1,161 matches
-
etaj, o rafală scurtă găurește spinarea lui Cârciumaru, un gradat din plutonul lui Nicky. Mai mult instinctiv, Marius ghicește în spatele lui o umbră cu țeava unei arme îndreptată către el. Ridică brațele și cade la pământ ca și cum ar fi fost secerat de gloanțe. Descumpănită, umbra devenită trup iese în fugă din cameră ca să sfârșească cu baioneta lui Marius în vintre. Iovuț țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
armele încep să tragă ca turbate. Gloanțele șuieră și apar primele goluri în linia de atac. Sângele împroașcă, se aud țipete. Cei aflați în spate continuă să înainteze în ciuda rafalelor concentrate, sărind peste cei căzuți la pământ. De pe clădire, mitralierele seceră fără încetare. În fața ripostei furibunde, elanul atacatorilor pare să șovăie. Trântiți la pământ, continuă să tragă dar împușcăturile lor nu au nici un efect. Carol ochește, trage, se ferește. Cei atinși de gloanțele lui se zvârcolesc ca să încremenească apoi acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mulți oameni. Întâi a apărut tata, ușor gâfâind, a luat bastonul în mâna dreaptă și s-a pitit dincolo de poartă, la întuneric. Imediat după el a apărut în fugă o șleahtă de indivizi care, cum ajungeau în dreptul porții, cădeau ca secerați, iar tata, în clipa următoare îi binecuvânta pe rând în numele tatălui cu măciulia bastonului, mare cât un măr. Ei cădeau și rămâneau lați, ca muștele. Se auzea doar zgomotul făcut de impactul măciuliei de alamă cu căpățâna insului și un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
într-o zi au venit zvonuri despre război. Venea peste noi. Odată cu el se termina copilăria cea minunată și fericită și începea calvarul de griji și nevoi, chiar și pentru noi, copiii. Războiul este ceva îngrozitor, un monstru imens, care seceră și pârjolește totul în calea lui. Îl simțeam în aer și în ființa noastră. Frunzele copacilor se îngălbeneau și cădeau la pământ mai timpuriu, aerul se încingea până la sufocare, izuri și alte mirosuri urâte pluteau prin aer, apoi sângele răniților
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dus nicăieri și nici n-a venit cineva pe la el. Dar pe-atunci nu-mi păsa de soarta acestui june nici cât de scaunele de sub masa lui. Diminețile mergeam la câmp, la vreo 15 kilometri, într-un loc unde se secera grâul. Mă plantau lângă un morman de boabe de grâu și trebuia să dau câte un bon fiecărui tractorist care-și descărca acolo remorca. Făceam, adică, pe pontatorul. Cum eram îmbrăcat "orășenește", țăranii își băteau joc de mine în stilul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Toată țara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea. 12. Peste toate înălțimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănîncă țara de la un capăt la altul; și nimeni nu-i lăsat în pace. 13. Au semănat grîu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos." "Să vă fie rușine de ce culegeți, în urma mîniei aprinse a Domnului!" 14. "Așa vorbește Domnul despre toți vecinii mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ce veți mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. 23. Viața este mai mult decît hrana, și trupul mai mult decît îmbrăcămintea. 24. Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici camară, nici grînar: și totuși, Dumnezeu îi hrănește. Cu cît mai de preț sunteți voi decît păsările! 25. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui? 26. Deci, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
un om aspru; iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat." 22. Stăpînul i-a zis: "Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat; 23. atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobîndă?" 24. Apoi a zis celor ce erau de față: "Luați-i polul, și dați-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
să bem lichide slab alcoolizate. Că dacă ai 70 de ani, ești cardiac și o iei la picior prin mijlocul intersecției incinse ca un cuptor pentru plăcinte, șansele să o clembești sunt destul de măricele.Panțiru Aurel zis Relu a căzut secerat de căldură în drum spre piață. Câțiva puradei l-au ajutat să scape de sacoșă și de cei 20 de roni pe care și-i alocase ca buget de salată. Cu ochii mari și pupilele dilatate, privea inert spre cer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
după o căsătorie eșuată cu Viorica din Frasin, sa autoexilat la deal în Bârlog și a stat în bordeiul bunicii vreo doi ani, ocupându-se cu creșterea vitelor, până a murit în urma unui conflict verbal cu pădurarul Gemănar, căzând ca secerat de un infarct miocardic acut. Are un moștenitor în orașul Frasin, Petrică Cotlarciuc, șofer profesionist pe un vehicul greu, care m-a vizitat doar cu ocazia punerii în posesie a terenurilor forestiere ce-au aparținut bunicului Costan. Sora cea mică
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un picior în coaste, ținând-o cu mâna pe Resi la distanță. — Asta-i pentru Ansel Brewer, mă informă el, călcat de-un tanc Tigru la Aachen. Din nou mi-a dat un picior. — Și asta-i pentru Eddie McCarty, secerat de-o armă automată în Ardeni, anunță el. Eddie urma să se facă doctor. Și-a tras piciorul luându-și avânt să mă lovească în cap cu gheata lui mare. — Și asta - a rostit el, și altceva n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
primiți. Tot ceea ce istorisesc de la Turtucaia sunt imagini de infern, de pildă acea halucinantă poveste despre un bac pe care s-au încărcat răniți, dar, chiar în clipa când s-a desprins bacul de mal, cei rămași pe pământul bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
evident! rîde Liliana. Dar nu a fost o glumă, ți-am mai spus. Ba da, Mihai, da! clatină Liliana din cap cu îndîrjire. Pentru voi fost gluma proastă a destinului... (2 Apoi, ca săgetată, se oprește. Ochii ei lucesc diabolic. Seceră obrazul lui Mihai, oprindu-se în direcția pick-up-ului. Încet-încet, privirea i se subțiază, pierzîndu-se aiurea. Buzele ei se mușcă pe rînd, apoi surîd, luminînd întregul obraz cu intensitatea unei trăiri de moment. Ce fain e!... murmură. Și eu regret adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vorbă cu ea, dar nu știa deloc să danseze și i-a fost rușine. Cînd, totuși, s-a hotărît să se apropie de ea, s-o întrebe în șoaptă dacă nașul Ion a mai dat vreun semn, fata l-a secerat scurt cu privirea, a izbucnit din cercul ei de prietene, a trecut pe lîngă el cu nasul pe sus și s-a prins în sîrba care tocmai începuse. Peste cîteva zile, mama lui Mihai i-a spus: Am vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și cu borul pălăriei acoperindu-i o parte din frunte și sprînceana dreaptă. Mihai stă și el nemișcat, privindu-l. Parcă-s doi adversari care se măsoară înainte de-a se ataca. Dar cedează amîndoi. Mihai mișcă privirea cu calm, secerînd totul în cale, pînă și-o oprește pe vila Lilianei. Închide ochii. Din interiorul salonului de la parter i se pare că aude acordul final din Serbările romane. Expiră prelung și-și continuă drumul alene. N-a fost să fie! S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a fost prezentă în spatele fiecărei întîmplări mai importante din existența lui. Și el a înțeles asta. A înțeles-o deplin în seara cînd, îndreptîndu-se spre Dacia vecinului Lilianei, să meargă pînă în centru, din interiorul întunecat al mașinii l-a secerat lumina unor ochi ce nu puteau fi decît ai ei. Poate că bătrînul Oșanu are dreptate: ar trebui s-o caute, să se întîlnească. Dar de ce?! Violeta i-a înțeles prima neliniștea din suflet cînd i-a prezentat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
semnificație, un lucru este cert: din confruntarea cu tine, dar în prezența ei, mi-a rămas mereu același gust amar al actelor mele și certitudinea că te urăsc!... "Doamne!" se cutremură Mihai, înspăimîntat de privirea tăioasă cu care l-a secerat femeia cînd i-a strigat ultimele vorbe. Da, el e cel care provoacă răni, sau le deschide pe cele vechi, cotrobăind în suflete. Strigătul de acum al Tamarei nu se deosebește decît prin stil de reacția prostituatei de la hotel, trimisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Tata, fă-mi vînt! Cristina a ajuns deja lîngă el și s-a așezat pe săniuță, așteptînd să fie împinsă la vale, spre șosea. Mihai renunță la orice continuare a discuției cu Tamara i-ajunge privirea cu care l-a secerat. Iar gîndul ce și l-a formulat despre Teona pe numele ei adevărat Teofana îl înspăimîntă. I-e tot mai teamă că, reîntîlnind-o, ar fi în stare s-o strîngă de gît, să scape de blestemul chinului continuu... Se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-l pe Mihai Vlădeanu cu Teona Trifon!" Am privit îndelung spre voi. Pe ea n-am văzut-o; am zărit doar părul ei ondulat frumos. Tu însă parcă ai simțit privirea mea și ai întors capul, privirea ta m-a secerat, așa cum o descrii tu pe cea a strămoșului vostru, haiducul. Ca hipnotizată, m-am uitat tot filmul în direcția aceea. La sfîrșit, voi nu mai erați și mi s-a făcut ciudă; o ciudă absurdă, care mi-a reținut gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în considerare "un provincial", chiar tu mi-ai spus-o atunci, la mare, cînd mă sfătuiai să fac pe dracul în patru și să revin în București, că numai de aici se selectează valorile. Și n-am avut dreptate? îl seceră privirea rece a Simonei. Pariez că nici măcar tu nu mi-ai citit cărțile! continuă Mihai pe același ton aspru. Ultimele două, nu, că am mult de lucru, se lasă femeia învinsă. În fața ei, Mihai stă calm în scaun și privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
stat. Dacă mi-l dai pe tipul care ți-a vîndut seringa, scapi. Perkins nădușea abundent. Jack continuă: — Chelălăie În fața prietenilor tăi și poți să te cari. Perkins Își linse buzele. — Barney Stinson. Infirmier la „Queen of Angels“. Jack Îi seceră picioarele cu un șut bine plasat. Perkins ateriză cu mecla În gustări. Masa se rupse și căzu la podea. Din rîndurile audienței se auzi un oftat general. Jack ieși din sală. Bisericuțele se spărgeau ca să-i facă loc. Karen tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe gură: SÎnteți arestați! Jones se grăbi să ridice mîinile, imitat de Navarette. Fontaine Își prinse degetele pe după ceafă. Sugar Ray spuse: — Ți-a păpat mîța nenorocita aia de limbă, poponarule? Ed apăsă trăgaciul: o dată, de două ori. Gloanțele Îl secerară pe Coates. Recul. Ed se propti de cadrul ușii și ochi. Fontaine și Navarette se ridicară În picioare, zbierînd. Ed APĂSĂ trăgaciul și Îi doborî cu o singură salvă. Recul foarte puternic: jumătate din peretele din spate căzu. SÎngele țîșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Nimeni nu l-a putut opri pe Julius să se instaleze În caleașca străbunicului-președinte. Aici Își petrecea toată ziulica, așezat pe canapeaua ruptă de catifea albastră tivită cu aur, trăgînd necontenit asupra guvernantelor și majordomilor care cădeau În fiecare zi secerați de gloanțe lîngă caleașca, murdărindu-și halatele pe care stăpîna Îi obligase să le cumpere ca să nu-și strice uniformele și acum trebuiau să cadă morți la pămînt ori de cîte ori Julius avea chef să-i doboare ciuruindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o Încăpere separată, la capătul unui coridor cu vedere la plajă, amorțit de morfină, așteptînd să moară. Am vrut să-i țin mîna, Însă una dintre infirmiere m-a avertizat că nu prea mai era carne sub bandaj. Focul Îi secerase pleoapele și privirea lui Înfrunta vidul perpetuu. Infirmiera care m-a găsit căzută pe podea, plîngînd, m-a Întrebat dacă știu cine e. I-am zis că da, că e soțul meu. CÎnd un preot rapace și-a făcut apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
parte. 3 Începea să se Înnopteze cînd am ieșit la suprafață de pe treptele metroului. Pustiu, bulevardul Tibidabo schița o fugă nesfîrșite de chiparoși și de palate Îngropate Într-o lumină sepulcrală. Am zărit silueta tramvaiului albastru În stație, clopotul controlorului secerînd văzduhul. M-am grăbit și m-am urcat aproape cînd se punea În mișcare. Controlorul, o veche cunoștință, a acceptat monedele bombănind În sinea lui. M-am așezat Înăuntru, ceva mai la adăpost de zăpadă și de frig. Vilele sumbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]