1,460 matches
-
Labil! Acum tu încerci, într-adevăr, să mă provoci! Te asigur că nu... nu vreau decât să te văd plecând. Mi-ai spus cândva să-mi trag coarnele înăuntru. Dar nu pot. Coarnele mele sunt mereu afară și ochii mei scrutează întunericul. E greu să scrutezi întunericul. Puțini oameni reușesc. Ai o părere atât de proastă despre mintea mea? Nu. Așadar mă încurajezi un pic? Nu, vreau să spun că nu mă interesează absolut deloc mintea dumitale. Mintea mea e plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adevăr, să mă provoci! Te asigur că nu... nu vreau decât să te văd plecând. Mi-ai spus cândva să-mi trag coarnele înăuntru. Dar nu pot. Coarnele mele sunt mereu afară și ochii mei scrutează întunericul. E greu să scrutezi întunericul. Puțini oameni reușesc. Ai o părere atât de proastă despre mintea mea? Nu. Așadar mă încurajezi un pic? Nu, vreau să spun că nu mă interesează absolut deloc mintea dumitale. Mintea mea e plină de tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a binelea. Cu o mână își scoase, distrată, acele din coc, apoi își adună masa de păr argintiu, mătăsos, și o împinse pe spate. Și părintele Bernard era stârnit, dar nu de analiza gramaticală, își dădea seama că el nu scrutase și nu cercetase niciodată poemul, nu-l supusese nici măcar unui comentariu încâlcit ca acela al lui Hattie. Care era subiectul cui? Ce importanță avea? Înțelesul general al poemului îi era perfect limpede sau, mai bine zis, el își confecționase propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
speriat. Dar totul era în ordine. John Robert se întorsese pe cealaltă parte și sforăia mai încet. George rămase o clipă nemișcat, în timp ce simțurile i se învârtejeau într-un caleidoscop nebunesc; era incapabil să-și concentreze văzul asupra camerei, după ce scrutase cu atâta intensitate pagina scrisă. Apoi se îndreptă tiptil spre ușă și, fără să privească îndărăt, ieși în coridor, orbit din nou de obscuritate, după lumina soarelui din dormitor. Clipi și privi în dreapta și în stânga. Nu era țipenie de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spaimă, striga, striga, și înota, înota. Cu un minut înainte cățelul înota pe lângă el, și acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
detalii și eu nu i le-am oferit. I-am spus doar că a fost din vina mea și i-am relatat foarte vag ce s-a întâmplat. Niciodată nu mi-a spus un cuvânt. Nu am încercat vreodată să scrutez, nici măcar să arunc o privire în adâncurile sentimentelor lui George, nu am vrut să știu ce simte, dacă mă blamează în inima lui... Poate mai puțin decât îți imaginezi tu. În ce fel mă acuza, ce proces mi-a intentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privire grăbită în susul și în josul străzii, dar nu văzu țipenie de om. În timp ce urca scările întunecate, o lumină se aprinse pe un palier de sus. Curând se găsi față-n față cu Diane, care îl aștepta în ușa apartamentului ei. Scruta, curioasă, întunericul scărilor. Când îl recunoscu pe Tom, se retrase cu grabă în interior. Tom își puse piciorul în pragul ușii care dădea să i se închidă în nas. — Te rog, Diane, lasă-mă să discut un moment cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lăcomie. Nu mai pusese nimic în gură de o zi. Apoi spuse: Noi plecăm în Spania. — Noi? — Eu și Diane Sedleigh. Avem de gând să ne stabilim și să trăim în Spania, din indemnizația mea. Unde în Spania? întrebă Alex, scrutându-l cu ochii ei de pisică. Încă nu știu. Undeva într-un loc ieftin. O să trebuiască să studiem harta, să ne consultăm... Eu am ceva bani puși deoparte și o indemnizație destul de frumoasă. În Spania viața-i mai ieftină, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în pace, printre oameni care nu examinează lucrurile îndeaproape. Ajunse la Druidsdale și vârî cheia în broască. Îi tremura mâna. Deschise ușa și intră în holul întunecos. Se opri brusc. Ceva era în neregulă. Ceva se afla acolo. Ceva îngrozitor. Scrută întunericul. Stella ședea pe scări. — Hello, George. — Oh, Dumnezeule! George se lăsă să cadă pe unul din scaunele din hol. — Îmi pare rău că am picat pe neașteptate. — De ce-ai mai venit? De ce acum, sfinte Dumnezeule, de ce acum? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
transformaseră într-o lungă trecere în revistă a tuturor întâlnirilor lor și a amintirilor comune, în care se refugiaseră amândoi. Pe parcursul acestor depănări de aduceri aminte, care unui ascultător din afară i-ar fi sunat ca o discuție prietenească, se scrutau unul pe celălalt din priviri, ca doi antagoniști în pragul unei lupte, și fiecare dintre ei era măcinat de gânduri. Ba chiar, în acest răstimp, fețele lor încordate vădeau o marcată asemănăre, întrucât amândoi erau extrem de concentrați asupra celor petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a lui Gigi Velicu. Întorcea iute capul și întrezărea în ochii lui o licărire de invidie. Rămânea nelămurit ce fel de atelier are în proprietate tatăl lui Damian. Și dacă e onorabil sau nu să fii proprietar de atelier. Cătălin scruta și el cerul, de multe ori, în recreație și mai cu seamă dimineața când o pornea către școală și atunci speranțele că peste zi o să vină în sfârșit ploaia parcă erau mai mari. Dar norișorii albi, strălucitori și pufoși călătoreau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de unde putea să comunice cu noi fără să ne dezvăluie acel loc ascuns. O continuare, de dincolo, a șotiilor pe care tata obișnuia să le facă, uneori atât de plauzibile încât, în toiul discuției, mama se oprea contrariată și îl scruta încercând să ghicească dacă e vorba de ceva real sau de o născocire. De pildă: se zvonește că începând cu întâi, luna viitoare, proprietarii își vor recăpăta magazinele naționalizate! Ne întoarcem la viața normală de dinainte de război. Și cum mama
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Mutații Trupul are berechet Dinspre suflet, Sufletul năluciri Dinspre trup, Sculându-te năluca. Ți-e trează, Dormind nălucirea Stă-n visuri... Fiindcă o făceai Cam pe chiombul Un dulău turbat Te-a mușcat; De-atunci faci zâmble Scrutând viitorul ........ De cătrănit haos Și orizont plat Din vis te trezești, Fugărit mușcat, De dulăul turbat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93457]
-
cu mare atenție. Pasărea zboară planat, cu line și ample schimbări de direcție. La un moment dat, nu mai dă nici din aripi. Se lasă purtată doar de nevăzutele pale de vânt. Seamănă mai curând cu un planor. Ochii vulturului scrutează, însă, cu atenție totul. Nu-i scapă din priviri în primul rând dresorul. După câteva minute, timp în care privitorii nu se mai satură de spectacol, dresorul face un gest scurt, abia observat de cei din jurul lui. Pasărea a înțeles
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
prinși asupra faptului. O voce de afară strigă. ― Deschide! Eu sânt Cici. I-am șoptit să nu facă nici o mișcare. Trebuia s-o lăsăm pe Cici să creadă că nu-i nimeni acasă. M-a ascultat, supusă. Tăceam amândoi împietriți, scrutând orice zgomot, încît ne auzeam răsuflarea. Ce mi-a năzărit atunci prin minte? Da ce n-aș profita de ocazie ca s-o îmbrățișez? Mihaela n-are să se opună, nici n-o să protesteze, de frică să n-o audă Cici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ciudat, înseamnă că faptul, purtând o haină nouă, care-i schimbă înfățișarea, iese din ordinea firească. Și te oprești la această constatare (cum fac cei mai mulți) ridicând nepăsător din umeri. Există însă o explicație pentru cine știe s-o caute. Dacă scrutezi sub înveliș, dacă înnozi întîmplări din trecut de altele actuale, dacă analizezi efectele și le legi de cauză, vei descoperi fără îndoială resortul care a declanșat fapta, logica ei lăuntrică, și atunci ea apare nudă, fără acel voal de mister
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca sfârșit perpetuu (ceea ce ne oferă un sprijin ideal „împotriva tentației optimismului revoluționar“), postulând „invariabilitatea naturii umane, iremediabil sortită decăderii și corupției [...] Adesea reacționarul nu e decât un înțelept versat, un înțelept interesat care, explorând politic marile ade văruri metafizice, scrutează fără slăbiciune sau milă dede subturile fenomenului uman pentru a-i proclama hidoșenia. Un profitor al cumplitului“ (un profiteur du terrible), cum scria Cioran în 1957, în eseul său despre Joseph de Maîstre (în fapt, autoportret sadea) și „gândirea reacționară
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Deschid încet fereastra... Deschid încet fereastra spre Eter Și peste Hău stau agățat de gânduri. Dar mă feresc să cerc vre´un Mister Și îmi scrutez Ursita printre rânduri Aș vrea șă știu ce-mi este scris; E totu´ ferecat în spații infinite, Nu știu ce-a fost real, ce este vis Dar ale mele vremuri nu´s implinite. Mă ostenesc cu Universul la taifas, Să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]
-
se revărsau din ea. Am niște mici economii. Mama ne-a lăsat niște bani din asigurare. Așa trebuie. Pot s-o iau din nou de la capăt, dacă el... Tonul ei era optimist, la pândă. Chelnerița veni să le ia comanda. Scrutând sala cu o privire vinovată, Karin comandă o pizza Supreme. Weber alese la întâmplare. Când chelnerița se îndepărtă, Karin îl privi în ochi. — Nu-mi vine să cred. Și dumneavoastră faceți la fel. Poftim? Ce-am făcut? Ea clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce avea Farmer’s Daughter atât de special, dar de data asta perspectiva drumului o bucura. Mark, ostatic, avea să stea lângă ea, adâncit în gânduri, mai bine de o oră. Așezat în față - pe locul mortului, cum zicea el -, scruta câmpurile de grâu, fasole și porumb, răscolind peisajul în căutarea celui mai mic detaliu care să nu fie la locul lui. Citea panourile de pe șosea cu voce tare: —Adoptați o autostradă. Adoptați o autostradă! Cine-ar fi zis că țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și în noaptea în care Mark și amicii lui...? Muzica îi înghiți cuvintele. Ea se aplecă spre el, cu coatele pe masă. Poliția a discutat cu toată lumea. Nimeni nu știe nimic. Așa e mereu. Stătură în separeul izolat și băură, scrutând sala. El o cântări din ochi. De aproape, avea o față de copil care numără clipele până la ziua lui de naștere. Izolarea inexplicabilă a femeii îl tulbura. Se întâmplase ceva care o zăvorâse într-o poză, o prăbușire bizară a încrederii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
când îi văzu pe Karsh și pe colegii lui de la Platteland. Rămase cu ochii în jos, la marmura de culoarea piersicii, în timp ce Daniel o conducea spre sala de dezbateri. Își căutară locuri în încăperea care se umplea de lume. Daniel scrută sala. Îi urmări privirea, peste mulțimea în majoritate geriatrică. Doi puști de la postul de televiziune al universității locale instalară o cameră video la jumătatea culoarului din dreapta. În afară de ei, toată lumea trăia din pensie. De ce așteptau oamenii să ajungă cu un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
succes financiar, atingând în două luni tirajul "excepțional de 14 mii de exmplare", izbânda fiind posibilă și pentru că Ladima era "absolut invulnerabil" și se făcuseră investigații la tribunalul din orașul lui de naștere, detectivii îi urmăriseră tot firul trecutului, îi scrutaseră viața, dar negăsind nimic de care să se agațe, nu se putea riposta în nici un fel campaniilor lui de presă, care deveniseră extrem de aprige. Citind scrisoarea în care Ladima o anunța pe Emilia că își dă definitiv demisia de la gazetă
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
dezvoltarea și în încheierea unei predici. - Întâi de toate trebuie să știm să începem, introdu-cându-ne în slujirea Cuvântului în mod potrivit, lăsându-ne imediat acceptați de ascultători, știind să folosim bine disponibilitatea atenției care e încă întreagă, sforțându-ne să scrutăm pe fețele ascultătorilor, ajutându-ne să alegem între ei câteva puncte constante de referință, știind să-i atragem la ascultare, schițând trasee ale discursului care să suscite uimirea și așteptarea de răspunsuri. - Mai mult este necesar să știi să administrezi
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pe urmă cei din spate îndatorați erau să stea în dreptul celui din față, în așa fel încât privind noi, precum filosoful îndrăgostit de universalii, dintr-o parte să vedem șirul bine aliniat și mai lung al grupelor, iară din față scrutând, alta să nu ni se arate decât șirul mai scurt al celor trei grupe: iară pistolarul doi din prima grupă să aibe în spate, nevăzuți, pe ceilalți pistolari asemenea. Unul și Multiplu. Acu e adevărat că același moș filosoful zice
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]