979 matches
-
adormit, își sprijini de mine corpul gol. Avea fața palidă și ochii îmi explorau contururile brațelor și pieptului. Ne arătam unul altuia rănile, expunându-ne cicatricele de pe piepturi și mâini locurilor ademenitoare și periculoase din interiorul mașinii, marginilor ascuțite ale scrumierelor cromate, luminilor unei intersecții îndepărtate. Celebram astfel în rănile noastre renașterea celor morți în accidente rutiere, morțile și rănile celor pe care-i văzuserăm murind pe marginea drumului, rănile și pozițiile imaginare ale milioanelor care mai trebuiau încă să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
masă din fundul barului de pe Third Avenue. Barmanul e prăbușit de-a latul barului, cu mâinile încă legănându-i-se deasupra scaunelor. Doi bărbați și două femei zac într-un separeu cu fața în jos. Țigările încă mai ard în scrumieră, fumate doar pe jumătate. Un alt bărbat e întins în pragul coridorului care duce spre toaletă. Altul e mort, întins pe masa de biliard, cu mâna încleștată pe tac. În spatele barului, un radio răsună în gol în bucătărie. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înșurubează din nou adânc. Încet ca limba a unui ceas, apoi mai repede, degetele unse ale polițaiului se înfig în mine, se retrag, se înfig, se retrag. Și, în urechea mea, vocea bătrână a polițaiului, vocea de criblură și de scrumieră zice: — Ia zi, prietene, ai timp de una mică? Și întreg corpul mi se strânge într-un spam. Și polițaiul zice: — Vai de mine și de mine, ia te uită ce ne-am mai strâns! Domnule ofițer, zic. Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la pământ... Iar noi aici, în sat, avem nevoie de un om cu experiență în cooperație ca dumneavoastră... Ne-ați fi de mare ajutor, dacă ați veni să lucrați la sfat... Rostind aceste cuvinte, vicepreședintele își strivi restul țigării în scrumiera improvizată, așteptând un răspuns. Stelian își trecu o mână prin păr, ezitând. Nu prea am avut timp să iau o hotărâre în privința asta, răspunse el prudent. De când a murit Elvira, sunt foarte ocupat cu întreținerea gospodăriei... Girolteanu își aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să rămânem aici... Ar fi scandalos!... vorbi și medicul Gutman, foarte agitat. În lumina lustrei cu șapte brațe care spânzura în mijlocul tavanului, lentilele ochelarilor săi păreau să azvârle mici fulgere de mânie. Valentin își strivi încet restul de țigară în scrumieră și se uită la cei adunați în jurul său cu un zâmbet amar. Domnii mei și dragii mei, prieteni..., grăi el prevenitor, am să vă rog să mă ascultați cu atenție și apoi să chibzuim ce e mai bine de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
voia să spună ceva și se văzu silit să tacă. Ia puțină atenție aici, tovarăși, le ceru șeful partidului colaboratorilor săi. Să-l ascultăm pe tovarășul din Italia!... Nando Rossi își repetă încă o dată numele. Maurer își stinse țigara în scrumieră. Poftim, tovarășe Rossi, ai cuvântul, îl invită Gheorghiu-Dej, ca de la prezidiul unei adunări de partid. În încăpere se făcu tăcere deplină. Nando Rossi reluă: V-am ascultat, cum ziceam, cu luare aminte... Trebuie să-mi cer scuze, pentru că personal nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întovărășire și p-ăia căpoșii, cu pământ mai mult, ceapa mă-sii!... cotcodăci, roșu la față și lac de nădușeală, activistul Casapu, care se făcuse între timp încă o dată mai burduhănos, trântind o palmă grea în tăblia biroului, de făcu scrumiera pusă peste hârtii să salte în aer și să-și împrăștie scrumul peste planurile cadastrale. Foarte just, tovarășe prim-vice, ezact așa e cum ziceți dumneavoastră!... se grăbi să aprobe, ca un ostaș de nădejde al partidului, secretarul de partid al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a plecat din casa ta! A plecat, s-a măritat Și de tine a uitat. Poate acum e fericită, De un băiat bun iubită. Poate stă și se distrează, Tu o plângi îngrijorată, Poate stă la o terasă Cu o scrumieră pe masă. Mamă, o caut de patru zile Ca să o aduc la tine, Dar deloc nu dau de ea Unde-o fi iubita ta. Domnișoară, stai așa! Tu semeni cu sora mea Chiar așa, frate, eu sunt, Cred că mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Marie Întîlni privirea tatălui ei. Îi spunea cît fusese de lașă. Își Întoarse ochii și la rîndul ei părăsi Încăperea. * * * Lumina lividă a neoanelor accentua cearcănele polițistului. Diverse dosare stăteau deschise, pahare de carton pentru cafea umpleau coșul de gunoi, scrumiera dădea pe dinafară de mucuri de țigară. În zadar se străduia să-și disciplineze gîndurile, acestea Își urmau cursul și se Întorceau invariabil spre port. Spre cafenea. Spre ea. Se Întrebă dacă Își pusese rochia albă pe care o purtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la ce am vorbit ultima dată? O facem sau nu? Trebuie să știu, timpul parcă zboară, adaugă trăgînd cu coada ochiului la pendula agățată pe perete. — Nici gînd, spune Comandantul, fîstîcindu-se în fotoliul său tapițat cu piele, privind țintă în fundul scrumierei pline de chiștoace turtite. Riscul e prea mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o droaie de cîini flămînzi, îi dau tîrcoale mîrîind, plini de bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
altcineva, începe să-i rîdă în nas Comandantul, scotocindu-și pachetul de țigări. Dacă eram un naiv, la ora asta n-aș mai fi șezut pe scaunul ăsta, îi zice, luîndu și foc de la unul din chiștoacele încă nestinse din scrumieră. — Ai răbdare și ascultă pînă la capăt, zice Regizorașul aruncîndu-și privirea afară prin crăpătura ușii, în direcția rastelului de armament. Să-mi spui mie cuțu dacă n-o să-ți convină, dacă n-o să te consideri cel mai fericit om de pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e cheia, se înflăcărează Regizorașul, că o să jucăm pe două fronturi, atît cu ei, cît și pe cont propriu, adică o să ne acoperim unii pe alții. — Ori ești securist, ori militar, încearcă să se dumirească Comandantul, strivindu-și chiștocul în scrumieră. Sau joci de capul tău pe două fronturi? — Asta n-are importanță, spune Regizorașul. — Am mai auzit de cineva care lucrează de multă vreme la un plan care să-i învrăjbească și mai tare pe unii împotriva celorlalți, își aduce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
degrabă cu un aventurier decît cu un conducător? — Văd că iar o luăm de la capăt, își dă seama Regizorașul, undeva nu ne înțelegem, ceva scîrțîie, îi spune. — M-ai cam obosit, spune încet Comandantul, începînd să numere chiștoacele strivite din scrumieră, fără să mai pun că azi am fumat deja cît pentu o săptămînă. Deci ne-am înțeles, spune Regizorașul, privind la stema Republicii Socialiste de pe capela lui Santinelă, la o adică o să le arătăm noi cum se pune mîna pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în tot trupul, făcînd cîțiva pași leneși în lungul holului, oprindu se în pragul sufrageriei. N-au fost în stare nici măcar să-și adune mizeriile înainte să plece, începe să adulmece aerul îmbîcsit al încăperii, să-și plimbe ochii peste scrumierele pline de chiștoace, ziarele împrăștiate prin toate colțurile, scaunele și fotoliile făcute vraiște, sticlele și paharele răsturnate pe jos. — Alo, alo? Dacă nici de data asta nu răspunde o las baltă, zice Roja cu febrilitate trîntind receptorul în furcă, parcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la rîndul lui semne de neliniște, intrați odată sau așteptați să înghețăm de tot? Se ridică încet de la masă atent să nu răstoarne nimic, sticlele goale, paharele pe fundul cărora Dendé, Tîrnăcop și Gulie băuseră și ultimul strop de alcool, scrumierele care dădeau pe dinafară ticsite de chiștoace, capace de plastic, cocoloașe de hîrtie, bețe de chibrituri. Cu pași nesiguri își tăie drum prin mijlocul barăcii, prin întuneric, pînă la întrerupătorul de curent și îl apăsă ferm. Încăperea se lumină brusc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici v-am lăsat, aici vă găsesc, dom’ Căpitan îi face cu ochiul un individ zvelt și subțirel, îmbrăcat la patru ace, dînd ocol mesei rotunde la care șade cu ochii înroșiți de oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i dea tîrcoale, lăsați și dumneavoastră acuma, că n-o fi mare pagubă dacă pierdeți o rundă, îl liniștește. își duce mîna
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Milițică, făcîndu-i loc lui Patru Ace să i-o ia înainte, atent să încuie bine ușa în urma sa. — Pentru că e plină de javre neserioase și de țepari, spune Roja, unde sînt restul? adăugă în pripă, mototolind încă un chiștoc în scrumiera de sticlă. — De cîte ori să-ți mai repet că e abia șapte? spune Milițică, ce-o să mai faceți pînă dimineață dacă începeți să vă tocați banii așa devreme? Sau nu mai știți ce să faceți cu atîta bănet și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o mână pe brațul lui Manley. — Hai s-o luăm de la-nceput. Povestește-mi cum ai întâlnit-o pe Betty, ce-ați făcut, despre ce-ați discutat... Ia-o pe-ndelete. Nu te grăbește nimeni. Manley își stinse țigara într-o scrumieră care dădea pe-afară, își aprinse alta și își șterse fruntea de sudoare. M-am uitat în jurul meu și l-am văzut pe Ellis Loew sprijinit de peretele de vizavi. Vogel și Koenig îl flancau, de parcă ar fi fost niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
te-a scos din minți, te-a făcut... — Nu! Nu! Voiam s-o fut, nu s-o rănesc! — Șșșt. Șșșt. Hai să ne întoarcem la Crăciun. Ai avut acea primă întâlnire cu Betty. Ai sărutat-o la despărțire? Manley apucă scrumiera cu ambele mâini. Îi tremurară și pe masă se împrăștiară mucuri de țigară. — Pe obraz. — Ei, haide, Roșcatule! Nu te-ai dat la ea? — Nu. — Ai avut o a doua întâlnire cu Betty cu două zile înainte de Crăciun, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spus că-i pe roșu și asta a fost picătura care a umplut paharul. Ai vrut s-o faci să sângereze pe bune. Zi-mi cum i-ai hăcuit sânii. Zi-mi... Manley urlă: — Nu! Sears izbi cu bastonul în scrumieră. Sticla plesni, iar chiștoacele zburară în toate părțile. Roșcatul își mușcă buza. Sângele țâșni și i se scurse pe bărbie. Sears spulberă grămada de sticlă spartă și cioburile se împrăștiară în toată încăperea. Manley se smiorcăi: — Nu, nu, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mergeau cu pas larg înaintea noastră. Asistentele sociale și polițiștii de la tribunal ne făcură loc să intrăm. Millard deschise o ușă pe care scria SALA DE INTEROGATORII. I-am scos cătușele Lornei. Sears intră în cameră, trase scaunele și aranjă scrumierele și carnețelele de notițe de pe masă. Millard ordonă: — Johnny, du-te înapoi la secția University și răspunde la telefoane. Grăsanu’ începu să protesteze, apoi se uită la taică-său. Fritzie îi făcu semn cu capul să execute ordinul și Johnny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez având stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost mă alesesem cu un ulcer care mă supăra în fiecare primăvară și toamnă. Am strivit țigara în scrumiera improvizată dintr-o cutie de conserve și am aprins o mică lampă cu spirt ca să-mi încălzesc un ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-am întins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în carnea mea, fusese destul de exact în esența lui; undeva în memoria mea exista într-adevăr un zid, care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră și m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și m-a invitat, tot jovial, să iau loc în fotoliul din fața mesei. Bănuiam că din spatele ochelarilor fumurii mă privea batjocoritor și asta mă enerva. Dar limbajul, gesturile, tonul erau politicoase, binevoitoare. „Fumezi?” m-a întrebat. În fața lui era o scrumieră plină de cenușă și țigări stinse. Alături, un calendar de birou și multe creioane. Fără să aștepte să-i răspund dacă fumez sau nu a intrat în subiect. Mă invitase să mă avertizeze că se fac cercetări în legătură cu accidentul. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și că tot el m-a împiedicat să iau parte la înmormântare; în halul în care mă găseam aș fi făcut o figură lamentabilă. Nu mai țin minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-am făcut patul, minuțios, mecanic, ca un somnambul, golit cu totul de gânduri, îndobitocit. Apoi m-am ras, m-am spălat îndelung, mi-am pus o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]