427,387 matches
-
cel mai greu dintre cuvintele pe care le poate pronunța un scriitor este cuvântul eu”. Cele două texte la care ne referim sînt texte „subiective”, polemice, scrise - în sensul literal sau metaforic al cuvîntului - la persoana I-a a singularului. Scopul Prefeței la ediția a II-a este de a afirma, înainte de toate, că Estetica nu a fost numai o lucrare de informare și sinteză, ci și expresia unei concepții estetice proprii: „Lucrare de informație, de integrare și de analiză, Estetica
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
a fost publicat în 1938. Textul este, înainte de toate, pledoarie în favoarea demersului urmat de Tudor Vianu în Estetica. După cum Vianu va sublinia în prefața la Arta prozatorilor români că critica literară nu este o artă grefată pe o altă artă, scopul ei nefiind, ca atare, mijlocirea emoției, ci cunoașterea, el afirmă în Proiect că cercetarea artei, estetica, nu este același lucru cu arta însăși: deci ea nu trebuie să fie artistică, ci științifică, să „stăpînească arta pe căile inteligenței”. „Scopul acestei
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
artă, scopul ei nefiind, ca atare, mijlocirea emoției, ci cunoașterea, el afirmă în Proiect că cercetarea artei, estetica, nu este același lucru cu arta însăși: deci ea nu trebuie să fie artistică, ci științifică, să „stăpînească arta pe căile inteligenței”. „Scopul acestei lucrări nu este contemplația, ci cunoașterea”. Ideile cheie sînt „exactitatea”, „noțiunile clare, înlănțuite într-o ordine sistematică” - opuse „reflecției impresioniste”, „improvizației descusute”, „marilor zboruri repezite în zenitul impreciziunii”. Scriind Estetica, Vianu a considerat în mod firesc, fără nici o problematizare
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
unghiul „filozofiei vieții”, după care există o contradicție între „forme” și „viață”, Vianu îi răspunde însă că, deși este adevărat că formele gîndirii nu pot - ca să folosim o vocabulă favorită a cărturarului - „istovi” viața, filozofia nu poate renunța la concepte, scopul ei nefiind trăirea vieții, ci cunoașterea ei. Proiectul este deci mai presus de toate o apărare a ideii de sistem ca forma cea mai înaltă de „stăpînire a imediatității vieții prin mediațiunea formelor inteligenței”. Proiectul de prefață reprezintă una din
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
cele mai înfloritoare cu putință și simplul fapt că mă strecor teafăr prin plictisul cotidian este un indiciu categoric de vitalitate invincibilă. 28 apr. 1953. P.S. - Dacă se ivește vreun prilej - fără a face însă nici o sforțare deosebită în acest scop - trimite-mi Opere alese de Macarenco, eventual și Poemul (de recomandat ni s-a recomandat, nu știu însă de voi avea timp și chef să parcurg asemenea ceaslov). 8 mai 1953 șdespre exameneț E bafta noastră - a celor din orașul
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
Dar o făcea rar și nu cu toată lumea. Iar atunci, cum s-a întâmplat în acea zi de primăvară ploioasă, pentru a spune cee ce spunea de obicei: că, poate numai Cel de Sus știa când, cum și cu ce scop doamnele și domnii cercetători ai Institutului, care îmbătrâneau și se îngrășau pe zi ce trece sub privirea lui somnolentă, își făceau cercetările, fiindcă toți, de îndată ce soseau spre prânz se și grăbeau să plece, iar el putrezea singur, în spatele mesei, cu
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
până la multiplicare. Uitându-mă prin ochiul albastru cu pâclă la câmpul cu flori din sârmă și sticlă Cerul acesta nearat este rotund și chiar foarte pătrat. Surâd Ca și cum mi-ar fi zburat o vrabie de sub călcâiul întins. Albul - ca ultim scop al zborului Cu o daltă tai porumbeilor fulgere, ca să le albesc aripile. „- Dar sunt albe aripile lor. Dar aripile lor sunt albe!", temător mi se șopti aparte. Eu doar am zâmbit și am cioplit mai departe.
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
mai năvăliră doi tractoriști." (p. 35) Episodul poate fi considerat un decupaj-etalon al realității socialiste. Grotescul aglomerației mijloacelor de transport în comun (întotdeauna neîncăpătoare și decalate față de orar) nu are aici ca egal de ilogism decît absurdul comportamentului pedagogului: deși scopul său este de a-l duce pe Ursescu la doctor, bărbatul pare mai degrabă fericit că a reușit să ocupe singur, blocîndu-se pe dinăuntru, un compartiment întreg! Pentru a-și apăra teritoriul feroviar proaspăt cucerit, el e chiar dispus să
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
activitate. Puterea sovietică și partidul nu formulează și nu consfințesc o lege decât atunci când ea se maturizează în procesele muncii desfășurate de muncitori și țărani. Partidul este un dictator în măsura în care el este centrul organizator, sistemul nervos central al clasei muncitoare; scopul partidului este să transforme în cel mai scurt timp o cât mai mare cantitate de energie fizică în energie intelectuală, pentru a lăsa să se dezvolte în libertate talentele și aptitudinile fiecărui om în parte, precum și ale întregului popor."2
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
fie pe de-a-ntregul o capitală europeană. Nu scapă de un ușor sentiment al nostalgiei nici Bucureștii în date și întîmplări, cartea istoricului Radu Olteanu apărută anul trecut la editura Paideia, în ciuda tonului neutru, mai mereu echidistant, potrivit de altfel scopului pe care și-l propune cartea, acela de a-i înfățișa cititorului, specialist sau nu, o istorie cronologică a orașului-capitală. Volumul e un calendar al Bucureștiului, urmînd anii și zilele vieții orașului. Un calendar evenimențial, așa cum anunță subtitlul, ce începe
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
1848 și această grupă a fost condusă chiar de un nepot al poetului, preotul Thomas Burns. Acest mai tînăr Burns pare să fi fost plămădit din cu totul alt aluat decît unchiul său. Era adeptul unei morale și discipline severe. Scopul său a fost să realizeze o așezare calvinistă model, ceea ce nu i-a reușit chiar întru totul. După moartea lui, cînd comunitatea a ajuns la o oarecare bunăstare, cîțiva coloniști s-au gîndit să-l onoreze pe poetul din vechea
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
dinaintea semenilor în chip de preoți ai templului eminescian, cărora devotamentul și cunoștințele de inițiați le dau dreptul să oficieze slujbe de pomenire și să se stropșească la indiferenții lor contemporani. Adevărul e că tot acest spectacol ieftin are un scop mult mai terestru, acela de a lega, fie și astfel, numele autoinvestiților preoți de Eminescu. Dacă tot nu au scris vreun rând notabil despre el, măcar să se știe că îl apără. În miez de ianuarie, mediocritățile se prind zdravăn de
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
acest timp la un dicționar (probabil lingvistic sau poate ortografic - obsesia pentru cuvinte, virgule, puncte etc. e evidentă) și la o a doua lucrare științifică, chiar mai puțin conturată, dar unde, vai, nu reușește să treacă de alcătuirea bibliografiei. Adevăratul scop al diaristului este altul: să facă ironii la adresa criticilor literari și să-i pună la încercare cu elucubrațiile lui, într-un cuvînt să-și bată joc de eforturile celor mai nobili dintre mînuitorii condeiului (o frustrare a filologului care nu
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
nota supărătoare despre felul agramat în care cuplul Simionescu găsește cu cale să-i vorbească fiicei lor nevîrstnice), fără îndoială pentru a pune la încercare vigilența criticului și a vedea dacă a citit toată cartea. Alte procedee folosite în același scop: schimbă datele calendaristice, pune nume inventate unor oameni reali, recunoscuți de oricine are minime cunoștințe istorice (lui Dumitru Popescu, zis “Dumnezeu”, îi spune, fără rost, Klam !), după ce își amestecă personajele fictive printre amintiri, M.H. Simionescu sfidează bunul-simț, povestindu-și vizita
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
fluierul, un instrument ";mic" la propriu și la figurat, nu poate avea pretenția să țină piept cuplului vioară-chitară. E duminică. La începutul după amiezii a plouat, dar acum e soare. Lăsăm baltă bagajele pe jumătate desfăcute și pornim fără un scop precis: așa, să ne vadă satul, să se vorbească despre noi. Am auzit de altminteri că prin vecini locuiește un ceteraș bun, Văsîi Bura. Văsîi e un bărbat de 27 de ani, blond, subțire, cu fața îngustă și delicată. Ne
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
cântecul picăturilor de pe acoperișuri. Zăpada topită de pe acoperișul impozantei noastre case "cânta" în urechile mele: Drip, drap, drop, nea de zahăr de pe creasta unui aiurit de mare top. Plip, plap, plop, ploaie mică dându-se trup și suflet, în vederea unui scop. M-am îmbrăcat în cea mai mare viteză comandând în același timp un taxi, ca să ajung la timp, la Rakel și Zoltan, la vila lor din Lidingö. Taxiul a venit imediat și am luat loc lângă șofer, strângând în brațe
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
care nu înotau peștii mari și nici măcar broaștele. Dar în acest timp-marasm exista de asemenea viață: amoebe și alte ființe care nu erau vizibile cu ochiul liber. În băltoaca de timp se trăia într-o așteptare care treptat devenea chiar scopul vieții. Cei care așteptau cădeau într-o stare visătoare, plăcută - având destul timp să caște, întinzându-și picioarele în pat, cu mâinile frumos împreunate deasupra capului, un mod de o satisfacere interioară. Un timp de marasm filozofic, inventat de mult
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
cu tocuri înalte aștepta câinele Astero nerăbdător, dând din coadă pentru fiecare invitat. Am intrat cu toții în sufrageria mare unde era un șemineu cu un foc jucăuș scânteind vesel. Lângă sobă ședea Zoltan, într-un balansoar, absent, cu așteptarea ca scop al vieții. Ni s-au servit imediat: ceai, cafea, prăjituri și tartine foarte bune. Sosiseră mulți oaspeți englezi, cunoscuți de la primul Festival al ghioceilor. Toți iradiau o lumină albă ca și cum ura care exista din abundență pe ei nu-i privea
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Simpatia mea pentru Melinescu e în creștere." Aftonbladet * "Romanul Gabrielei Melinescu seamănă cu o frumoasă muzică de cameră din patru părți muzicale: primăvara, vara, toamna și iarna. Schimbările anotimpurilor eliberează memoria: astfel încât totul se ridică la suprafață din adânc. Dar scopul său nu e reamintirea ci deschiderile, înlănțuirile libere de asociații poetice despre exil și timp. Puternica ei certitudine vine din acel trecut unit cu viitorul, pe care ea îl formulează aproape ca pe un vis: Există în mine un ceas
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
folosindu-se în același timp de o bibliografie impresionantă ca de un instrument de investigație funcțional. Ceea ce mai merită, apoi, semnalat, este faptul, că deși travaliul filologic este - după cum remarcam mai devreme - esențial, el nu rămîne, nici pe departe, un scop în sine, ci conturează chiar o posibilă deschidere spre zona investigării mentalităților. După cum și-a propus să ne demonstreze autoarea, poetul pare să se integreze într-adevăr unei epoci mai noi, definită "prin răsturnarea modului tradițional de a exista și
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
război sau din cei imediat următori, ani ai copilăriei și ai tinereții autorului, și o rețetă, legate între ele prin faptul că amintirea e și povestea aflării rețetei, iar rețeta, proustian, unul dintre ingredientele amintirii. Nu știi însă ce e scop și ce rămîne pretext. La jumatatea acestei indecizii întreținută subtil în carte, prinde contur imaginea unui oraș pătruns de un farmec discret și difuz, ezitînd, ca și amintirea, între real și ficțiune. „Bucureștiul - spune Sergiu Singer - este fermecător, iar secretul
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
și până la instaurarea regimului totalitar - de către boieri și de către urmașii lor", cei care, prin Constituția din 1866 și apoi mai pronunțat prin cea din 1923, au cedat din prerogativele lor sociale și politice în favoarea burgheziei în ascensiune." Și aceasta "cu scopul de a așeza țara pe făgașul dezvoltării moderne", deci de a o integra cu adevărat în civilizația occidentală. O impozantă dovadă ar fi chiar denumirea de "mic Paris" care se dădea Bucureștilor de odinioară (ne bucurăm că, un autentic vorbitor
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
Basarab" din București au înființat o societate literară, dorind să-i pună numele "Eminescu", președintele societății era Moțoc, desigur la sugestia profesorului lor Ion Filibiliu, căruia poetul i-a luat apărarea în coloanele ziarului "Timpul" (5-18 martie 1882), în care scop s-au adresat acestuia (în oct. 1887), cerîndu-i și o fotografie. După stăruințele surorii sale, Aglaia, venită împreună cu soțul de la Cernăuți la Botoșani, poetul s-a fotografiat în atelierul lui Jean Bielig din Botoșani, în noiembrie 1887, mai ales că
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
un tren militar german transportînd marinari în Turcia trecu prin țară. Întîmplarea stîrni proteste și vii reproșuri în gazete. Pricepînd sensul curentului principal de conștiință, austriecii și nemții întăriră activitatea de prozelitism. Prin persuasiune și corupție ei își atingeau adesea scopul. Activau deschis, la lumina zilei, astfel că scandalurile se țineau lanț. Contele Czernin, minisitrul Austroungariei, avea misiunea să-l înduplece pe rege însuși. El îi solicita audiențe repetate, supunîndu-l aceluiași șantaj metodic. Torturat cu datoria sa de sînge, se întîmpla
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
altele se dovedise că în războiul modern forturile erau ca și inutile (soarta Belgiei servi drept exemplu) așa că ele fură practic desființate. Tunurile care le apărau, demontate, trecură în dotarea bietei artilerii mobile deși erau prea puțin potrivite în acest scop. Cu tot răgazul ce i se lăsase și cu toate eforturile pe care le făcuse România nu era totuși gata de luptă. I se impuse însă intervenția. Aliații aleseră ei singuri momentul, urmărind doar să-și ușureze propria sarcină. Un
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]