5,253 matches
-
iubesc? (Cu mami) Și știi ceva? Sunt sentimentele mele! Mă privesc și pot simți ce-mi trece prin cap! Pricepi? Și plec, fără a mai aștepta răspuns. · Ești un laș nenorocit. E adevărat că restul lumii e și ea lașă. Scuză-ți lașitatea cu asta, nu? Însă, cuiva drag: Fii tu însuți. Încearcă să scoți ce e mai bun, nu ce e mai rău. Știu că poți. Însă te privește. · Și e plăcut atunci când vezi un păianjen, țipi și-i sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Codreanu a exclamat. —Ce mult mă bucur că în sfârșit te văd afară! Cecilia i-a adus și ei un scăunel, invitând-o să se așeze. —Mulțumesc, Cecilia. —Cu plăcere. Vă las să vorbiți că am treabă la bucătărie. Mă scuzați, vă rog. Așezîndu-se lângă Silvia, doamna Codreanu i-a luat mâna într-ale ei și a întrebat-o: —Cum te mai simți? — Dragă Elvira, să bat în lemn, mă simt mai bine, iäa răspuns Silvia, bătând în scăunelul pe care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
astă-toamnă!? A exclamat Cecilia, această întâlnire neașteptată inundându-i chipul de lumină și făcând-o să râdă ușor. Judecătorul observând, i-a atras atenția: —Domnișoară avocată, păstrați seriozitatea, vă rog! Suntem într o sală de judecată. —Vă rog să mă scuzați, a devenit gravă Cecilia, continuând cu întrebările ce trebuiau puse lui Matei. S-au străduit enorm, și unul și celălalt, să ducă la capăt interogatoriul, dar ce-a fost în sufletul lor numai ei știu. Lui Matei nu-i venea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
locul pe unul din scaunele dinspre mijloc, atenția îi este atrasă de cuvintele adresate pasagerului din spate. —Guten Tag! Endschuldigung, bitte, dort ist mein Platz. Ich bin mich beeilen aber doch bin ich verspäten.... Danke! (—Bună ziua! Vă rog să mă scuzați, acolo este locul meu. M-am grăbit, dar totuși am întârziat.... Mulțumesc!) Recunoaște vocea și se ridică brusc și în spate o vede pe Cecilia. —Cecilia, draga mea, unde mergi? este extrem de surprins. —Matei! Se reped unul la celălalt, se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ori și-și șterg lacrimile de bucurie. Pasagerii, intuind sentimentele a doi tineri care nu s-au văzut demult, îi aplaudă cu zâmbetul pe buze. Simțindu-se oarecum jenați, mulțumesc celor care îi aplaudaseră. —Vă mulțumim! Vă rugăm să ne scuzați, abia rostește cuvintele Cecilia, înecată de plâns. — Nu ne-am văzut de ani de zile și soarta a făcut să ne întâlnim aici fără să știm, caută să le explice Matei, cu aceeași voce tremurată de emoție. Matei roagă pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
văzut cum moșul împărțea cadouri. Pe cuvântul meu! Atunci m-am îmbrăcat repede și am plecat să-ți cumpăr cadou. Dar să lăsăm astea. Gândește-te că-i ultima noastră seară împreună. Schimbă-te că nu mai ieșim nicăieri. Mă scuzi puțin, și-a cerut permisiunea Cecilia să meargă la baie să se schimbe. Matei asta aștepta ca să poată comanda la telefon ce să le aducă în cameră. A revenit Cecilia în capoțelul ei de mătase care o aranja foarte bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei de frigul de afară și ambii de emoția revederii și dragostea ce și-o purtau. Într-un târziu, după alintările atât de plăcute, Cecilia rupe tăcerea. Cum ți-a venit ideea aceasta? — Mi-era foarte dor de tine. —Mă scuzi că m-ai găsit în situație de bucătăreasă, dar... —Ești și mai apetisantă așa, îi sărută din nou buzele nelăsând-o să-și continue scuza. Poți să mergi în cameră să te uiți la televizor până împachetez ultimele sarmale. Le
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pregătiți, au plecat cu mașina lui Matei la el acasă, unde masa aranjată îi aștepta. Au servit toți din bucatele pregătite, au băut, s-au încins la vorbă cum era de așteptat, Cecilia și Matei s-au ridicat, s-au scuzat și au plecat după ce Cecilia și-a luat rămas bun de la membrii familiei lui Matei. Tiberiu i-a șoptit: — Să-l ții în șah pe frate-meu, că atât de mult mă amuză când se necăjește din cauza ta. —Răule, în loc să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
discute despre pregătirea nunții căci știau că se apropie venirea Ceciliei. Când a intrat au rămas surprinși. Matei a fost primul care a sărit s-o îmbrățișeze și s-o sărute. După ce au schimbat câteva vorbe cu ei, s-a scuzat ca să meargă să se spele și să se aranjeze puțin. Elena a ieșit pușcă după ea, oprindu-l pe Matei care voia același lucru. —Ai luat examenul, Ceci? a întrebat-o în timp ce se spăla. —Tu ce crezi? Nu mă mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
zăvorască maxilarul superior, pleoapele explodează, brațele cad moale pe lângă albastra siluetă înfiretată. Monumentul în uniformă este zăvorât în carcasa propriei neputințe. La capătul unei încordări prometeice, atletul ordinii izbutește să îngaime, într-un inutil ecou: "Sumimasen... sumimasen" (Mă scuzați... mă scuzați). Impasibil, îmi continuu drumul și reușesc să ajung la râvnitele locuri libere cu mult înaintea iubitei mele... Cum aș fi putut lăsa nemediatizat un asemenea triumf? Epilog Dincolo de modestul umor (pe alocuri, din păcate, involuntar) pe care-l degajează, această
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înaripate? Desigur, este rândul prepelițelor să intre în scenă, "aceste inocente și fricoase pasări, ce se nasc și mor în iarba livezilor și în frunzele cele dese ale dumbrăvilor, prin vocea lor monotonă, dar ritmică, păreau că servă de regulator (scuzați expresia, perfect inocentă la vremea respectivă, n. m.) al cadențelor acestui concert divin". Nu detectați cumva și ecouri de solare cântece franciscane în subtextul bravului pitar bucureștean? À propos de alăturări nefericite, iată încă una, prezentă într-o admirabilă notă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
curcanul, propuse Pripone. -Nu, eu zic să punem rățoiul, a fost de părere celălalt. -Nu punem rățoiul, fiindcă are capul mic și creier de loc. -De ce vorbești așa? Al tău este mai mare? -Ai dreptate, te rog să mă scuzi. -Atunci pe cine? a întrebat Cocone și, după ce s-a gândit o clipă, a continuat: să rămânem la propunerea ta și să numim judecător curcanul. -Foarte bine, judecător am găsit, dar nu am stabilit ce să se întâmple cu noi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că într-o zi mirosul tău nu va fi la îndemâna oricui, a răspuns Ceaiul. -Într-o zi dispar de pe piață și nu mai consumă nimeni tărie, a completat Alcoolul pe Ceai, râzând în batjocoră. -Eu n-am spus asta, dimpotrivă, se scuză Ceaiul. Tăria trebuie consumată cu măsură și doar de acele persoane care sunt sănătoase. Apoi se pot găsi și alte întrebuințări pentru ea. -Înseamnă că poți prevedea și viitorul meu, zise ironic Alcoolul. -Despre viitorul tău nu pot spune multe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să mă cunoști, dar dacă tot vorbim, să facem cunoștință. Te rog să mi spui cine ești, de unde vii și unde te duci? Pe mine mă cheamă Vasile Mosescu. Cu toată prietenia! Zise tânărul și-i întinse mâna lui Dondică, scuzându-se totodată că avea mâinile ude. Dondică nu mai putea de bucurie, toată ziua cât a mers nu a găsit pe nimeni cu care să stea de vorbă și acum era bucuros c-a găsit un tânăr tare de treabă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dar poate trebuie să ajut cu ceva ... -În Patagonia ..... -Mda! Mă rog, cum știți dumneavoastră. Cu ce o să călătoriți? -Cum cu ce? Cu aeromașina primăriei. Nu trebuie să decontez cheltuielile? Întrebi și dumneata ca un copil. -Vă rog să mă scuzați, domnule primas! Dacă ziceți că trebuie să plecați, am și uitat unde ...., să scoatem o parte din banii pe care-i avem. Dar nu prea mulți. -Dumneata crezi că, eu am așteptat să-mi duci de grijă? Am scos toți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
greu, când mijloacele financiare nu mai ajung. Domnule vice, v-am chemat ca să anunț că m-am gândit să ne înscriem în Cartea recordurilor. -Domnule primas, dar e cheltuială mare și nu stăm strălucit la capitolul mijloace financiare. -Domnule vice, scuzați-mă dar nu ați înțeles! După ce ne înscriem și reușim performanța cerută, câștigăm parale frumoase ..... valută forte. La anul poate vrei să mergi undeva în concediu în străinătate. -Domnule primas, nu mă duc în străinătate, în concediu pentru că am multă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mine, apoi a început să povestească: -Finule așa este vara aici. După ce ies de la serviciu, de la Bacău, îmi vine să zbor numai să ajung aici cât mai repede, unde zic eu că este raiul... după care și-a reluat activitatea, scuzându-se... Te rog să mă scuzi, mai am câteva cuiburi de roșii pe care trebuie să le ud acum, de dimineață. După ce soarele își întețește razele nu trebuie să le mai ud că le omor. Localitatea este așezată pe o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Finule așa este vara aici. După ce ies de la serviciu, de la Bacău, îmi vine să zbor numai să ajung aici cât mai repede, unde zic eu că este raiul... după care și-a reluat activitatea, scuzându-se... Te rog să mă scuzi, mai am câteva cuiburi de roșii pe care trebuie să le ud acum, de dimineață. După ce soarele își întețește razele nu trebuie să le mai ud că le omor. Localitatea este așezată pe o vale plină de verdeață și mulți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ar trebui să fie comprehensibil, condivizibil și credibil pentru a-i apropia și pe necredincioși de unicul și adevăratul mister, marele secret al realității, cel pe care noi îl numim "Dumnezeu". Sunt uimit cum tocmai necredincioșii, probabil pentru a se scuza, citează de bunăvoie acel credo quia absurdum cred pentru că este absurd și evident îl refuză. Dictonul provine, cum deseori se afirmă, de la Sfântul Augustin, dar trebuie să ne întoarcem la cel ce a pregătit strada teologiei latine, la avocatul Tertullian
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Mulți ar spune astăzi că cred în Dumnezeu "în ciuda" Bisericii, care nu li se pare credibilă în forma sa actuală. Dumnezeu cel etern dă un fundament și un sens tuturor lucrurilor acestei lumi, iar astăzi nu trebuie să ne mai scuzăm dacă ne dorim o credință luminată în Dumnezeu. Dar ce am spune dacă, la sfârșit, am descoperi că ne-am înșelat asupra credinței? Eu sunt convins că viața mea a fost mai fericită cu Dumnezeu decât fără. Toate acestea vor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe toți cerând pomană. Bineînțeles că jumătate din ei erau orbi, șchiopi, ciungi și ologi prefăcuți, dându-se drept hidalgi ajunși la sapă de lemn, care nu cerșeau de obicei, ci doar așa, din Întâmplare; ba chiar trebuia să te scuzi față de ei, adresându-le un politicos scuzați domnia voastră, că n-am bani la mine dacă nu vroiai să-i auzi făcându-te albie de porci. Adevărul e că până și În felul lor de a cere pomană, neamurile se deosebesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din ei erau orbi, șchiopi, ciungi și ologi prefăcuți, dându-se drept hidalgi ajunși la sapă de lemn, care nu cerșeau de obicei, ci doar așa, din Întâmplare; ba chiar trebuia să te scuzi față de ei, adresându-le un politicos scuzați domnia voastră, că n-am bani la mine dacă nu vroiai să-i auzi făcându-te albie de porci. Adevărul e că până și În felul lor de a cere pomană, neamurile se deosebesc Între ele: nemții cântă În grup, francezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Álvaro de la Marca răspunse cu un zâmbet politicos salutului pe care căpitanul Alatriste i-l adresă de jos atingându-și borul pălăriei. Câțiva prieteni Îi oferiră un loc lângă ei pe o bancă lui don Francisco de Quevedo, care se scuză față de noi și plecă să se așeze acolo. Juan Vicuña și Licențiatul Calzas stăteau mai la o parte, discutând despre piesa pe care aveam s-o vedem și pe care Calzas o prețuise foarte mult cu niște ani În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mari și puternice. Dacă ai un asemenea deget, atunci te sprijini doar în el. în mijlocul cititului el s-a sculat brusc, ațintindu-și privirea în tavan, ca și cum ar fi căutat niște semne acolo, pe scândurile vopsite în alb. S-a scuzat că niciodată nu reușea să apară când inginerul silvic era acasă. Poate ar trebui să fie suficient de curajos și de energic ca să vină când Mercedesul mare și negru e în fața casei, prin urmare inginerul este în mod sigur acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
își deplasa încet degetul peste pagina deschisă și pronunțau împreună fiecare literă: C-o-p-i-l-u-l n-u s-e t-e-m-e-a. E-u p-o-t, s-p-u-s-e e-l. T-a-t-a m-ă d-u-c-e d-e m-î-n-ă. E o carte veche, a spus Eva, scuzându-se. Dar e vorba în primul rând de litere. Pe urmă a pus pe masă lipie și lapte și slănină în saramură și limbă de vițel sărată și am mâncat. Doar după aceea am scos punga de plastic și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]