1,568 matches
-
de corespondență conținătoare de manuscrise, căreia îi răspundea, cu metodă, la rubricile de poșta redacției deținute succesiv la România literară, Luceafărul, Flacăra. Azi a renunțat și la această îndeletnicire, care l-a pasionat mulți ani, și trăiește departe de lumea scriitoricească, departe de lume în general.* Acceptă numai vizitele apropiaților. Se observă însă un lucru: estomparea sa ca persoană fizică este compensată de o tot mai vie și mai activă prezență literară, nu prin noi manifestări proprii (deși l-am văzut
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe vremuri, la formula adaptării și nici măcar la acele „reguli ale prudenței“ la care Geo Șerban spunea că apelează îndeobște Crohmălniceanu când are de recuperat o porțiune de teren pierdută. L-am auzit exprimându-și fără ocol dezaprobarea, în adunări scriitoricești, față de politicile culturale aberante ale regimului, închizătoare de orizonturi, șovine pe față, demontându-le cu logica sa impecabilă, cu argumente care nu puteau fi în nici un fel respinse. Odată aceasta s-a întâmplat chiar în fața lui Ceaușescu - episod evocat în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și această convingere, dar eu pot să depun mărturie că frenezia lui culturală data dinainte de-a fi fost scriitor, că era, altfel zicând, o pornire ingenuă, neasociată, în anii când el abia ieșea din adolescență, vreunei intenții de afirmare scriitoricească. Încă tânăr de tot, student în Bucureștiul deceniului al șaselea, Titel era un devorator de evenimente culturale, detectate prompt, cu fine antene mereu la pândă. Nu-i scăpa nimic din ce se întâmpla, cât de cât interesant, într-o zonă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Breban, situat într un imobil din spatele vechii Grădinițe, demolat după cutremurul din 1977. Dar nu mi-am propus să reconstitui aici itinerarele boemei bucureștene de-acum treizeci și cinci de ani, ci numai să schițez câteva elemente de ambianță legate de începuturile scriitoricești ale lui Nicolae Breban. Mediul la care m-am referit era, cum se poate ușor presupune, și al confruntărilor de orgolii, foarte incitant, tocmai din această pricină, pentru tânărul Breban, ale cărui porniri dominatoare se manifestau încă din acea vreme
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
preexistat operei, sau, în orice caz, operei scoase la lumină, oferite judecății publice. El știa că este scriitor, știa că opera va veni, și de ce să nu admitem că, în mare măsură, această încredințare, această siguranță, această conștiință de sine scriitoricească au chemat, au obligat opera să apară, pentru a-l confirma. În 1959, cred, Breban debuta, în sfârșit, cu o schiță în Gazeta literară, urmată de altele care, într-adevăr, au stârnit deîndată interes. Manifestarea plină de sine, de până
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
întâlnirea noastră, în noaptea cea mai geroasă a lui ianuarie 1987, a murit înghețat, în zăpadă, în preajma aceleiași funeste Case a Scânteii, azi a Presei Libere. Din tinerețea lui Fănuș Neagu Mi s-a întâmplat să cunosc de timpuriu mediul scriitoricesc, proiectat, la douăzeci și doi de ani, în chiar inima lui, când am fost angajat de Paul Georgescu la Gazeta literară, în toamna lui 1958, întâi corector și apoi redactor. Era acolo un spațiu de intense contacte, frecventat de mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ei înșiși pe drumul afirmării, cum se spunea în limba de lemn de atunci, căci publicaseră câte ceva prin Tânărul scriitor, prin Flacăra, prin Gazeta literară. Prin acești colegi ai noștri ne apropiaserăm și noi, ceilalți, cât de cât, de lumea scriitoricească a momentului. Să mai spun că momentul era al unei oarecari liberalizări artistice, după anii de dogmatism integral, ecou timid al dezghețului pornit de la Moscova după moartea lui Stalin, un proces din nefericire curmat prea repede, în toamna lui 1956
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Aurolac, din 1997. Așadar, Florența Albu nu a fost ocolită de critici - aceștia au luat act de cărțile ei, fără ca totuși s-o poată impune în conștiința publică a momentului, și cu atât mai puțin ca prezență proeminentă a lumii scriitoricești. Un martor de aproape al acesteia a fost cu siguranță Florența Albu, dar nu și un protagonist. A contribuit la aceasta, ce-i drept, și firea ei retractilă, nesociabilă, bănuitoare, poeta legând greu prietenii. Vocația prieteniei nu i-a lipsit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
București, unde-și avea slujba de proaspăt asistent universitar. Trecea în fiecare luni și pe la revista condusă de George Ivașcu, spre a-și lăsa articolul scris duminica. Fiind tot timpul pe drumuri, nu avea când să lege cunoștințe în lumea scriitoricească, ceea ce pentru critic, socoteam atunci, era cel mai mare bine. De altfel, judecând teoretic, și azi susțin același lucru. Dar izolarea aseptică de lumea din afară se pare că nu i-a reușit până acum nici unui critic. Lui Manolescu, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de noutăți. Manolescu află făcând el vizite și află mult fiindcă umblă mult, trecând prin variate medii între care uneori construiește punți. Fire luptătoare și dominatoare, Manolescu a devenit neînchipuit de repede un lider, fără ungere oficială, al comunității noastre scriitoricești. L-au perceput ca atare și partizanii, și adversarii, și admiratorii, și denigratorii, ba chiar și autoritățile comuniste care altfel nu i-ar fi urmărit, cu atâta sârguință, evoluția și toate mișcările (v. în acest sens și Cartea albă a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și autoritățile comuniste care altfel nu i-ar fi urmărit, cu atâta sârguință, evoluția și toate mișcările (v. în acest sens și Cartea albă a Securității). Se știe prea bine pe ce s-a clădit autoritatea de lider al lumii scriitoricești a lui Nicolae Manolescu: în chip decisiv pe cronica sa literară, susținută fără întrerupere treizeci și doi de ani. Este o performanță unică, nu doar la noi, dar cred că și în lume. Nici Sainte-Beuve și nici alții nu știu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
viu, în această memorie, mai ales prin câteva trăsături: dinamism, intransigență, tenacitate, capacitate de mobilizare integrală pentru atingerea țelului urmărit, spirit ofensiv și polemic. Nu fuseseră uitate de cititori, desigur, după cum nici de cei care-l ascultaseră vorbind în adunările scriitoricești, faimoasele și nemiloasele „execuții“ iorgulesciene, spectacole intelectuale de anvergură. Și poate cu deosebire aspectul acesta fusese reținut din manifestarea publică a lui Mircea Iorgulescu, din critica și din jurnalistica sa, adică felul cum ducea o luptă, felul cum își dobora
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și impresii. Și pe acestea le-am distrus, pentru a nu mă compromite dacă ar fi căzut sub privirile cuiva. Accesul de vanitate m-a decis, așadar, să fac ordine într-un chip atât de radical în protoistoria activității mele scriitoricești și critice, dar acum mă întorc și zic: Să fi păstrat acele texte nu ar fi fost tot un semn de vanitate? Și totuși, oricum ar fi, azi regret dispariția lor, iar gestul de-a le fi distrus îl echivalez
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
scriu ceva bine construit, interesant legat. M-aș mărgini, probabil, la scrieri minimaliste, feminine și nu feministe. Al doilea răspuns. Sunt cunoscută și apreciată ca o bună traducătoare, care știe să se muleze după cele mai variate stiluri și caracteristici scriitoricești, care știe să-i redea diferențiat pe alții. Dar viața mea personală pe cine poate să intereseze? Nu sunt VIP, nu sunt starletă de televiziune, nu sunt protagonistă de scandaluri mondene. Sunt un personaj obișnuit, ca milioane de alte femei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
caimac alături, sorbit În atmosfera orientală de tutun, s-o tai cu cuțitul, din Café Macedonia, local vast și Întunecos din spatele palatului Nifon, cu zuruit și pocnete de table și de biliard, de care trebuie că-și amintește toată boema scriitoricească, gazetărească și studențească de acum peste patruzeci de ani, Împăca de asemenea, pentru moment, flămân zelile noastre de stomac ușurel, pregătindu-ne Însă, cu acest regim sobru și lactat, pentru vremurile de desfrâu Într ale mân cării ce aveau să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
durabil phalică“, bazată pe o conjuncție a sângelui băr batului cu al femeii. (Este cea mai impresionantă carte ce am citit În ultima vreme, de numai 150 de păginuțe, testa men tul unui om de curaj și de Înaltă onestitate scriitoricească.) [...] N-AM CUNOSCUT FEMEIE TÂNĂRĂ, FRUMOASĂ, INTELIgentă și cu oarecare imaginație care să reziste - stați! - nu atât mij loa celor noastre de seducție, cât propriilor ei slăbiciuni și inferio rități de femeie În fața oricărui bărbat ceva mai Întreprinzător, mai atent
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
I-II, 1949, Pământ și oameni, 1957), totuși fără excese, inclusiv cantitative, reducându-și ritmul prezențelor editoriale. După relativa liberalizare care a urmat realismului socialist, va mai publica romanul Circul în 1972, încât se poate spune că esențialul carierei lui scriitoricești s-a desfășurat în anii de dinaintea instaurării regimului totalitar. Un roman oarecum izbutit, deși fără mari pretenții, este Fete bătrâne (1946), cronică a vieții într-un minister, carte amar-satirică, având o dezvoltare ce frizează grotescul, deschizând drumul, într-un fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
folosul lor și al altora, ar însemna mult mai mult decât zidul înalt de cărți neclintite. Înseamnă o bibliotecă esențializată care atrage, încântă, luminează sufletul și mintea ieșeanului, locuitor al acestui spațiu generos, cu o identitate afectivă inconfundabilă. Aici operele scriitoricești se suprapun cu însăși viața și cu reverberațiile ei, într-o urbe receptivă, plină de culoare, gând și spirit. Lumea noastră de azi trebuie să se ridice exigent la sentimentul grandorii trecutului istoric și cultural, răbdătoare să se aplece cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ultimii ani de viață, Petru St. Pogângeanu a adunat un bogat material pentru redactarea unei lucrări istorice dedicate satului Gugești. Contribuția să poate fi descoperită în volumul Gugești (jud. Vaslui). Preliminariile unei istorii, în care semnează pagini de autentică sensibilitate scriitoriceasca. Profesorul Petru St. Pogângeanu s-a stins, pretimpuriu, în data de de 11 ianuarie 1997. își doarme somnul de veci în cimitirul Eternitatea din Iași. NOTĂ: Portretele profesorilor Petru Ir. Pogângeanu (1910-1993) și Petru St. Pogângeanu au fost preluate din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
făcut, cum v-amintiți, în acea schiță a lui. Ei bine, si parva licet componere, cazul meu este invers. Eu, când am acceptat să fac această conferință, am fost întâi onorat de propunere. Și poate, știu eu, din slăbiciunea aceasta scriitoricească, din vanitatea pe care orice evenimente, oricât de grave, din viață și prin oricâte încercări ai trece și ți-ar împuțina-o până la minimum posibil, n-o pot eradica chiar cu totul, plus, evident, marea cinste de a vorbi la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deloc de politică vreo jumătate de secol - lăsându-i pe comuniști să facă ce voiau! -, după decembrie ’89 ne punem toate nădejdile În politicieni și În mass-media. Societatea civilă este aproape la fel de amorțită ca și Înainte, lumea de vârf, intelectuală, scriitoricească mai ales, fracturată sau anesteziată de un fel de nostalgie după tirajele și drepturile de autor de „altădată”, uitând că acestea, tirajele umflate erau tipice pentru o dictatură polițienească și ideologică și că, În „viziunea” stăpânirii, noi trebuiam să funcționăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am fost invitat niciodată În calitatea mea de romancier; dar, citind splendida nuvelă thomasmanniană Tonio Kröger, am reușit, cumva, să „situez” această „neînțelegere”, această „discrepanță” de „temperamente” și „stiluri”. De fapt, nici Ardealul nu m-a sprijinit la Începuturile mele scriitoricești și trebuie să le mulțumesc „miticilor” bucureșteni de a-mi fi acceptat - chiar dacă nu Întotdeauna În sensul metaforelor mele! - primele romane. „O mie de pagini despre uimire”, s-ar putea, Încă o dată, intitula aceste pagini și să nu se Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
el. Con versația îi era rară și stearpă; nu avea deloc meșteșugul de a-i face pe alții să vorbească și să instituie o relație intimă cu ea; nici o facilitate în a-și spune gân dul, în schimb ceva obișnuințe scriitoricești și un anume amor-propriu de autor. Prefăcătoria lui, care era profundă ca aceea a unui om care își petrecuse viața în comploturi, își găsea un ajutor deosebit în imobilitatea trăsăturilor și în insignifianța privirii: ochii lui erau lipsiți de stră
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mai scurtă !” . Interesant acest proces de decantare stilistică la care se referă în diferite contexte cei care i-au fost apropiați. Fiul său, Luca I. Caragiale preia una dintre formulările expresive ale scriitorului, „îmi pieptăn stilul”, pentru a releva travaliul scriitoricesc în privința stilului, iar despre teatrul, dramaturgul ar fi afirmat : „ (...) teatrul nu-i literatură, fiindcă nu ai grija stilului. Fiecare dintre eroi vorbește cum îi vine în momentul afectului”. Expresia justă este pe filieră franceză le mot juste pentru care stă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
medic și fragmente narative care refac universul concentraționar din combinat. Scrisorile târzii aduc în prim-plan nume și evenimente reale, de ultim moment: Christian Schenk, Adrian Alui Gheorghe, Gelu Dorian, Cassian Maria Spiridon ș.a., relatarea unor călătorii organizate de breasla scriitoricească etc. Mulți din cei care se află în combinat apar ca figuri fie la limita dintre normal și anormal, fie la treapta inferioară a bunului simț, puțini fiind cei cu aspirații intelectuale, aici promiscuitatea morală întâlnind un mediu propice de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]