4,125 matches
-
proiect inițiat de revista "Vatra" din Târgu-Mureș în anul 2004; publicația, în numerele sale 3-4, își propunea să revalorifice "porțiuni" ce sunt semnificative din literatura noastră contemporană - cu sau fără succes la public, în epoca publicării, dar întotdeauna remarcabile prin scriitură și semnificații. Pentru prof. Podoabă este, mai ales, demn de observat că valoarea criticii nu constă numai în oglindirea pertinentă a unor intenții auctoriale ideatice sau narative, ci înseamnă un act justițiar necesar - o reconfigurare - cu mijloacele criticii actuale - a
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
comunistă. După el literatura este intrinsec originală și extrinsec ideologizată prin intermediul unor "puncte de sutură" ideologice menite, crede comentatorul, să "adoarmă" vigilența cenzurii revoluționare. Aceste "colonii" permit în bună măsură talentului să subziste - compromisul nu este decât aparent, la temelia scriiturii de atunci fiind plasată logica "cibernetică" - funcționalizarea concepției "despre lume și viață" în scopul transmiterii unor idei "subversive", care individualizează autorul "obedient" în creator. Literatura - conchide Moldovan - este structurată volitiv pe niveluri de creație și percepție, în așa fel încât
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
este acela de a fi reușit să înnoiască critica, din perspectiva originalității de concepție și abordare, fără minimalizări ori supradimensionări meschine. Pentru el ca și pentru cei coordonați de el scriitorul perioadei comuniste aparține în egală măsură, prin tramă și scriitură, societății vizibile și universului său interior invizibil - un mod paradoxal și util, totodată, de a face literatură.
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
celelalte tărîmuri, unde îmi voi continua existența vie de scriitor al limbii române". Tema poemului, dacă e să-i stabilim una peste amplele-i ramificații, „cu registre stilistice diferite", după ne atrage atenția poetul, dar conform impresiei noastre cu o scriitură suficient de unitară, este impactul ființei cu istoria. Departe de-a fi resimțită drept un factor constructiv, un îndreptar al conștiințelor, un drum spre progres, aceasta apare aici ca un „vis lung; visul greu și confuz al umanității", cum observa
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
expresiv, mai curajos,mai diversificat ca niciodată. În această fîșie neatinsă de paralizia generală ar locui literatura germană contemporană de ultimă oră. Cazul Hertei Müller confirmă justețea impresiei, chiar dacă ceea ce se înțelege prin „beletristică" nu se reduce la temele și scriitura laureatei din această toamnă a Nobelului pentru Literatură. Fiindcă, în așa zisul spațiu al beletristicii, există și un colocatar, un intrus , căruia tocmai criza economică i-a creat cele mai prielnice condiții de expansiune: așa numita literatură all age, pentru
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
eu ignorant, dar nu am auzit să se fi remarcat cu nimic notabil în spațiul public) simt nevoia să-l demonizeze public. Și, împreună cu ei, o grămadă de cetățeni de bine care, într-un mimetism dezgustător, like-uiesc și share-uiesc niște scriituri modeste, încărcate de resentimente, marcate de o linie directoare evidentă: încercarea de lapidare (ipotetic, simbolică) a realizatorului talk-show-ului cu cea mai mare audiență din România. Brusc, ca la o comandă (pușchea pe limbă), Mihai a devenit suficient, incult, obraznic, agresiv
Text emoționant despre Gâdea, scris de Ciutacu. Revine la Antena 3? by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/67655_a_68980]
-
întîmpină cu ondulații ale prudenței: „Nu, nu cred că sunt un filistin onirofob, - Dumitru Țepeneag avînd, pe vremuri, amabilitatea de a vedea în mine, de nu chiar un oniric get-beget, un, cel puțin, «oniroid»". În mult mai hotărîtă măsură însă scriitura, lucrătura verbală densă, nutrită de innumerabile rezerve combinatorii, de-o inepuizabilă inventivitate, de-o mirabilă vervă (i s-ar putea asocia lui Șerban Foarță doar strălucitorul Luca Pițu, inventator și d-sa al unui idiom lingvistic, bizuit pe ingenioase jonglerii
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
Pe de altă parte nici stilul narativ nu este în măsură să confere identitate personajului. În aceeași logică a maximei obiectivări, stilul prozei Ioanei Nicolaie este, vorba lui Stendhal, cel al codului civil. Adică un soi de grad 0 al scriiturii, cu fraze scurte, dinamice, tăioase, lipsite de orice ornament stilistic. Lucru oarecum de mirare pentru o scriitoare cunoscută în primul rând ca poetă. Este limpede că efortul de obiectivare este unul programat și că el face parte dintr-o strategie
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
din normele limbajului clasic al narațiunii cinematografice, ceea ce nu înseamnă însă că pelicula a fost un fiasco. Dimpotrivă. Ea are foarte mulți fani, unii dintre ei inițiați, și a făcut destui prozeliți. Nimic nu exclude faptul că o astfel de scriitură, care astăzi poate părea excesiv de diluată, ar putea deveni mâine canonică. De aceea, un astfel de roman merită să fie citit, fie și ca experiment. Chiar dacă, luat în ansamblu, romanul O pasăre pe sârmă suferă de un soi de anorexie
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
nu mai are însă necunoscute în cazul acestui prozator artist și meticulos, în filiația lui Ștefan Agopian și în sincronie cu o revelație târzie a "optzecismului" ca Horia Ursu. Marca proprie a lui Filip Florian este luminozitatea cărții (difuzată din scriitură în atmosfera propriu-zisă a romanului) ce merge împreună cu jubilația elaborării ei. La Agopian, stilul e unul funebru-strălucitor, corporalizându-se și devenind însuși o lume, în locul celei istorice, secătuită de vitalitate și ajunsă inconsistentă. Zilele regelui se deschide, în schimb, printr-o
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
Filip Florian îi place, la fel de sesizant, să întoarcă pe toate fețele și să treacă prin mai multe ape fiecare scenă, comunicând la vedere și subteran cu ansamblul compozițional. Citite cu delectare, fragmentele nu scapă și nu se pulverizează într-o scriitură artist-centrifugală. Totul se ține bine. Proza este extrem de riguroasă, atent regizată (dacă nu chiar calculată), fiecare detaliu intrând în textura și în simbolistica întregului. Inclusiv motanul Siegfried va fi înțeles că tot ceea ce (i) se întâmplă trebuie să se întâmple
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
după aprecierea, ea însăși circumstanțial reculeasă, a exegetului în discuție. Comprehensiv cu starea de spirit a înaltului prelat întemnițat, d-sa consemnează consubstanțierea religioasă a textului acestuia, care, cu toate că lipsit de "strălucirea literară și eclatanța eseistică" de care dă dovadă scriitura monahului de la Rohia, e productul unui autor capabil "să facă din memoriile sale o rugăciune intensă, sinceră și permanentă". Rugăciunea e pîrghia memoriei lui Iuliu Hossu, aptă de transfigurări ce-o configurează într-un chip imanent: "Și nu e vorbă
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
față de acest tip de demers, mai degrabă sanitar decât prozastic, o părere prea grozavă. Fiindcă ceea ce, înainte de prăbușirea regimului, avea conturul ferm al comandamentului moral, se transformă, imediat după, într-o destul de exsanguă opțiune politică. Care se pliază fie pe scriitura bolovănoasă a unui realism de tranziție, fie pe răzbunarea tardivă a carnavalescului pur și simplu indigest. Totuși, nu cred că, de vreme ce găsesc romanului destule calități, prejudecata mea e una, intelectual vorbind, malignă. Ea acționează doar din loc în loc, în punctele
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
la contribuție în duhul poeticii d-sale de replieri, de circumspecții, de neîncredere generalizată, atît în privința viitorului, cît și a trecutului. Iluziile sunt sugrumate în contul unor înregistrări scurte, refrigerate. În pofida dispariției lor, nu patetismul iese la iveală, ci lucrătura scriiturii, ciocnirea impredictibilă a cuvintelor purtătoare de senzații, a fulgurantelor imagini. Sub pana poetului, trecutul și viitorul se contrag într-un prezent spontan metaforizat. Prin surparea temporalității se obține o imagine bidimensională. Astfel apare o disociere de cîntăreții nostalgiei rustice, adînciți
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
deschidere istorico-literară, fundament teoretic solid, bune disponibilități analogice, clară capacitate analitică, stil suplu și elegant de eseist destoinic. E o permanentă voință de echilibru în scrisul său: erudiție și impresie, inteligență și sensibilitate, luciditate și raportare simpatetică, stil laborios și scriitură relaxată, prudență și temeritate, pudoare și ironie. Merită repetiția: o critică "totală", care mai înseamnă și renunțarea la obsesia metodei, recursul la multiplicitatea căilor de acces și calitatea interpretării... Și totuși, "portretul" de mai sus suferă de oarecare abstracțiune. Când
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
ele și om : "Stelele de pe cer ne iluminează nopțile/pietrele pe pământ sunt experiențe luminătoare// Ce li se întâmplă pietrelor, întâmple-mi-se și mie// Când privești piatra ea își dobândește libertatea". Memorabile sunt parabolele despre esența scrisului și a scriiturii, despre litere care atceva n-ar fi decât un "Ochean care-i apropie pe cei morți de cei vii", altfel spus:"Litere, litere, ridicându-se acum din creier/precum păsările de pe oglinda unui lac/penajul lor sfâșie ceața ochiului meu
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
întregul roman este descrierea de către un narator omniscient a vieții cotidiene a medicului berlinez, mutat în București, la rugămintea fostului său pacient Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig de Hohenzollern-Sigmaringen, devenit domn al Țărilor Române după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Scriitura este specifică mai degrabă unui roman clasic decât unuia (post)modern. Folosirea (aproape) exclusivă (excepție fac "scrisorile" scrijelite de motan pe diversele obiecte din casă) a stilurilor indirect și indirect liber dau aerul de relatare istorică, dar și o anumită
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
chilot negru și tricou alb, arcuit în postura Viragomukhasana al Virginicăi..." (p. 208). Chiar dacă numele său nu spune încă mare lucru cititorilor de proză și criticilor literari, Ovidiu Simion nu este un începător în ale scrisului. Fraza sa are nerv, scriitura nu-și pierde suflul de-a lungul romanului, scriitorul se mișcă la fel de dezinvolt și atunci când descrie orori, și când face observații de mare acuitate și finețe. Există, în Virginica, câteva turnůri artistice nu foarte accesibile unor persoane care doar cochetează
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
Sara, Tobit și Fric. Limita maximă la care tinde, cronologic, Agopian nu înaintează dincolo de 1916. Granița, situată în plin belle époque provincial, e mateină. Iar teritoriul, aproximativ același cu cel circumscris de Ghica sau de Sion. S-ar părea că scriitura elaborată nu se poate conjuga decât cu epocile care, în literatura noastră, au creat-o dintr-un neobișnuit instinct al falsei memorii. Interbelicul, prea actual, nu-l mai interesează pe stilist. Iar postbelicul, trăit la temperaturi înalte, nici atât. Singura trimitere
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
anterioare fiind cu certitudine mai bune". Strategia "textuală" intră în conjuncție cu o realitate exterioară, neutralizându-se reciproc. De aceea cele mai grotești momente sunt compromise în existența lor evenimențială și prin condiția ce li se inculcă de produse ale scriiturii. Nu e vorba de o "comedie a limbajului", ci de insolitul raportului real-imaginar. Termenii alăturați aparțin unor zone total incompatibile, iar, pe de altă parte, "personajele", caricaturi ale realului, denotă automatismele, reificarea ființei umane, alienarea, regresiunea în elementar. Și așa
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
François Wahl, prietenul și ex-editorul lui Roland Barthes, a contestat violent publicarea celor două texte inedite - în aceeași zi de 5 februarie 2009, Editura Bourgois scoate Carnets du voyage en Chine, conținând notele de călătorie ale autorului Gradului zero al scriiturii în China maoistă, din mai 1974 -, pe motiv că aceasta ar constitui un "derapaj" (chit că apar cu acordul lui Michel Salzedo, fratele și executorul testamentar al lui Barthes!), însemnările postume ținând de stricta intimitate a scriitorului. Nu este singura
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
Barthes, iar mai încoace și omul care i-a îngrijit Oeuvres complčtes, în 5 volume, la Seuil, este categoric: Avem un titlu, un act de nominalizare. În opinia mea, nu-i vorba de o efuziune, ci de un proiect de scriitură în toată puterea cuvântului". La rându-i, Maurice Nadeau, directorul de la Quinzaine littéraire, ține să nuanțeze lucrurile: "Notația nu este încă o scriitură. Am putea doar să ne imaginăm ce ar fi putut deveni șacest jurnalț". Și unii și alții
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
act de nominalizare. În opinia mea, nu-i vorba de o efuziune, ci de un proiect de scriitură în toată puterea cuvântului". La rându-i, Maurice Nadeau, directorul de la Quinzaine littéraire, ține să nuanțeze lucrurile: "Notația nu este încă o scriitură. Am putea doar să ne imaginăm ce ar fi putut deveni șacest jurnalț". Și unii și alții îl consideră mai degrabă un fel de scriere-palimpsest: nu atât o "ciornă" a Camerei luminoase, cât arhiva unei cărți ce nu există (romanul
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
ci pentru a combate sfâșierea uitării ce se anunța absolută. Această - curând - "nicio urmă", nicăieri, în nimeni. Nevoia unui "Monument". Memento illam vixisse. 8 mai 1978 (În vederea zilei în care voi putea în sfârșit scrie) În sfârșit! Despărțit de această scriitură în care-mi puneam însăși respirația, un respiro al tristeții mele, printr-o mie și una de inoportunități istovitoare, în sfârșit - (despărțit de tristețea mea prin alții, despărțit prin ei de "filosofare"). Îmi întindeam brațele nu spre imaginea, ci spre
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
trăi cu tristețea mea, ceea ce vrea să însemne că este literalmente suportabilă. Dar - fără îndoială - asta deoarece pot, de bine de rău (adică având sentimentul că nu-mi reușește), s-o rostesc, s-o frazez. Cultura mea, gustul meu pentru scriitură îmi dă această putere apotropaică, sau de integrare: eu integrez*, grație limbajului. Tristețea mea este inexprimabilă, dar în același timp rostibilă. Însuși faptul că limbajul îmi furnizează cuvântul "intolerabil" împlinește imediat o anumită toleranță. * a face să intre într-un
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]