3,463 matches
-
odată un tort al lui,l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot,n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara...De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu țuică,mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmburede vișină trasă în ciocolată,dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înfloripe mormîntul făgăduinței.Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje... XXIX. ACELEAȘI, VECHI ZĂPEZI, de Dragoș
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Nu avea nevoie de complicații , înțelegea că este un fugar, ajuns acum o slugă . Se simțea murdar până în măduva oaselor ,la fel ca și cârpa pe care hidosul bătrân cu strungăreața neagră, i-o întindea acum în față. Se apleacă,scuipă cu scârbă și începe să dea luciu scarpeților oribili ce nu mai avuseseră parte de o lustruire amănunțită din vremuri ancestrale. Fiecare urmă de praf ce dispărea de pe pantof i se așternea în mod ireversibil peste inimă. - Bine-ai intrat
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
oferit slujba de paracliser. A zis că el, care a înghițit fum de pucioasă, nu vrea să înghită acum fum de feștilă și de tămâie! Dar ce-i place lui? Poate doar să se îmbete de Ziua Victoriei și să scuipe, de câte ori trece, pe zidul Primăriei!” Asta fac, scuip pe toată cloaca asta căcăcioasă, pentru care era să crăp! Vreo șapte mii de idioți - asemeni mie - ne-am bătut luni de zile ca să ținem frontul cât mai departe de Stațiune. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care a înghițit fum de pucioasă, nu vrea să înghită acum fum de feștilă și de tămâie! Dar ce-i place lui? Poate doar să se îmbete de Ziua Victoriei și să scuipe, de câte ori trece, pe zidul Primăriei!” Asta fac, scuip pe toată cloaca asta căcăcioasă, pentru care era să crăp! Vreo șapte mii de idioți - asemeni mie - ne-am bătut luni de zile ca să ținem frontul cât mai departe de Stațiune. De lada de bani a Regatului, pentru că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
au amuzat, și mai mult, soldații. Dar EA nu a mai suportat și, ridicându-se pornită, s-a apropiat de cruce. „Mesia, Isusul meu, păstrează-ți demnitatea, nu face jocul păgânilor ăștia! Încearcă să te comporți ca un martir!” Am scuipat buretele și, în loc să o ascult sau să-i cer un strop de apă, i-am zis să-mi arate sânul. „Isus, dragule, nu se poate!” „Sânul, femeie, vreau să pier privindu-ți sânul!” „Isus, mă dezamăgești. Destinul tău e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
omul care a pătimit pe crucea Golgotei n-a fost Isus, ci un alt iudeu, poate un frate geamăn al Mântuitorului. În felul acesta, renegarea lui Hristos de către templieri devine plauzibilă, după cum devine credibilă și acuzația că aceștia obișnuiesc să scuipe crucea, simbol al falsei răstigniri. Referitor la Baphomet, idolul pe care Îl adoră În taină, părerile istoricilor diferă. Este numele său corespondentul În occitană al lui Mahomed? Sau, Într-adevăr, derivă din combinarea lui Bap, de la Baptiste (Botezătorul, cognomenul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și dispăru. Peste câteva clipe, cei trei, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și rapsodul Broanteș pășeau pe coridoare moi spre camerele viziriului. La un colț, fâlfâind, le tăie drumul o cadână. Spătarul Vulture o privi cu ochi critic și, facându-și semnul crucii, scuipă mult în sân. în sfârșit, după alte câteva colțuri, apăru un eunuc cât un taur. El deschise o ușă și în fața lor apăru viziriul. — Dragii mei! - spuse surâzător viziriul, repezindu-se să-i îmbrățișeze. Ce bine-mi pare că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
instinctiv mâna sub pernă și scoțând De oratore a lui Cicero, de care nu se despărțea niciodată. — Vezi și dumneata ce văd eu? - șopti spătarul. — Unde? — Uite-acolo, lângă ușă! Barzovie-Vodă își îndreptă privirea într-acolo. — Ptiu, drace! - făcu Barzovie scuipând în așternutul curat ca lacrima. Maică Precistă! De unde a răsărit asta, spătare? — Știe-o hingherii, Măria-Ta - spuse spătarul fără să-și ia ochii de la cadână. Când m-am trezit era acolo. — Să ne facem că dormim, poate pleacă - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
m-a întrebat ce-i cu ea. „O legumă proastă, Măria-Ta, pentru porci”, am zis eu. „Ia să văd”, a făcut el și l-a pus pe paharnic să-i taie o felie, s-o guste, dar a și scuipat-o de cum a pus-o pe limbă. Căci barabula, trebuie să știți, e în așa fel lăsată de Domnul, că n-are gust decât friptă sau fiartă - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. — Mare minune! - făcu Barzovie-Vodă. — De aceea - continuă boierul - când trimitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vă omor. — Exact! O să ne omorâți, iar între timp cei ce ne-au dat hărțile greșite se vor spăla pe mâini, Fawcett se va întoarce acasă și vinovatul va pleca într-o vacanță în vreo insulă din Caraibe - Pino Ferrara scuipă și conchise: Nu mi se pare drept. — Nici mie, dar e clar că nu putem face nimic ca să împiedicăm acest lucru. — Dumneavoastră nu, dar eu pot, pentru că, așa cum v-am spus, tatăl meu este un important bancher și, printre multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Îți pare rău...? repetă stupefiat cel rănit la picior. Patru oameni au murit, unii pierdem mult sânge și, dacă tuaregii ăștia nu ne ajută, mâine seară o să fim hrană pentru vulturi. Și tu spui doar că-ți pare rău. - Îl scuipă zgomotos și conchise: Du-te-n mă-ta! Mecanicul se așeză pe o piatră, își ascunse câteva clipe fața în mâini, își aranjă cu degetele părul murdar și, în cele din urmă, încuviință dând din cap: — De acord! - spuse. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nici În tramvai nu am stat vreodată alături, nici la casa de bilete, nici În drogheria În care vînzătoarea tînără te-a preferat Întotdeauna pe tine. Vocea călugăriței rîde la telefon, Îi văd dinții mici de nutrie cum ronțăie noaptea scuipînd toate stelele În farfuria mea. Orfeu În infern, spui, și degetele nu te mai ascultă, nici picioarele cu care ai vrea să fugi său să strivești toate aceste forme luminoase, nu poți rosti nimic esențial. Toate chipurile Își scot capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă regulam o biserică“ „CÎt ai ceasu, cucoană?“ „Iote-l și p-ăla cu cracii-n vine!“ Dinți albi, rînjiți. Scheletul e vesel În dimineața asta: rîde, rîgÎie, scuipă, cîntă: „Magdaleno, să-mi spui drept, cine te-a mușcat de piept“ „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii...“ Mașinăria se pune În mișcare, șirul de vagonete se Întinde, se lungește, blochează trecerea Între două alimentare. Oamenii așteaptă cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
valoare și morala asta veche peticită pe care ne-o tot punem dinainte ca să ne acopere rușinea nu mai face doi bani nici măcar În fața instanțelor pămîntești ar putea ea să mă creadă nu m-ar blestema și nu m-ar scuipa În față ca pe o eretică socotindu-mă de o teapă cu acei anticriști profanatori de lăcașuri sfinte asupra cărora se abate teribila ură a credinței mi se face frică am nevoie de cuvinte neutre care să medieze Între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
meandrele unui vers Încercând să-i descui capcanele, mă trezește acea atît de terestră Înțelepciune populară care strivește nepăsătoare micul meu castel de nisip cu talpa ei lată... mofturi, fetițo, mofturi! Viața e ceea ce apuci, ceea ce calci, ceea ce muști, ceea ce scuipi, viața e În mîinile și picioarele tale, În dinții și-n burta ta - restul e vînare de vînt! Cum să mai fii poet; dar ai fost vreodată cu adevărat? CÎnd sacrificai bucuroasă un cenaclu literar pentru o duminică În familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu zici că-mi trage un pumn după ceafă, de-am gândit că atît mi-a fost. Și numa ce-ncep a tuși să-mi scot bojocii nu alta, simții că mi s-a rupt ceva În beregată și-am scuipat ditamai osu cu bale și sînge, da nici că mi-a păsat cînd am văzut că respir... io crez că nimic pă lumea asta nu are un gust dulce ca aerul. țacum trebuie să. spun ceva s-o compătimesc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o sîmbătă și o duminică la mijloc și nici frigiderul nu funcționa pentru că se Întrerupsese curentul și cînd le-am spus că e un scriitor cunoscut și nu poate fi lăsat acolo să se descompună ca un cîine unul a scuipat și nici capacul sicriului nu l-au mai putut Închide cum trebuie și nimeni nu mai rezista să se apropie că) — ...zicea că miroase, și ce dacă, eu mă și vedeam cu nouă kilograme de carne că-mi adusesem toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că arunc cu piatra după el, dar cînd a văzut obiectul acela rotund și lucios mi l-a smuls din mînă și a Început să muște cu furie. Deodată a scos un răcnet, gura i s-a umplut de clăbuci, scuipa și icnea. Corpul pirpiriu i se opintea din toate mădularele, ochii Îi ieșiseră din orbite, venele de la gît Îi erau gata să plesnească. Aruncă bucata de săpun și Începu s-o calce În picioare. Alunecă și căzu. Se zbătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fii primul om care reușește. La voi, comoara mea, asta e o belea familială, adică să nu vorbiți de lucrurile care nu sunt în regulă. De ce n-ai fost în stare să mi-o spui niciodată: Igor Gherasimov, eu îmi scuip fierea numai când mă gândesc la dumneata?! Asta nu e adevărat. — Ascultă-mă. Ai trei minute să formulezi totul într-o singură propoziție și să mi-o spui în față sau să nu te mai văd pe aici. Am izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
băiețaș, ți-ar plăcea să crezi că ai semănat cu sămânța bună a altora? Dudu se simțise lovit direct în inimă, ochii îi deveniseră roșii. A băut restul berii dintr-o suflare și, apropiindu-se de zincul lucios al barului, scuipă plin de dispreț pe el. Era o jignire neașteptată pentru mușchii de cowboy ai barmanului. Toată lumea aștepta cu bucurie urmările acestei obrăznicii. Barmanul se apropiase calm de pitic, ridicându-l în sus de hăinuța lui albastră, întrebând sarcastic: - Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Trei bărbați în vârstă îl ajutară să ajungă acasă pe Ringvägen. Rudi i-a rugat să-l pună pe dușumea. Patul lui îngust era ocupat de cărți vechi și obiecte curioase, nevândute încă. O pisică mare a sărit dintre cărți, scuipând către necunoscuți. - Babel, liniște-te, tăticul e cu prieteni necunoscuți, i-a spus Rudi obosit. Unul dintre bărbați aprinsese menora, venea din flăcări un miros unic, miros de Sabat. - E un miros de om fericit, care are ghetele fericirii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mult bunăvoința tinerei. Felicitări. Haideți să auzim câteva comentarii despre acest text de geniu... cine dorește? Absolut nimeni nu dorea să facă vreun comentariu la adresa prozei Chiuveta de oțel. Oamenii schimbau priviri timide. Victorioasă și sfidătoare, Aurora aproape că ne scuipa cu noua ei privire, din care dispăruse brusc până și ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule Maro? Întrebarea aceasta căzu exact ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
din cauza încordării interioare, luară o expresie șireată. — Permiteți-mi, totuși, Sofia Petrovna, spuse el și, luând păhărelul și dând pe gât lichiorul, făcu mișcarea de clătire a gurii, de parcă ar fi băut un elixir pentru dinți pe care îl va scuipa imediat. Permiteți. Mi se pare că ați spus ceva despre flori, despre un bilețel și altele. Ei, dar cum a fost cu adresa? Sau poate o cunoșteați dinainte? Ei? reluă el cu o neîncredere șovăielnică, traducând în cuvinte zâmbetul Soniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu un baston. Se oprește des, se sprijină cu pieptul în baston, după care tușește răgușit și îndelung. Când se oprește și tușește, ochii lui privesc zăpada cu o privire care parcă descoperă în ea ceva îngrozitor. De fiecare dată scuipă ceva verde, iar eu simt un spasm în gât și mi se pare că înghit ceea ce el scuipă. Nu mi-a trecut prin cap niciodată că un om, că în general oamenii îmi pot trezi sila nemăsurată pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Când se oprește și tușește, ochii lui privesc zăpada cu o privire care parcă descoperă în ea ceva îngrozitor. De fiecare dată scuipă ceva verde, iar eu simt un spasm în gât și mi se pare că înghit ceea ce el scuipă. Nu mi-a trecut prin cap niciodată că un om, că în general oamenii îmi pot trezi sila nemăsurată pe care o simt în dimineața aceasta. La colț, vântul flutură un afiș de teatru lipit de un stâlp. Când ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]