1,861 matches
-
găsește locul o a doua imagine mai bine conturată. Și celelalte două versuri respectă, de obicei, alcătuirea unui grup nominal Într-o formă mai extinsă. În exemplele de mai jos, voi sublinia substantivul care adună centripet celelalte cuvinte. „rece lama securii / uitată În colț” „Într-un pantof / cuibul mierlei” „niciun fluture / stârnit de vânt” „luna și o bufniță / la sfat de taină” „ornice Paul Garnier / știrbe de ace” „sperietoarea de ciori / străjer pe uitări” „În cutia cu monede / câteva frunze” „pe-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pas Înaintea singurătății este mai totdeauna absența unor lucruri. Ele lipsesc vădit din locurile unde trebuiau să fie și prin această absență afectează calitatea acelor spații. Lipsa poate fi numită direct prin adjective care califică substantivele: Luna absentă - rece lama securii uitată În colț Semnalarea la propriu a absenței creează aici ambiguitate (cuvîntul spune că lipsa e oarecum nemotivată) și naște mister, Întunericul ascunde ceva, poate o crimă. Nu știm dacă luna este victimă sau complice la crimă. Lipsa, absența lucrurilor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dese, țărâna albește de pleavă, paiele uscate se spulberă pe câmp, tot așa cum se spulberă în calea sa, ori se înalță ca o ceață, și pulberea îmbelșugată de pe drumuri; când se aprind, în uscăciune și în arșiță, pădurile necercetate de secure, năvălește vuind ascuțit, se contopește cu limbile de foc, le mână și le nvolburează, iar copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea, izbind o cu tunete de țărmuri; iar ciocnirea armelor între ele pare ca, auzit de departe, zgomotul de securi când se doboară copacii unei păduri; apoi, în alt registru, strigătele de chemare și de îndemn ale aheilor sunt ca țipetele pe care le scot cocorii când pleacă, toamna, departe, spre marginile lumii. Uneori nu e vorba tocmai de zgomot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
singuratic crește adiat de vânturi, plin de sevă, se umple de flori albe, apoi o pală sălbatică de vânt îl smulge din rădăcină și-l trântește la pământ; stejari, plopi, pini și frasini cresc înalți, apoi se prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora unei lupte, ora de amiază, când tăietorii de arbori din păduri, osteniți și flămânzi, poposesc să prânzească. Numai că ora
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în verb a Forței cosmice care îl însuflețește și îl face unic. Într-adevăr, iutele Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și acuma uscat, menit să nu mai aibă frunze și ramuri), fie de jertfa cernită a pletelor sale (pe care știe că nu le va mai reteza acasă la el, în Ftia depărtată, însoțindu-le cu o jertfă bogată de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble securi. Obiectele sunt lucrări de artă aleasă. Unele au o proveniență ilustră, prăzi luate de la Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit el, ca de pildă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble securi. Obiectele sunt lucrări de artă aleasă. Unele au o proveniență ilustră, prăzi luate de la Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit el, ca de pildă darurile de împăcare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dese, țărâna albește de pleavă, paiele uscate se spulberă pe câmp, tot așa cum se spulberă în calea sa, ori se înalță ca o ceață, și pulberea îmbelșugată de pe drumuri; când se aprind, în uscăciune și în arșiță, pădurile necercetate de secure, năvălește vuind ascuțit, se contopește cu limbile de foc, le mână și le nvolburează, iar copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea, izbind o cu tunete de țărmuri; iar ciocnirea armelor între ele pare ca, auzit de departe, zgomotul de securi când se doboară copacii unei păduri; apoi, în alt registru, strigătele de chemare și de îndemn ale aheilor sunt ca țipetele pe care le scot cocorii când pleacă, toamna, departe, spre marginile lumii. Uneori nu e vorba tocmai de zgomot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
singuratic crește adiat de vânturi, plin de sevă, se umple de flori albe, apoi o pală sălbatică de vânt îl smulge din rădăcină și-l trântește la pământ; stejari, plopi, pini și frasini cresc înalți, apoi se prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora unei lupte, ora de amiază, când tăietorii de arbori din păduri, osteniți și flămânzi, poposesc să prânzească. Numai că ora
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în verb a Forței cosmice care îl însuflețește și îl face unic. Într-adevăr, iutele Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și acuma uscat, menit să nu mai aibă frunze și ramuri), fie de jertfa cernită a pletelor sale (pe care știe că nu le va mai reteza acasă la el, în Ftia depărtată, însoțindu-le cu o jertfă bogată de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble securi. Obiectele sunt lucrări de artă aleasă. Unele au o proveniență ilustră, prăzi luate de la Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit el, ca de pildă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble securi. Obiectele sunt lucrări de artă aleasă. Unele au o proveniență ilustră, prăzi luate de la Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit el, ca de pildă darurile de împăcare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cf. froment), sl. zlak „cereală”, vgr. chloe „verdeață, iarbă”. Compararea limbilor poate ajuta la descoperirea structurii etimologice a cuvântului. Astfel secară se raportează la lat. secale, de la seco „a tăia, a recolta, a strânge furaj” (rom. a seca „a ucide”, secure, secere); albaneza are pe de o parte pe thekër „secară”, iar pe de altă parte pe korr „a secera, a cosi”, pe korrje „seceriș, recoltă de cereale”, de unde rezultă structura se-cară. Pentru partea a doua a acestui cuvânt, corespunzător
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
său, 242 sân, 242 sârbi, 51 scarpă, 56 a scărmăna, 56 sciți, 49 Sciția, 49 sclavi, 51 a scoate, 194 scoloți, 51 a se screme, 46 a scurma, 46 seamă, 242 seamăn, 242 a seca, 127 secară, 127 secere, 127 secure, 127 a semălui, 242 semen, 242 semeț, 242 serb, 51 sieși, 242 sine, 242 slab, 48 slav, 45 slavă, 52 a slăbi, 48 a slăvi, 48 Sofia, 51 Solun, 52 sorab, 51 soroc, 43 Spania, 67 a sta, 133 stană
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fotografie și bandă desenată, apare reprezentată pentru prima oară într-o bandă desenată, poza lui Nicolae Ceaușescu. Dodo Niță, Alexandru Ciubotariu, Puiu Manu. O biografie, p. 35. 829 Era binecunoscută în anii '50 o caricatură a "călăului Tito" cu o secure din care picura sânge, prin care se denunța defecțiunea iugoslavă, în ciuda "prieteniei româno-sârbe" (Tito fiind totuși croat). Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, p. 206. 830 Dodo Niță, Virgil Tomuleț, Dicționarul benzii desenate din România, p. 329. 831
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
În ușa grajdului, tot mai limpede se deslușea a fi silueta unui animal mare, cenușiu. În ciuda fricii ei de moarte, care îi înzecea puterile, vru să nu-i stea în cale, să-l lase să fugă... dar, își aminti de secure. Și, pe negândite, pieptul i se umplu de un curaj uriaș, și de o furie bezmetică. Lovește cu securea în animalul cenușiu, care părea inofensiv... lovește încă o dată și, iar a lovit orbește, ca turbată. Dar, animalul în fața ei se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moarte, care îi înzecea puterile, vru să nu-i stea în cale, să-l lase să fugă... dar, își aminti de secure. Și, pe negândite, pieptul i se umplu de un curaj uriaș, și de o furie bezmetică. Lovește cu securea în animalul cenușiu, care părea inofensiv... lovește încă o dată și, iar a lovit orbește, ca turbată. Dar, animalul în fața ei se încovoaie și se răsucește spre ea să o apuce. Îl vede rânjindu-și colții... nu vede decât un rânjet
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i așa? —Dumnezeule! N-am crezut vreodată că o să te aud zicând asta! Păi, uite că m-ai auzit. Îi zâmbi stânjenită. Așa că putem s-o lăsăm baltă? Am încheiat socotelile, nu? Sigur, spuse el. Și... voi două? Ați îngropat securea? — Ar fi prea de tot! — Și atunci de ce te-a invitat? —Și eu mi-am pus aceeași întrebare. Poate tocmai de-aia am să merg până la urmă, zise, ridicând din umeri. O să vedem. Dacă vrei sfatul meu... —Neil, îl întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
depășise conflictul ăsta. Dar bineînțeles că așa era. Nu-i povestise ei Gail cum o rupsese Darcey cu trecutul? Așa că sigur că nu i s-ar fi părut mare lucru să vină. Și, pe deasupra, era un mod de a îngropa securea războiului. Poate că Darcey nu voia să îngroape securea. Sau poate că nu era nevoie. Orice-ar fi, trimiterea invitației fusese un lucru pe care Nieve simțise nevoia să-l facă. Și-ar fi dorit să-i poată explica exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-i povestise ei Gail cum o rupsese Darcey cu trecutul? Așa că sigur că nu i s-ar fi părut mare lucru să vină. Și, pe deasupra, era un mod de a îngropa securea războiului. Poate că Darcey nu voia să îngroape securea. Sau poate că nu era nevoie. Orice-ar fi, trimiterea invitației fusese un lucru pe care Nieve simțise nevoia să-l facă. Și-ar fi dorit să-i poată explica exact cum se îndrăgostise de el în acea seară, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care vântură lumea în toate părțile o cunosc cel mai puțin. Când să reflecteze la ceea ce au văzut? Abia au vreme să se amăgească, poate, că lumea nu mai are secrete pentru ei. Odinioară, în vreme ce Stephens își deschidea drum cu securea în mână spre templele și piramidele civilizației maya, Prescott, aproape orb, scria pe tăblița sa de ardezie Cucerirea Mexicului, descoperind lumii, fără să treacă pragul camerei sale de lucru, civilizația aztecă, în ce mă privește, mă simt atras de Prescott
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
țânțari, făcând schițe, chinuindu-se să reproducă fizionomia unui idol ironic... Nu-mi amintesc exact dacă era vorba chiar de ruinele de la Palenque, dar, oricum, peste tot în acest ținut exploratorii s-au văzut siliți să-și facă drum cu securea în mână prin liane... Aud din nou cântecul de sirenă al junglei. Mă decid să înot. legendă maya Zeii au creat mai întîi vegetația. Apoi, animalele, păsările, șerpii. Și le-au cerut acestora să păzească plantele. Când au văzu că
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și azi numele "templul contelui". Am reținut, de asemenea, povestea unui căpitan spaniol care a venit la Palenque, în căutare de aur. El a declarat în raportul său către regele Spaniei că a atacat construcțiile cu bare de fier și securi și că grație perseverenței sale nici o ușă și nici o fereastră n-au rămas nedesfăcute, nici un zid întreg; că fiecare încăpere și fiecare pasaj subteran au fost străpunse pe o adâncime de două sau trei prăjini. Din fericire, raportul acestui căpitan
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]