1,001 matches
-
s au aplecat cu coatele pe genunchi, cu bărbia În căușul palmei, gata să se concentreze. Adam i-a imitat. și-a amintit de povestirile lui Karl despre filozofii antici și s-a simțit ca un Învățăcel ori ca un scrib la picioarele unui predicator electronic. Liniștea era aproape desăvârșită, iar la radio nu era nici măcar fâșâitul dintre programe. În depărtare plângea un copil, un vaier subțire și Între tăiat, altfel mahalaua din jur era scufundată În tăcere. Lui Adam i-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
măcelul de la Guadalete vegetează în grădinile din Kairouan. Fiul unic al unui părinte bogat. Smead, înalt, magnetic. Toată lumea îi cade la picioare. Uneori se distrează batjocorind un copil tuciuriu, cu buza despicată. Musa râde de el. Și la fel râd scribii. Cadânele. Dansatoarele. Bucătarii. Eu însumi râd, pentru că altfel sunt la cheremul toanelor lui. Toți suntem. Toți putem pieri dintr-o fluturare a mâinii emi rului. Prietenul și stăpânul meu. Musa cel tânăr. Copilul privește mirat, ca un câine care nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
astăzi că el a venit din dreapta. Dar din ambele teorii nu a curs nici o picătură de sînge. Și s-a făcut liniște. Lumina slinoasă a lunii s-a așezat de-a curmezișul vieții. De-o seamă cu timpul, bătrînul scrib comenta această Întîmplare. Femeile au aruncat, Între timp, În foc, Întreg stilul clasic. Întîmplare care a fost vestită În cele patru puncte cordiale, acolo unde visul Își face hrană din trupul meu, vis Încuibat În răceala osului de sub tîmplă. Aproape
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
la ce te mai poți aștepta de la o gâscă bătrână? MAGISTRATUL. Cei de aici mă urăsc. Sunt opusul nereușitei lor. Am știut ce vreau. Știu. Le-am făcut numai bine. Chiar și Actorului; Romancierul zice că numai rău. Părerea unui scrib obsedat de posteritate. Un scârța-scârța pe hârtie care visează să existe, după expiere, încă un secol sau două și să urmărească din cărțile de citire nu știu câte generații de copii cu balivernele lui, până la obsesie, zăpăcindu-le și pe ele. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ei o molimă devastatoare. Incurabilă și rușinoasă. Un fel de super-SIDA. Cam așa ceva. Un sfârșit pe măsura unei comunități sodomizate. Dar desfășurarea evenimentelor va fi independentă de voința ta. Pentru că Stațiunea nu ai inventat-o tu! Nu ești Creatorul, ci Scribul. Îți culegi datele din câmpul informațional al Planetei. Acceptă ideea și consideră-te un mare norocos! Te înscrii pe frecvențe aproape inaccesibile. Nedetectabile cu aparatura știută; percepute doar de către o mână de aleși. Preiei, fixezi în pagină semnale doar ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
uneori, spre ziuă, Astrologul încearcă ușa Pensiunii. Mă surprinde Romancierul, care povestește prin toate cafenelele că l-a zărit - în vreo două rânduri - dând târcoale casei mele! Imaginație înfierbântată, crede că viața e ca-n cărți; și-apoi, ce căuta scribul ăsta, noaptea, să bată, dintr-odată, drumurile, departe de bârlog? Cred că iscodește. Diseară, vor fi dublate gărzile; vor împușca, după prima somație, pe oricine dacă nu se va supune. Trebuie curmată repede istoria asta. Oricum, nu e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai adevărată decât oricare alta, în prima ei redactare. De-a pururi cabalistică, odată așternută pe hârtie. Pentru că nimeni nu va izbuti să afle o seamă de amănunte, care, însumate, reprezintă cheia; o păstrez. Uneori, am impresia că sunt un scrib ce transcrie un text preexistent; persuasiv, sunt îndemnat să iau decizii care nu mă reprezintă. Scriu pagini care aparțin ALTCUIVA! Încerc să scap generând întâi evenimentele, dacă nu cumva sunt împins spre asta tot de către... Poți să înnebunești. Unii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
l-ați lichidat pe Astrolog. FILOZOFUL. „Profeții, unde sunt profeții? O țară nu poate rezista fără profeți!” Asta îl frământă pe Romancier. Se lamenta la cafenea mai ceva ca o muiere. Important e prezentul. Cine seamănă vânt va culege furtună, scribul ăsta o va păți. Crede că e Alfa și Omega. Inventează lumi!!! Lumile îl inventează pe el! Nici atât: e cuprins în ele dintotdeauna. Se uită ca bezmeticul în jur și are impresia că e Creator. Dumnezeul unui popor de cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și să se instaleze în locul lor! Cum să se urce în scaunele rămase goale și să conducă! Romancierul vrea să mă distrugă. Sistematic: a pregătit un scenariu. Șușotește în dreapta și-n stânga. Mârșăvii bine gândite. Mă apucase mila de un scrib! Voi elimina perifraza! Tertipul prin care se spune în zece cuvinte ceea ce se poate spune în unul. Zece, pentru a fi ascuns mai ușor adevărul! Intențiile! Nici zece nu sunt suficiente, romancierii și le maschează în sute de pagini, invocând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
istoria omenirii: acela care a mistuit Biblioteca din Alexandria. Manuscrisul nu a fost salvat, ci furat înainte de sinistru, are imprimată sigla secretă a lăcașului. Posibilitatea ca papirusul să fi rămas la vreun cititor este exclusă. Manuscrisele erau studiate în Bibliotecă, scribii lucrau tot în incintă; secție de împrumuturi nu exista. Incendiul a fost pregătit îndelung, a ieșit perfect. Cineva avea interesul să distrugă o parte din memoria scrisă a planetei. Probabil că ultimii atlanți, constituiți în societăți secrete. Știința țării lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
rămân de scris. Coranul este cartea sacră despre care se știu cele mai multe amănunte privind condițiile în care a fost scrisă. Medierile între totalitate și carte erau cel puțin două: Mahomed asculta cuvântul lui Allah și-l dicta la rândul său scribilor săi. Odată - povestesc biografii Profetului - dictându-i scribului Abdullah, Mahomed a lăsat o frază la jumătate. Scribul, instinctiv, i-a sugerat concluzia. Distrat, Profetul a acceptat drept cuvânt divin ceea ce-i spusese Abdullah. Acest fapt l-a scandalizat pe scrib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care se știu cele mai multe amănunte privind condițiile în care a fost scrisă. Medierile între totalitate și carte erau cel puțin două: Mahomed asculta cuvântul lui Allah și-l dicta la rândul său scribilor săi. Odată - povestesc biografii Profetului - dictându-i scribului Abdullah, Mahomed a lăsat o frază la jumătate. Scribul, instinctiv, i-a sugerat concluzia. Distrat, Profetul a acceptat drept cuvânt divin ceea ce-i spusese Abdullah. Acest fapt l-a scandalizat pe scrib, care l-a părăsit pe Profet și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a fost scrisă. Medierile între totalitate și carte erau cel puțin două: Mahomed asculta cuvântul lui Allah și-l dicta la rândul său scribilor săi. Odată - povestesc biografii Profetului - dictându-i scribului Abdullah, Mahomed a lăsat o frază la jumătate. Scribul, instinctiv, i-a sugerat concluzia. Distrat, Profetul a acceptat drept cuvânt divin ceea ce-i spusese Abdullah. Acest fapt l-a scandalizat pe scrib, care l-a părăsit pe Profet și și-a pierdut credința. Greșea. Organizarea frazei, în definitiv, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scribilor săi. Odată - povestesc biografii Profetului - dictându-i scribului Abdullah, Mahomed a lăsat o frază la jumătate. Scribul, instinctiv, i-a sugerat concluzia. Distrat, Profetul a acceptat drept cuvânt divin ceea ce-i spusese Abdullah. Acest fapt l-a scandalizat pe scrib, care l-a părăsit pe Profet și și-a pierdut credința. Greșea. Organizarea frazei, în definitiv, era responsabilitatea lui; el trebuia să se îngrijească de coerența internă a limbii scrise, de gramatică și sintaxă, pentru a transmite fluiditatea unei gândiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
el trebuia să se îngrijească de coerența internă a limbii scrise, de gramatică și sintaxă, pentru a transmite fluiditatea unei gândiri extinse în afara oricărei limbi, înainte de a deveni cuvânt, și un cuvânt deosebit de fluid, ca cel al unui profet. Colaborarea scribului îi era necesară lui Allah, din clipa când se hotărâse să se exprime într-un text scris. Mahomed o știa și i-a lăsat scribului privilegiul cu care era investit Și-a pierdut credința în Allah, pentru că îi lipsea credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înainte de a deveni cuvânt, și un cuvânt deosebit de fluid, ca cel al unui profet. Colaborarea scribului îi era necesară lui Allah, din clipa când se hotărâse să se exprime într-un text scris. Mahomed o știa și i-a lăsat scribului privilegiul cu care era investit Și-a pierdut credința în Allah, pentru că îi lipsea credința în scris și în sine însuși ca mânuitor al scrisului. Dacă unui necredincios i-ar fi permis să născocească variante la legendele Profetului, aș propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și un cardinal, au găsit un vânător cu câinele lui, au găsit un marinar în permisie și un magistrat, un saltimbanc și un roman cu togă, au găsit un derviș și un halebardier, au găsit un gardian fiscal și un scrib așezat, au găsit un poștaș și un fachir, au mai găsit un gladiator și un hoplit, o infirmieră și un scamator, un lord și un menestrel, au găsit un spadasin și un apicultor, un miner și un pescar, un pompier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar, în sfârșit, să recunoaștem că și învață câte ceva, Mulțumesc pentru ce-ai spus despre mine, Să ne întoarcem la a șasea păpușă, Nu poate fi bărbatul gol, Nu, Nici femeia goală, Nu, Atunci să fie fachirul, Fachirii, ca și scribii și olarii, stau de obicei așezați, un fachir în picioare e un ins ca oricare altul, iar așezat ar fi mai mic decât ceilalți, Atunci, mușchetarul, Mușchetarul n-ar fi rău, dar ar trebui rezolvată problema spadei și a penelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau În vânt Înscrisul unei jalbe alcătuite de vreun scrib public. Zadarnic. Nimeni n-a cutezat să o Înmâneze suveranului, oamenii se adresau mai curând cămărașului, care se apleca de fiecare dată să primească foile, având Întotdeauna pe buze o vagă promisiune că va da curs plângerilor. Precedat de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi avut multe de spus și numărul «tră dătorilor» ar fi sporit cu unul, dar cu unul de cea mai bună cal itate. La ocupația Munteniei el a rămas în București, ca să‐i treacă pe la urechi odată cu țipătul iernii calificativul scribilor din Iași. Gheorghe Coșbuc știa multă carte, pe care o învățase singur. De aceea vedem că an cu an inspirația lui descrește, versurile lui se răresc . Gustul astronomiei și al limbilor vechi își dispută aproape exclusiv activitatea lui intelectuală. A
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
poate fi o greșeală. Trebuie doar să o poți face, să te transformi într-un cronicar al vremurilor tale. Câți scriitori români nau preaslăvit realismul socialist? Adică au copiat timpul și oamenii lui, au fotografiat, au arhivat. Acesta este rolul scribului: el bagă în magazia faraonului cantități de cereale și număr de cămile, fără să se întrebe ce soiuri sunt, ce rase sunt, grase sau slabe... Tot așa și cu romancierul. A scris despre Stalin și Hitler exact cum au fost
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
completat de amintiri vii ori tardive regrete, de bucuria reușitei ori de tristețea asumatelor neîmpliniri. Din acest melos sinestezic și irațional - uneori - învingătoare iese Poezia. O poezie a sufletului, cântată de un aed, scrisă pe pânzele memoriei de un antic scrib și dăruită timpului, spre recunoaștere și, de ce nu, spre nemurire. Gheorghe A. Stroia Vasilica Ilie sau sinceritatea confesiunii Poeziile din volumul "Reflecții" se înscriu în linia deja consacrată a liricii Vasilicăi Ilie (vezi volumul " Fereastra de la Răsăritul Cuvântului", Editura PIM
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dușmani decât prieteni. Așadar, nu este ciudat că cei care au scris despre el și-au împletit amintirile firave cu o fantezie bogată, și este evident că puținul care se știa despre el era destul ca să ofere prilej de afirmare scribului romantic. Multe lucruri din viața lui au fost stranii și teribile, în caracterul său exista ceva scandalos, iar soarta pe care a avut-o a cuprins nu puține elemente patetice. La timpul potrivit s-a născut o legendă plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu un răspuns special, acum scrie și expedie încă o scrisoare pentru fiul lui Nobunaga. Alese un vasal superior ca mesager și mai trimise cu el încă doi vasali iscusiți, indicând importanța misiunii. În privința contactelor cu ceilalți vasali apropiați, doi scribi notară cuvintele lui Katsuie, după care, petrecură jumătate de zi redactând peste douăzeci de epistole. Esența scrisorilor era ca, în prima zi din Luna a Șaptea, să se întâlnească la Kiyosu pentru a dezbate probleme importante cu privire la cel care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
forțele vieții devin mari și puternice și astfel ei scapă cu ușurință de chinurile morții". Toți cei din jurul său I-au ascultat cuvintele cu uimire, deoarece cuvintele Sale erau putere și El îi învăța cu totul altfel decât preoții și scribii. Și, cu toate că soarele apusese de mult acum, ei nu au plecat la casele lor, ci s-au așezat în jurul lui Iisus și L-au întrebat: "Învățătorule, spune-ne care sunt aceste legi divine ale vieții? Te implorăm, mai rămâi cu
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]