tot despre ele și se asigura să fie funcționale, în felul descris mai sus. Răspundea cu capul dacă nu se întâmpla așa. Ordinul era foarte strict, iar meritul asistentei șefe de necontestat. Privea, asculta și tăcea
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CRĂCIUN Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1451 din 21 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce liniștit și ce mirific În Noaptea de Crăciun mai ninge Și cum covorul dalb și moale Scoarța Pământului atinge! Tatăl Ceresc ne dă de veste Că Pruncu-I astăzi s-a născut Și noi speranțe simultane În suflete ne-au apărut... Ninge tăcut în Prima Noapte Din Prima Zi a unei Vieți Și-n noi apare deodată Fiorul
CRĂCIUN de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376689_a_378018]
-
iubit, Nu poți reda nicio poveste vie. Iar sângele se mișcă poticnit. Privesc în mine, te zăresc uitată Chiar lângă pomul ce a fost odată Plin de vigoare, de roade împlinit, Cu trupul tău pe trunchiu-i împletit Udând cu lacrimi scoarță lui ridata. 13.09.3013 *** Ciclul "Era să fiu poet" Referință Bibliografica: Nici nu mai știu cui scriu ... Ovidiu Oana Parau : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1420, Anul IV, 20 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Parau : Toate Drepturile
NICI NU MAI ŞTIU CUI SCRIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376818_a_378147]
-
Meditatie > TOAMNA RUGINII Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Rugina toamnei în frunze fierbe, A dor de zei si de litanii, Iar umbletul se împereche Cu cerul, unde zboară anii. În scoarța vremii, ora trece, Spoită- n lacrimi de -ndoială, Și-un ornic, desfrunzit și rece, În toamnă, pașii și-i strecoară. De mine uit, intru în frunze, Ca musafirul nepoftit, Ce să aștept clipe obtuze, Când face- m-aș abur tihnit
TOAMNA RUGINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375117_a_376446]
-
potopul lacrimilor ei. Umbra nopții i-a adus primul fior de teamă. Curajul primelor clipe de viață au fost spulberate de groaza primei umbre. Dacă n-ar fi umbrele acestea, părea să murmure frunza și se lipea mai tare de scoarța copacului. Cu timpul frunza a început să se obișnuiască cu umbrele, chiar s-a și îndrăgostit de o umbră, era colțul lunii ce se oglindea pe chipul ei. O aștepta în fiecare noapte cu emoție. Așteptând umbra colțului de lună
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
ca o lună, Noi ne-am iubit atroce-ntr-un târziu. Șopârle de onix, cu ochii verzi și ciute evadate dintr-un rut, Acoperit-au ochii de la iezi, Să nu mă vadă când te mai sărut. Copacii au roșit în scoarța lor de mușchi și de licheni atrofiați. Noi alungeam preludiul incolor, În trupuri de asceți crucificați. Pândim la dimineți decolorate, Când prin fânețe, mai respiră luna. Să reparăm petale deflorate de fluturii ce-amână săptămâna. Referință Bibliografică: AMPUTARE / Marioara Nedea
AMPUTARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375206_a_376535]
-
pe cărarea destinelor noastre ne scutură furios ultimele rămășițe de verde pictat cu rugină la tâmple din oase și le duce-n vârtejuri nebune spre cer nisipul argintiu din clepsidra vremii ne curge fatidic prin păr peste ploape săpând în scoarța stejarilor adânc talazuri de toamne cafenii îngroapă ultimele tresăriri roșii-chihlimbarii ale iubirii ninge cu aur vechi cu durere și somn visele noastre. Referință Bibliografică: Îngropați în palide toamne / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102, Anul VI, 02
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
alpină, de jnepeniș, cresc copaci înalți de zeci de metri, dintr-o esență de pin tipic american. Din păcate, în ciuda robusteții lor, versanți întregi erau uscați până la exterminare, ca efect al extinderii unei varietăți de gândaci nocivi, specializați pe distrugerea scoarței arborilor. În incinta campingului nostru tocmai se retezau cinci arbori distruși. Rangerul de serviciu avea lacrimi în ochi în timp ce ne spunea că neam de neamul său - el fiind la a treia generație - n-a trăit așa tragedie, cauzată în principal
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
mine, eu cel mediocru Și-Ți dau slavă Doamne prin Cuvânt și faptă Te rog să-mi întinzi mâna Ta cea dreaptă! Clipele bogate ți le-aduc în dar, Am trecut de mult, de al meu hotar Mă dezbrac de scoarțe, una câte una Și vin către Tine să-Ți sărut și mâna! În genunchiul rugii am să fac popas, Sufletul smerit parcă a prins și glas Scapă-mă de Mine și de tot ce-i rău Pune strajă minții un
CLIPELE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372609_a_373938]
-
de Neurologie și Psihiatrie, unde pacienții erau internați în două tipuri de pavilioane, destinate „bolnavilor liniștiți” și „bolnavilor agitați”. Pavilionul și grădina „bolnavilor agitați” erau separate de restul complexului printr-un zid cu înălțimea de doi metri, iar pomii aveau scoarța netedă și coroana înaltă. Remarcabil este faptul că, în fiecare an, tot personalul medical sărbătorea Crăciunul la clinică alături de pacienți. Directorul clinicii locuia într-o vilă din apropiere - în actualul sediu al Clinicii de Neurologie Pediatrică a Spitalului de Copii
CLINICILE UNIVERSITARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372597_a_373926]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ÎN LOC DE BUN RĂMAS Autor: Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce-amarnice rugi într-o limbă păgână, Copacule-nalți către soare? Ce vânt te săgeată prin scoarța bătrână? Ce galbenă frunză te doare? Ce lacrimi amare mai verși pe pământ Când singur, lăsat în uitare, Îți picur-a plânset, îți toarn-a pustiu Ploile chinuitoare? Și, totuși, când păsări coboară mereu Să-și ia rămas bun la plecare
ÎN LOC DE BUN RĂMAS de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372723_a_374052]
-
Mergând în lungul gardului, am lăsat poarta în urmă pentru a mă opri să admir și să fotografiez, în stânga acesteia, o altă lucrare în lemn, la fel de înaltă și monumentală ca troița, lucrată dintr-un trunchi de copac din a cărui scoarța groasă meșterul păstrase o bună parte, lateral și în partea de sus a sculpturii, care să vorbească vizitatorului despre vârsta și specia sa, despre istoria locurilor în care a crescut zeci de ani ori poate sute. Este vorba de „Bucovineancă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
convențional,” se înșeală profund. Evident, există tentația care dă mobilul tipăririi pe ultima copertă a câtorva opinii specifice ale unor experți, nu de puține ori și din motive de marketing va intra abia acum în bilingvismul acestui volum. Citindu-l scoarță-n scoarță, un critic american a scris :” Dr -- e pluri-doctor -- o să vedeți...! Cristina Emanuela (nume românești, fonetic și ortografic, ) continuă cu un apostrof și apoi litera „s”, deci „CED's poetry is as comforting and as spectacular as an oasis
UN NOU MODEL DE LITERATURĂ NECONVENŢIONALĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376133_a_377462]
-
înșeală profund. Evident, există tentația care dă mobilul tipăririi pe ultima copertă a câtorva opinii specifice ale unor experți, nu de puține ori și din motive de marketing va intra abia acum în bilingvismul acestui volum. Citindu-l scoarță-n scoarță, un critic american a scris :” Dr -- e pluri-doctor -- o să vedeți...! Cristina Emanuela (nume românești, fonetic și ortografic, ) continuă cu un apostrof și apoi litera „s”, deci „CED's poetry is as comforting and as spectacular as an oasis at the
UN NOU MODEL DE LITERATURĂ NECONVENŢIONALĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376133_a_377462]
-
bunicul, încât a uitat să mai respecte acea morală sfântă. Nu ar fi făcut multă pagubă, a precizat printre altele copilul, ar fi luat și el câteva fructe. Căutând fructele salvatoare a ajuns în acea zi a lui cuptor pe Scoarța, în grădina mea. Locul unde sunt plantați merii de familia mea este mirific. Pentru a ajunge la el trebuie să traversezi dealul Brici ce-și ia numele de la izvorul cu apă rece ce curge mai bine de un secol înviorând
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
coronițele deasupra firele de fân. La un moment dat grădinile par să fie întrerupte de un tufiș cu mure. Lângă tufiș se află ușa ce te poftește în grădina cu meri. În partea de nord a grădinii curge un pârâu, Scoarța. Pe malul pârâului străjuiesc doi plopi crescuți din aceeași rădăcină, iar puțin mai sus, înainte ca merii să pună stăpânire pe întregul loc guvernează un nuc bătrân. În anii în care nucul aducea rod bogat, iarna era tare grea. Se
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
grea. Se pare că nucul respecta credința populară a zonei conform căreia, iernile se dovedeau a fi geroase și cu multe precipitații, dacă nucii erau încărcați de rod. În ziua când Radian s-a aflat în grădina cu meri, pârâul Scoarța părea să se ia la întrecere cu focul ceresc. Cu cât soarele devenea mai fierbinte, cu atât mai mult apa își trimitea unda de răcoare peste întreaga natură ce-și avea sălașul pe malul ei, încurajând prin această atitudine băiatul
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
trecute, a fost folosit ca instrument de semnalizare în conflictele militare cam în toate principatele din Moldova și Valahia. Arată ca un tub lung, măsurând între 1,5 și 3 metri, confecționat din lemn, în special tei. De fapt, din scoarță de tei. Parțial, în unele cazuri, se folosește și metalul. Cel lucrat și folosit de Vasile Alboi era confecționat din scoarță de tei și folosit pentru comunicarea cu păstorii din munții împăduriți, pentru orientarea oilor și pentru ghidarea câinilor. Când
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]