1,205 matches
-
avertismentele tale și am regretat că nu te ascultasem! Mutra lui penitentă Îi face pe tineri să râdă, dar Christa dă nepăsătoare din mână, lasă clovneriile, te știu eu prea bine, și Întinde mâna după scrumieră, doar n-o să scuture scrumul ca prost crescutul de Antonio În farfurioara de fructe, Giuliei n-o să Îi fie deloc ușor cu el. — ...Nu, nu sunt un fricos, dar nu vă doresc să vă simțiți scoși dintr-odată În afara regulilor ocrotitoare ale lumii noastre! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de miezul nopții, o oră la care Mirela dormea de obicei, în timp ce Rafael ar mai fi avut de picotit până să i se facă să se bage-n pat. Aveau căni cu ceai de izmă dinainte și o farfurioară cu scrum și chiștoace folosită ca scrumieră, iar alături, aliniate pe un ziar, chiștoace de lungimi diferite, din mai multe feluri de țigări, la care Rafael parcă s-ar fi încruntat în timp ce-i spunea că-i repetă aburelile astea atât de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
privirile tale insistente le tăiau elanul. În vestiarul femeilor, situația era exact invers. Atmosfera era una de cordialitate și de interes reciproc. Dacă se Întâmpla să ai cromozomi XY, o mulțime de ochi feminini și ostili te-ar fi făcut scrum de Îndată ce ai fi trecut pragul. Derek era singurul bărbat care Îndrăznea să intre, dar nici el nu zăbovea prea mult. M-am distrat puțin acordând tuturor fundurilor din Încăpere, etalate fără nici o jenă Într-o gamă variată de șorturi lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
el nu mai avem viață, ar fi trebuit să îmi dau seama de asta încă de la început, pentru că așa am trăit, ca și când fără el nu ar fi existat viață, așa vom arde una lângă cealaltă, până când singurătatea se va face scrum, ca un foc de tabără uitat aprins, care cuprinde totul, mă cuibăresc în brațele ei ca și când ar fi mama mea, iar eu fiica ei, ea soarele, eu luna, pregătită să adorm și să nu mă mai trezesc niciodată, dar pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Tu ești dintre cei care pot. Sau, ca să fiu cinstită, poți dacă vrei. Ce se întâmplă când omul își deschide inima? Cu țigara între buze, Reiko și-a împreunat mâinile pe masă, gata-gata să bată din palme. Se face bine. Scrumul i-a căzut pe masă, dar nu s-a sinchisit. ~mpreun\ cu Reiko am p\r\sit clădirea principală, am traversat un deal, apoi am trecut pe lângă un bazin, pe lângă niște terenuri de tenis și unul de baschet. Pe terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu mi s-a aprins nici un beculeț și am continuat să-i masez spatele, ca o proastă. Ea se tot scuza că mă deranjează, cu o voce miorlăită, iar eu îi spuneam să nu se simtă stânjenită. Reiko a scuturat scrumul pe jos. M\ oprisem din mâncat struguri și eram numai urechi la povestea ei. — După o vreme, fata a început să suspine. „Ce s-a întâmplat?“ am întrebat-o eu. „Nimic“, a zis. „Cum nimic? Spune-mi adevărul! am îndemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vreme cu privirile ațintite pe mine, apoi mi-a întins mâna dreaptă. I-am strâns-o cu putere. Midori a răsuflat ușurată, de parcă i s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Părea chiar mai ușurată decât mine. A scuturat scrumul pe jos și s-a ridicat în picioare. Hai să mâncăm! Mor de foame, spuse ea. — Unde ai vrea să mergem? am întrebat. — La restaurantul magazinului Takashimaya din Nihonbashi. — De ce tocmai acolo? — Din când în când am chef să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
compartimentul pentru fumători, Îmi spuse și eu Îl urmai prin tot vagonul, pînĂ-n celălalt. Ne-am așezat pe o canapea, tata pe locul de la geam. Compartimentul era murdar și pielea neagră cu care era Îmbrăcată canapeaua era arsă de la scrum. — Uită-te la Ăștia din față, spuse tata fărĂ să privească spre ei. În fața noastră stăteau doi bărbați. Unul dintre ei se uita pe fereastră și avea mîna dreaptă legată cu cătușe de stînga celui care stătea lîngă el. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-mi schimb brusc traiectoria și încerc să mă furișez neobservată - n-aș vrea să devin calul lor de bătaie - am și așa destule la care să mă gândesc; însă el ridică privirea, mă vede și-mi face cu mâna, iar scrumul țigării zboară peste tot. N-am de ales. —Ai adus biscuiți? N-am mâncat nimic la prânz. Îi dau punga. Cotrobăie prin ea și, dintre toate mărcile de biscuiți posibile, îi alege tocmai pe cei cu ciocolată și migdale preferați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o grămăjoară de nisip galben, până ce oul se deschise și din el ieși o pasăre, Încă diformă și sângerândă. Dar, adăpată cu sângele decapitaților, Începu să crească sub ochii noștri, devenind frumoasă și strălucitoare. Acum decapitau pasărea și o făceau scrum deasupra unui mic altar. Câțiva făceau din cenușă o pastă, turnau pasta aceea În două tipare și puneau tiparele să se coacă Într-un cuptor, suflând În foc cu niște tuburi. La sfârșit tiparele fură deschise și apărură două figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de-al lui Mutu - autentic pentru că era tatuat - și o bătătură din talpa lui Chivu. Din cauza asta fuseseră nevoiți să-și pună uși metalice și gratii la balcon, chiar dacă locuiau la etajul opt. Cosmin ieși pe balcon, să nu scape scrumul pe covor. Printre blocuri văzu mișunând trupuri obeze sau ațoase, cămilite, cărând sacoșe doldora. Aveau umerii frânți, mergeau cu genunchii îndoiți. Pe chipurile de obicei încruntate sau viclene, acum se citea bucuria vânătorii îmbelșugate. Nu numai că își vor umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de cald ți-ar plăcea?o întreabă Alexandru. — Peste douăzeci și două de grade. — Dacă în camera ta, unde vei fi repartizată, ar fi să te încălzești la nouăzeci de grade, unde teai încălzi? — N-aș mai fi, doar poate scrum. — Prin absurd, presupunem. Nu știu. — În colțul camerei. — A! Este vorba de unghiul de 90°, se prinde Teofana. — Hai, mai spune un banc. — Bulă și cu tatăl lui se duc în pădure să taie lemne, începe Alexandru. La un moment
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-nsemnată, palidă, pacifică, la catastrofa generalizată, viitoare! Nu există cale de întoarcere! Stafiile carnagiului și ale pierzaniei, vor fi îmbrățișat orașul, iar sărutul distrugerii și al calvarului îl va face să ardă ne-ntrerupt, în noapte, mistuindu-l, calcinându-l..., până la scrumul primei infernale dimineți, de după. Adversarii nu trebuie nicicum subestimați. Diavolii, etern-damnații, făpturi decăzute și spurcate, luntrașii lacului de foc și de pucioasă, de la hotarele întunecimii, au fost printre îngerii cei mai puternici și mai mândri. Au fost heruvimi! Totuși, alegerea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca atunci, vezi bine că ne-or alunga! făcu gros și ursuz Trifon Guju. ― De ce să ne lăsăm?... Să nu ne lăsăm!... Că nu suntem cîini! izbucniră de-a valma mai mulți. ― Mai bine le dăm foc, să se aleagă scrum și cenușă din tot neamul lor! răcni singuratic un glas subțire ca un fir roșu și atât de limpede, parc-ar fi coborât din văzduh. Toți se întoarseră spre Melinte Heruvimu, care ținea capul sus, să arate că nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tocmai fiindcă îl auzise tușind și scuipând. Și uite așa arde de la miezul nopții!... Cu ce arde acolo știu c-ar fi trăit boierește un an de zile tot satul, dacă nu și mai mult! ― Apoi las' să se aleagă scrum și cenușă din toate, că ele stăteau acolo degeaba, și noi pieream și nu ne auzea nimeni! făcu Orbișor aproape pițigăiat, frecîndu-și cu plăcere coșul pieptului pe deasupra cămășii, parcă și-ar fi alungat o durere. Peste drum baba Ioana, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e și o mare pierdere pentru economia țării!... În sfârșit, ne silim să ștergem urmele uraganului pe cât se poate. De altfel, natura însăși ne ajută. Pretutindeni e o năvală de viață nouă. Pomii și copacii au înflorit. Ruinele focurilor, tăciunii, scrumul, peste toate a pus stăpânire primăvara... ― Dar sufletele oamenilor? întrebă Titu. ― Dumnezeu știe, numai Dumnezeu! zise Grigore. Mie mi s-a părut, de câte ori am vorbit cu vreun țăran ― care a fost bătut, și doar toți au fost, că nu regretă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a pus pe plâns în fața mea. Atunci am simțit că pământul s-a prăbușit sub mine, că cerul învolburat cobora spre mine cu sunete de orgă din marile catedrale ale lumii. Am căzut în genunchi în apropierea jarului și scrumului și în hohote de plâns am strigat cât am putut de tare: De ce, doamne Dumnezeule, m-ai lovit așa? Ce rău ți-am făcut? Ce rău ți-au făcut copiii, soția și tatăl socru? În loc de răspuns, Dumnezeu dezlănțuia și mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
două schije mici i-au ciuruit fundul fratelui Gelu. Speriat, s-a întors în beci unde noi stăteam ascunși. Mama i-a scos la lumina lămpii schijele, iar bunica Maria a ars o cârpă de lână și i-a pus scrumul în carnea tăiată spre a opri sângerarea și o posibilă infecție. Noi, toți, am început să tremurăm de teama ca nu cumva o bombă să lovească și casa și beciul și să ne omoare pe toți. Trăgeau rușii de pe deal
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
repede și m-a luat de jos. Tata a strigat: Așa-i trebuie!... Tăietura era adâncă. Port și acum semnul tăieturii. Mama a strigat la bunica Maria să caute repede o cârpă de lână și să o ardă, făcând-o scrum. După ce a șters sângele care curgea șiroi, a pus scrum în carnea fundului tăiat, bătătorind bine pentru a opri sângerarea. Tata mia spus printre dinți câteva înjurături, văzându-și de treaba lui. Pentru că port și acum semnul, întâmplarea aceasta n-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Așa-i trebuie!... Tăietura era adâncă. Port și acum semnul tăieturii. Mama a strigat la bunica Maria să caute repede o cârpă de lână și să o ardă, făcând-o scrum. După ce a șters sângele care curgea șiroi, a pus scrum în carnea fundului tăiat, bătătorind bine pentru a opri sângerarea. Tata mia spus printre dinți câteva înjurături, văzându-și de treaba lui. Pentru că port și acum semnul, întâmplarea aceasta n-o pot uita. Rana s-a vindecat până în septembrie când
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dintre ele se risipi în vânt atât de repede, încît câteva clipe îi mai rămase în picioare scheletul, în pantofi cu toc și atârnând de el zdrențe de mătase. Pe țeastă părul îi mai pâlpâi o vreme, până se făcu scrum. Unghiile de la mână îi căzură, răsucindu-se în aer ca niște petale roșii de trandafir. Cealaltă geamănă o privea uluită, încă nu avusese timp să reacționeze în vreun fel, când scheletul surorii ei se prăbuși, se prefăcu în țărână și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a mea. O fetiță bolnavă, într-o odăiță întunecată și umedă, și nici o păpușă, nici un ursuleț, nici o jucărie, din toate câte i-au dăruit rudele și vecinii, nu o mai face să râdă... Numai rouă dacă-ar bea, Cu cenușă, scrum de stea... recită melancolic un tânăr cu fruntea larg descoperită. Apoi, înclinîndu-se, adăugă: Numele meu e Petru Lorinț. Student în anul III. Conservator și Facultatea de Litere. Marina îl privi adânc, cu gravitate, ca și cum și-ar fi cumpănit bine răspunsul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e... Ce moangă e, că nici două ouă-n tigaie nu e-n stare să facă... Și umblă cu furculița aia de zici că acu-acu nu știu un-și-o vâră, dacă e s-o aștepți pe ea, face ouăle scrum, și-i mai mare păcatu... Ei, ei, o fi ea femeie cu carte și învățată, da la bucătărie o ceapă degerată nu face, și nici în lume n-are habar să se poarte... Că ce-a făcut ea azi, așa ceva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai subestima niciodată invidia omenească. Dobitocul ăsta de Cojescu e o scîrbă plină de venin. Cum de v-a chemat ăla tocmai pe voi? Ai grijă de tine. E real? Chiar așa scrie? Da. Semnat: Vlad. Biletul se preface În scrum. Nu ne mai rămîn prea multe de făcut, stăm pe valize și jucăm cărți. Sau fumăm și ne Îngrijim uniformele. Unele arată ca și cum nu vor supraviețui unui drum atît de lung, așa că deținătorii lor se văd nevoiți să-și dea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de pe podea articole de lenjerie. Deschise o altă ușă și aruncă un vraf de piese mătăsoase și dantelate, apoi o închise din nou. Pe urmă închise aparatul de radio, goli într-un vas o scrumieră supraâncărcată de mucuri și de scrum și împinse cu piciorul, sub un scaun, un portjartier care mai rămăsese pe jos. În cameră se răspândise un iz de rufărie nespălată. Tom, clipind din ochi, privi prin încăperea care i se părea atât de ticsită de obiecte, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]