10,141 matches
-
costume Cardin; gata cu agenții publicitari însurați, disperați, parașutați hăt din Connecticut, să petreacă o noapte la New York; gata cu poponarii cu pulovere de lână englezească veniți să prânzească la Serendipity sau cu babalâii erotomani din industria cosmetică, cu balele scurgându-li-se în cina care i-a costat sute de dolari la Le Pavillon... Da, da, într-un târziu a apărut și bărbatul îndelung visat în toți acești ani (așa a reieșit până la urmă), un bărbat care va fi bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
polonicele lângă ospătarul ce tranșa și servea carnea, și a cărui îndatorire era să-l întrebe pe fiecare consumator de grătar în parte „Suc ori sos?“, și apoi să toarne în farfurie ce i se cerea. Prin „suc“ înțelegea sângele scurs din carne în timpul frigerii. Cu o pronunție cântată, cu un ușor accent muzical ce cădea pe primul cuvânt, întreba „Suc ori sos?“ de douăzeci și cinci până la cincizeci de ori în răstimpul cât dura cina mea. Lucrul acesta mă fascina și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se auzi un semnal. Cu balonzaidul ridicat peste urechi, Richard John se aplecă din geamul de la coridor și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu un târnăcop pe umăr legănă un felinar roșu; fumul locomotivei Îl Învălui și ascunse lumina. Frînele scrâșniră, norii se deschiseră și soarele amurgind străluci pe linii, pe geam și-n ochii lui. Dacă aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să funcționeze lin, mecanicul trase la loc maneta supapei și soarele se mai văzu o clipă la orizont În timp ce trenul trecea prin Bruges, cu regulatorul Închis, Înaintând lejer cu foarte puțină presiune. Razele apusului luminau ziduri Înalte pe care se scurgeau șiroaie sau canale cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își deschise ochii, uluită, și lumea se limpezi. Ea era cea care zăcea pe coridor și străinul era cel aplecat deasupra ei. — Am leșinat? Întrebă ea. Era foarte frig. Era conștientă de mișcările lente și grele ale trenului. Luminile se scurgeau prin fereastră de-a curmezișul feței doctorului și apoi spre tânărul evreu din spatele acestuia. Myatt. My’at. Râse În sinea ei, cu o satisfacție bruscă. Era ca și cum ar fi transferat pentru moment altcuiva toată responsabilitatea. Trenul Începu să se clătine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și bătrâne, cu spatele spre pantele nisipii și tufișurile spinoase, așteptând un bărbat destul de prost și de orb ca să le ofere zece șilingi. Isaacs trase Bentley-ul sub un felinar și lăsară frumoasele și tinerele fețe sălbatice și vii să se scurgă pe lângă ei. Isaacs voia una blondă și grăsuță, iar Myatt una subțire și brunetă, dar nu era ușor de ales și de cules, pentru că de-a lungul Întregului trotuar estic erau aliniate mașinile celor ce le făceau concurență, iar fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În loc să afișeze În fața călăilor săi un aer sigur și sarcastic, acum plângea. Coral Musker Îi așeză capul Într-o poziție mai confortabilă, dar Czinner și-l mișcă din nou, Întorcându-l fără Încetare și murmurând ritmic, În timp ce lacrimile i se scurgeau În jos pe obraji și de acolo ajungeau În mustăți. Ea renunță la orice tentativă de a-l mai ajuta și Încercă să se refugieze În trecut, fugind din fața propriilor temeri, astfel Încât dacă și-ar fi putut gândurile unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În grota făcută din saci, aproape toată zăpada se topise sau o scăpase pe jos, dar apăsă ce-i rămăsese pe gura doctorului. Asta păru să-l ușureze. Stătea nemișcat, iar zăpada i se topea pe buze și i se scurgea printre dinți. Era Într-atât de liniștit, că fata mai aprinse o făclie, ca să-i vadă fața, și fu surprinsă de privirea lui inteligentă și conștientă. Îi vorbi, dar el era prea plin de propriile lui gânduri ca să-i răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el optimist, voi aranja ceva pentru ea. Taximetrul trase Într-o curte mică și Întunecată, În care se afla un container de gunoi, dar scările lungi pe care urcară erau luminate de ferestre largi și Întregul Istanbul părea să se scurgă pe sub ei. Puteau vedea Sfânta Sofia și Turnul Pompierilor și un canal lung, care trecea prin partea de apus a Cornului de Aur, spre Eyub. — Excelent plasat, spuse domnul Stein. Nu există apartament mai bun În Constantinopol. Sună la sonerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cunoștință cu prietenul lui perfect de pe vremea studenției? Cu câteva săptămâni mai devreme fusese atât de entuziasmat să aranjeze o Întâlnire Între misteriosul amic și Lauren... și de ce nu-mi spunea numele lui? Când am rememorat ultimele zile care se scurseseră, mi-am dat seama că Hunter se purtase ciudat. Petrecuse ore Întregi la computer, pe internet. Fuseseră convorbiri telefonice În șoaptă, care erau Întrerupte brusc dacă intram eu În cameră. Mi-a răspuns evaziv când l-am Întrebat ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ea acolo. Salome arătă spre o femeie care stătea În strana lui Giles. Când s-a Întors un pic Într-o parte, am văzut că era frumoasă, cu o Înfățișare delicată. Între timp, Lauren devenise pământie, ca și cum sângele i se scursese din trup. În mod evident, era Îndrăgostită nebunește. Nu Își luă ochii de la Giles În timp ce acesta citea: — Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic... Făcu o pauză și privi la cei strânși acolo, ca și cum căuta pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că nu știm nimic. Nash, medicul de pe ambulanță, îmi arată vânătăile violete și roșii pe care le au toți copiii, livor mortis, acolo unde hemoglobina oxigenată se fixează în părțile cele mai de jos ale corpului. Spuma sângerie care se scurge din nas și din gură constituie ceea ce legistul numește lichide cadaverice, care apar în procesul natural de descompunere. Cei care caută răspunsuri cu orice preț se vor uita la livor mortis, la lichidele cadaverice, chiar și la iritațiile de la în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întind după prosop. Și apoi îmi dau seama. Aerisirea. Puțul de aerisire, care leagă toate apartamentele. Aerisirea, care e tot timpul deschisă. Pe-acolo se duc aburii din băi, mirosurile de mâncare din bucătării. Și toate sunetele. Stau, cu apa scurgându-se de pe mine pe podeaua băii, și mă uit în gol la aerisire. E posibil să fi omorât toți oamenii din clădire. Capitolul 12 Nash stă la bar pe Third Avenue și mănâncă sos de ceapă cu mâna. Își înfige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un walkie-talkie mi se pune în cale, cu o mână întinsă în față, ca să mă oprească. În secunda în care e gata să mă apuce de braț, dă ochii peste cap și deschide gura. Un fir de salivă i se scurge pe la colțul buzelor inerte; cade în drumul meu, in timp de din walkie-talkie se aude: „Jeanie? Jean? Pauză“. În minte încă-mi mai răsună ultimele cuvinte ale blestemului. Număr în continuare - 359, 360, 361 - și-mi văd de drum, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca să se audă. Nu sunt nici scutece, nici hăinuțe de copil. În sufragerie, doamna Puișor se uită tot în tavan, numai că acum e scuturată de suspine lungi și spasmodice. Pieptul acoperit de șorț îi tremură. Helen îi tamponează machiajul scurs cu colțul unei batiste împăturite. Batista e înmuiată și înnegrită de rimel, și Helen zice: — O sa fie mai bine, Rhonda. Acum nu ai cum sa-ti dai seama, dar o să vezi. Împăturind încă un servețel și întingându-i fardurile, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trebui să-și judece propria viață. El este sabia de foc, trimisă pe pământ pentru a-i izgoni pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul... — Căcat, strigă bărbatul la oglindirea lui din glasvand. Spuma berii i se scurge pe fața oglindită. Helen stă în ușa care dă spre hol, cu mâna la gură, mușcându-și încheietura degetului. Se uită la mine și ridică din umeri. Dispare înapoi. Din fotoliul de pluș auriu îi zic că Dumnezeu este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și la liniștea inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Și îi zic te rog. Îi spun să-mi dea telefonul ei. Cenușiul încă se mai mișcă și se scurge în oglindă, și Helen își deschide geanta și-mi dă mobilul. Îi deschid clapa și formez 911. Și o voce de femeie zice: — Poliție, incendiu sau medicală? Și eu zic medicală. — Locația? întreabă vocea. Și-i dau adresa barului de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în taxi, mă bate gândul să mai rămân în tipul ăsta și să fac o labă. Așa, ca să văd cum e. Și eu zic: Să nu crezi că treaba asta o să mă facă să te iubesc. Pe obrazul polițaiului se scurge o lacrimă. Stând aici așa, gol-pușcă, îi zic: Nu te vreau. Nu pot avea încredere în tine. — Nu mă poți iubi, zice polițaiul, zice Helen cu vocea răgușită a polițaiului, fiindcă sunt femeie și am mai multă putere decât tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în roz și roșu. Acolo unde zace e un geam cenușiu de sticlă mată, dincolo de care e ceva mult prea desăvârșit și alb ca să fie viu. Patrick. Bruma de pe marginile geamului a început să se topească și pe dulăpior se scurge apa. Și Helen zice „Ai venit“, iar vocea îi este încețoșată și groasă. Din gură îi sar stropi de sânge. Doar uitându-mă la ea, și mă și doare piciorul. Eu, unul, sunt bine, zic. Și Helen zice: — Mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
crezi!, nu-i o aventură în intențiile mele. Ai putea să-mi răspunzi: "literatură", dar eu cred că-i altceva, iartă-mă că ți-o spun!, abia ne-am cunoscut azi... Vlad rotește mult timp paharul gol, apoi, după ce-l scurge de ultima picătură, face semn cu capul: Mai luăm un rînd? Nu, ce-o să zică prietena ta? Așa-i, clătină Vlad capul cu oarecare părere de rău nu trebuie să mă fac de rîs. Mi-ar plăcea să-i mențin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc a semirotundului, rămîne locului cîteva secunde, oprită de curentul venit din față, tremură lovind mărunt fereastra, apoi, încet, se depărtează doi-trei metri, e oprită de balustradă, unde cele două părți ale vîntului scurs pe lîngă clădire se unesc mai puternic, umflă creanga, o saltă pînă la statura unui om și-o lasă apoi să cadă spre fundul iazului secat. Și dacă vîntul ăsta smulge acoperișul clădirii? întreabă un călător apropiindu-se de bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se aude zgomot de sticle, iar Sultana, răsuflînd apăsat, a mulțumire, iese pînă în ușă, să mai dea indicații dacă fata nu face treabă bună. Ce faci, nătărăule? îl împinge într-o parte pe Pavel, care curăță sticlele. Mi-am scurs un pahar și voiam să le spăl... Sultana se uită fix în direcția unde, singură la o masă, fata își face de lucru cu poșeta, indiferentă la tot ce se întîmplă în jur, arborînd un zîmbet sfidător. Cînd chelnerița se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zi de dimineață. Pavel vine dinspre bucătărie, aruncînd o privire peste toată sala, cată mai mult spre fată, apoi se întoarce și-l ajunge din urmă pe Andrei, care, înfierbîntat de vin, a venit cu cana de tablă și a scurs canistra. Nina se foiește un timp, nemulțumită de pătura aspră, prinde mai cu putere între genunchi genunchiul actorului, aruncă un colț de privire în jur și, simțindu-se în siguranță, se apropie de el, șoptindu-i un "Iulian", atît cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Să nu lăsați chiar mai mult zice Lazăr încet, scotîndu-și scurta de fîș. Taie. Tăiat. Lazăr își aprinde o țigară, trage două-trei fumuri, apoi și-o lasă agățată în colțul stîng al gurii, astfel că dîra de fum, ridicată lent, scursă pe lîngă obraz, face să-și închidă ochiul, dînd întregii fețe o expresie nedefinită. Prinde încet cărțile aruncate de profesor, le adună între vîrful degetelor, le întoarce spre el, mai pufăie o dată din țigară, să nu se stingă și-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lăsase ea însăși de Băutură (cu B mare) și nu a mai tolerat Amicii pe canapea. Dimineața stătea țeapănă în pat, în timp ce Dan, în baia alăturată, își băga capul sub robinetul de culoarea fructului de avocado. Apa călâie i se scurgea pe cap în vasul de culoarea fructului de avocado. Nu ne-o mai tragem deloc, spunea ea. Și se uita la televizor la Anne Diamond, care își îndrepta fusta. — Cum ai spus? Nu ne-o mai tragem deloc. Ești mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]