860 matches
-
mamele abdominale. Genetele trăiesc în zonele împădurite, cu lăstărișuri dese și în cele cu tufișuri sau ierburi înalte. De obicei trăiesc solitari sau în perechi. Ziua o petrec ascunse în crăpături de stânci, în galeriile săpate de alte mamifere, în scorburi sau pe ramurile arborilor camuflate de liane. Se cațără ușor în arbori, dar cel mai mult timp îl petrec pe pământ. Pot pătrunde în orice loc prin care reușesc să bage capul, corpul lor subțiindu-se datorită articulațiilor foarte mobile
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
vestul Africii în martie-iunie și septembrie-decembrie, în sudul Africii: primăvara și toamna (octombrie-februarie), iar în Europa și nordul Africii: în martie-aprilie și august-septembrie. Gestația la femele durează cam 63-77 de zile, timp în care ele își caută locuri retrase prin scorburile arborilor, printre stânci sau gropi în pământ, unde vor naște 1-4 pui (de obicei 2-3 pui). Puii cântăresc 60-80 g, sunt golași, cu pleoapele și urechile lipite. Urechile se deschid după 5-8 zile, iar ochii la 5-12 zile. Blana puilor
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
în activitatea lor de 24 ore, fiind active atât ziua, cât și noaptea. În căutarea hranei parcurg distanțe mari. De obicei, sunt solitare, dar uneori se pot aduna în grupuri mici de până la 4-12 indivizi. Mangustele își fac culcușurile în scorburi, prin peșteri sau în pământ. Dimineața caută locuri însorite. Mangustele sunt animale prădătoare carnivore; hrana lor constă din mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii consumă fructe, semințe
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
anterioare libere și gheara degetului anterior mijlociu mai mare decât cea a degetului posterior. Penele sunt dure și nu prea dese, culcate pe corp. Ambele sexe sunt viu colorate. Sunt bune zburătoare. Populează coroanele arborilor. Cuibul și-l fac în scorburi, stâncării, găuri în maluri, termitiere sau cuiburile părăsite ale ciocănitorilor. Se hrănesc cu broaște, șopârle, mici rozătoare, precum și cu lăcuste, gândaci sau alte insecte pe care le prind după ce le urmăresc dintr-un loc de pândă. Ouăle sunt albe. Puii
Coraciide () [Corola-website/Science/332384_a_333713]
-
pantele sau viroagele cu loess sau stâncăriile, unde există o vegetație arbustivă sau arborescentă. Ca adăposturi servesc galeriile rozătoarele (popândăilor și gerbililor), fisurile solului, golurile din grămezile de pietre, grohotișurile pietroase din vâlcelele de stepă, tufișurile, golurile de lângă rădăcini și scorburile joase. De obicei, acești șerpi sunt foarte fideli locurile lor de trai permanente și se întorc înapoi la ele, chiar dacă s-au îndepărtat pe o distanță considerabilă. În sudul Crimeei se întâlnesc în medie 1 exemplar pe 2 km lineari
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
5-12 (maximum 20) ouă care au o dimensiune medie de 22 x 45 mm. În Crimeea ponta este depusă de la mijlocul lunii iunie până la începutul lunii iulie. Ponta este depusă în locuri ascunse: în cavități naturale din sol, uneori - în scorburile sau crăpăturile trunchiurilor arborilor. Puii eclozează în prima jumătate a lunii septembrie și ating o lungime de 22-23 cm (fără coadă) la eclozare. Maturitatea sexuală este atinsă la 3-4 ani. Au fost raportate cazuri izolate despre reproducerea acestei specii în
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
colectate de pe dealurile stâncoase de lângă Greci (vârful Țuțuiatul, liziera pădurii) sau din lucernierele de la Valul lui Traian, vecine cu o pădurice. Se adăpostește în galeriile popândăilor, gerbililor și rozătoarelor mici, în golurile de sub pietre, fisurile și rigole solului și în scorburile arborilor. În stepa virgină înțelenită se întâlnesc până la trei exemplare la 3-5 km lineari sau 0,4-12 exemplare/hectar. Populațiile acestor șerpi sunt într-un declin dramatic datorită desțelenirii pe scară largă. Iarna hibernează. Apare după hibernare prin aprilie, fiind
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
hibernare prin aprilie, fiind activ până în septembrie sau octombrie în diferite părți ale arealului. Evită soarele puternic. Primăvara și toamna este activ în tot cursul zilei, iar în verile calde dimineața și seara, ascunzându-se pe la mijlocul zilei în galeriile rozătoarelor, scorburile arborilor și sub pietre. De obicei, indivizii trăiesc izolat. Se mișcă relativ lent. Se cațără și alunecă cu ușurință în arbori și tufișuri, aruncându-și partea anterioară a corpului cu 0,5 m de la o ramură la alta. În fața dușmanilor
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
considerat ca un grup intermediar între șerpii pur tereștri și formele cățărătoare adevărate. Multe specii ale acestui gen își petrec cea mai mare parte din timp în arbori, unde își găsesc hrana, devastând cuiburile de pasări de pe crengi sau din scorburi. Se hrănesc cu rozătoare de talie mare și mijlocie (șoareci de câmp, șobolani, popândăi, hârciogi), iepuri tineri, păsări (de mărimea unui porumbel) și cu puii și ouăle lor, mai rar cu șopârle. După ce au apucat prada cu gura, se încolăcesc
Elaphe () [Corola-website/Science/333980_a_335309]
-
Accipiter nisus"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăstun mare ("Apus melba"), fașa de pădure ("Anthus trivialis"), bufnita ("Bubo bubo"), huhurez mare ("Strix uralensis"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar încălțat ("Buteo lagopus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), porumbel de scorbura ("Columba oenas"), cuc ("Cuculus canorus"), botgros ("Coccothraustes coccothraustes"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), ciocănitoarea verzuie ("Picuș canus"), lăstun de casă ("Delichon urbica"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]