2,487 matches
-
considerație a lui Baudelaire, din articolul scris În apărarea lui Flaubert, după procesul intentat scriitorului pentru Madame Bovary, printre calitățile virile atribuite eroinei este enumerat și dandysmul: „Gust nemăsurat al seducției, al dominației și chiar al tuturor mijloacelor vulgare de seducție, coborându-se până la șarlatanismul costumului, al parfumului și al pomadei - totul rezumându-se În două cuvinte: dandysm, dragoste exclusivă pentru dominare”. Lui Aubrey de Vere i se potrivesc aceste caracterizări, deși În fragmentul citat apologetul dandysmului adoptă o detașare critică
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Înalță la rangul celorlalte demnități omenești, este răpită femeilor, care singure par hărăzite să o exerseze. El domină la modul și prin mijloacele femeilor. ș...ț Dandy-ul are o latură antinaturală, androgină, prin care Își poate exercita la nesfârșit seducția. În rest, dandy-ul este În mod real un artist În maniera sa. Opera sa de artă este propria lui viață. El place și are un ascendent prin aparențele imprimate persoanei sale fizice, ca scriitorul prin cărțile sale. Și el
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poveste, s-a trecut la cel de istorisire, mit, fabulă” (P. Chantraîne, 1974, vol. III, p. 719; vezi și M. Untersteiner, 1972, p. 2). La Herodot și apoi la Pindar, mitul ajunge să se refere la „vorbe amăgitoare, povestiri ale seducției” (M. Detienne, 1997a, p. 101). Prin această alunecare, mitul cedează În favoarea termenului logos domeniul cuvântării veridice și ajunge să se refere, În chip predilect, la narațiunile purtătoare ale unor conținuturi care fascinează, dar care nu pot fi dovedite: „Ele nu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lor pe Nichifor, în jurul căruia roiau, desigur, atâtea concurente”?... Ce i se poate reproșa criticului în acest caz este faptul că prea ia în serios vorbele lui Moș Nichifor, lăudăros și glumeț, specializat deja - prin repetiție - într-o retorică a seducției. El joacă o comedie care nu dă niciodată greș, și comedia place, e savuroasă. Impresia generală pe care o ai, citind la rând aceste portrete computerizate, este că lumea lui Creangă este extraordinar de bogată și că un număr de
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
când în când, desfăcând versul, rupând fluiditatea discursului pentru a-l recompune, apoi, în altă strofă. Multe versuri sunt emblematice tocmai prin prozaismul sau, mai bine spus, prin îndrăzneala de a defini o stare lirică nu prin mijloacele tradiționale de seducție, ci printr-o alianță din care a fost eliminată tocmai „poezia” în veșmintele ei sărbătorești. Câteva dovezi: iată amurgul, universul ca un cavou, târgul ostil și pustiul existenței: „Trec corbii - ah, «Corbii» / Poetului Tradem - / Și curg pe-nnoptat / Pe-un târg
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
de Calpuzanii lui Silviu Angelescu) se pot exprima în voie, abstrăgându-se subtil, dar total comandamentelor extraliterare ale esteticii oficiale. Imaginând acțiuni inedite și eroi excepționali (Vasile Vodă), autorul face ca până și personajele negative să aibă o putere de seducție fascinantă, precum acel Iani Deli, bufon la Curtea lui Vasile Vodă, desprins parcă din Capriciile lui Goya. SCRIERI: Banchetul, București, 1967; Trinitate confidențială, București, 1968; Suplinitor, București, 1971; Șah etern, București, 1971; Războiul lui Vasile Vodă Cannano, București, 1978; Serdarul
BERBECARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
critic: politicianismul (încondeind cutare șmecher, farsor sau panglicar), grotescul unor ședințe parlamentare, criza morală a presei, năravurile unor literați, acestea și altele compunând pitorescul strident care frapează pe oricine nimerește în „țara tuturor anomaliilor”. Convingerile din adolescență își păstrează intactă seducția, C., căruia i se pare că deslușește „glasul revoluției”, așteptând cu înfrigurare „ceasul proletariatului”. „Forța magnetică a socialismului” este invocată și în reconstituirea encomiastică a pateticei existențe a lui Jean Jaurès (Cuvinte despre Jean Jaurès, 1934). Partizan al intervenției, la
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
pe una dintre Marii să spună chiar și jumătate din ceea ce știa. După trei generații de asemenea cupluri de clone, Abația fusese cât pe ce să exploateze comercial descoperirea sa. Fiindcă frații-savanți constataseră că Mariile posedau o infinită forță de seducție atunci când erau folosite judicios în raport cu personalitatea celui care trebuia atacat astfel. Ce bărbat ar rezista invitației unei călugărițe, rostite pe un ton lasciv, de a o viola sălbatic? Și dacă există un asemenea bărbat, nu ar capitula el oare în fața
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
imediat animală, socială, economică și politică. Provocarea noastră, pe care e posibil să n-o putem duce la capăt, ar fi să ne sustragem, în raport cu procedeele de inovare tehnică, tuturor judecăților de valoare, tuturor reacțiilor afective, de repulsie sau de seducție. Să abandonăm postura religioasă și morală în favoarea detașării agnostice și senine, a unei contabilități minuțioase și sobre a costurilor și cîștigurilor fiecărui utilaj al gîndirii, fără stridențe sau extaz. Or, un sistem de transmisie simbolic, începînd cu scrierea alfabetică, constituie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
erau oamenii cei mai erudiți și cei mai civilizați ai epocii lor n-au avut dreptate atunci cînd au disprețuit această doctrină. Însă diagnosticul lor a fost corect. Propagarea creștinismului în lumea antică a pecetluit victoria sentimentului asupra rațiunii, a seducției intuitive asupra convingerii argumentate, a subiectivității asupra obiectivității. A interesului practic asupra dezinteresului teoretic. Și, întîi de toate, a oralității asupra scrierii. Iisus predică. Nu analizează. Nu stăpînește arta dialogului. Nu are nici discurs, nici metodă. El povestește întîmplări simple
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Centralizarea evenimentelor prin și sub egida ideii, centralizarea energiilor individuale prin și sub Direcție. Spre deosebire de ziarul-reflectare, ziarul-ghid completează rolul conferit de Kant schematismului, intermediar și interpret între fenomenul sensibil și conceptul inteligibil. În grafosfera socialistă, acolo se află originalitatea și seducția sa, autorul doctrinei este propriul ei interpret. Ceea ce-i diferențiază, în secolul al XIX-lea, pe soldatul Literei de burghezul Literaturii. Eclerorul Progresului trebuie să fie și un lucrător calificat în marmură și plumb. "Este sigur că pentru "intelectuali" cealaltă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a spiritului și a lucrului în sine? Fiecare societate, bineînțeles, combină cele două modalități ale discursului, științificul și politicul, iar istoria ne-a demonstrat, sacrificîndu-și fantasmele, că guvernarea savanților nu este mai puțin crudă decît cea a retorilor. Dar logica seducției implicată de o predominanță a oralității în interiorul spațiului public este cel puțin la fel de criminală ca și logica conformării la un Cod scris, surplombă imuabilă și presupusă știință. Pulsiunea care ucide cartea se va dovedi, fără îndoială, mai criminală față de libertatea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
societatea americană ar deveni mai săracă și s-ar înseria celorlalte modele capitaliste. Fără a mai lua în calcul impactul internațional al unei asemenea prăbușiri. Ca urmare a răspândirii globale a filmului de la Hollywood, visul american a exercitat o adevărată seducție asupra multor milioane de oameni din toată lumea, reprezentând unul dintre cele mai sigure "produse de export" ale Americii. Interesant este că acest filon cultural a asigurat în societatea americană și o anumită acceptabilitate a bogăției inclusiv a celei extravagante -, menținând
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
spațiilor, fațadelor și clădirilor; 6. sistemele organizaționale și procedurile. Discutând explicit despre schimbarea organizațională, Schein arată că aceasta se poate face prin: • promovarea sistematică a persoanelor reprezentând anumite subculturi selectate; • dezvoltarea organizațională constând în crearea unor sisteme paralele de învățare; • seducție tehnologică; • infuzie de personal din afara organizației; • scandal și explodarea miturilor; • persuasiune coercitivă; • schimbarea direcției de acțiune; • reorganizare și recreere a organizației. Dar setul de mijloace ales din panoplia anterioară este diferit în funcție de poziționarea organizației în ciclul său de viață. În
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
cosmosul. Medicul știe că este peste putință ca întregului să-i meargă bine dacă părții îi merge rău; - cât privește demistificarea iluziilor iubirii, Eryximachos merge mai departe decât Pausanias: „așa cum discursul lui Pausanias este denunțarea indirectă a unei manevre de seducție sentimentală care încearcă să treacă drept o teorie morală, tot așa cosmologia lui Eryximachos este denunțarea indirectă a iluziilor erotice care încearcă să se dea drept intuiții metafizice”; d. discursul lui Aristofan. Poetul spune, în esență, că iubirea înfăptuiește din
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fratele fiului risipitor. Dovadă că este riscat în Republica fără ca Platon să se riște pe sine în Nomoi. Așa rămâne Platon un fiu risipitor, măcar că e unul incomplet (ceea ce, la o adică, nu e chiar deloc puțin lucru)! 4. Politica seducției. Erosul socratic și erosul platonician (sau despre cum nu are dreptate cel sedus) Subtitlul Banchetului este peri érotos. Iubirea despre care se vorbește în dialog este iubirea homosexuală, mai exact o subspecie a acesteia: paid-erastia. Amintesc că relația paid-erastică era
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
universa), și singurul exemplu dat aici de Quintilian e cel al lui Socrate. Nu e vorba în acest loc de înșelăciune, de tragere pe sfoară sau prefăcătorie, ci, simplu, de ironie. Scena esențială din intervenția lui Alcibiade este cea a seducției, cu precizarea că nu Socrate vrea să-l seducă pe Alcibiade, ci invers, căci funcționa deja dubla fascinație (Socrate e mereu în situația „ironică” de a fi iubit fără să seducă). În scena seducției vedem cum se manifestă erosul socratic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
intervenția lui Alcibiade este cea a seducției, cu precizarea că nu Socrate vrea să-l seducă pe Alcibiade, ci invers, căci funcționa deja dubla fascinație (Socrate e mereu în situația „ironică” de a fi iubit fără să seducă). În scena seducției vedem cum se manifestă erosul socratic. Alcibiade povestește un episod din tinerețea sa (Socrate știa pe Alcibiade de copil și în 416 avea aproape dublul vârstei seducătorului). „Închipuindu-mi că frumusețea tinereții mele îl atrage cu adevărat - narează Alcibiade -, mi-
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de satisfacerea dorinței; un detaliu aici: Xenofon ne spune - Memorabilia, III, 11, 3 - că Socrate aprecia și frumusețea feminină și tânjea după ea; Platon preferă să treacă amănuntul sub tăcere). Seducător homosexual, Alcibiade propune un schimb și oferă, după regulile seducției, toate condițiile. Îl invită acasă, dă liber slujitorilor și așteaptă pe Socrate să înceapă a vorbi precum vorbesc iubitorii cu cei de care sunt îndrăgostiți. Socrate însă pleacă la sfârșitul zilei. Alcibiade insistă, îl provoacă la lupte corp la corp
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se lasă tras pe sfoară, nu-l interesează astfel de târg, iubirea nu are la bază ideea de schimb. În Iliada (VI, 234), Glaukos dă aurul pe aramă și Homer ne spune că Zeus i-a luat mințile. Înaintea scenei seducției Alcibiade vorbește despre patima lui Socrate pentru tinerii frumoși; tot el, era și cel mai în măsură, spune că, în fond, pe Socrate puțin îl preocupă frumusețea tânărului, „ba chiar îi privește fumusețea cu o răceală de neînchipuit”. La fel
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
doritorul Alcibiade? O spune chiar acesta: „după atâtea strădanii ale mele, departe de a se lasa biruit de frumusețea mea, a disprețuit-o, a luat-o în râs și a jignit-o”. Se vede că în punctul culminant al scenei seducției Socrate ignoră, disprețuiește, ia în râs și chiar jignește ceea ce Alcibiade considera a avea mai de preț. Altfel, Socrate privește pierdut pe tineri după cum disprețuiește frumusețea masculină. Ce este, în acest caz, Socrate altceva decât un duplicitar, un ironist în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a păcălit singur, și încă el mai abitir decât ceilalți tineri care credeau că Socrate urmărește, fără ironie, „floarea frumuseții” lor. E ales Alcibiade în finalul Banchetului pentru că este exemplar dintr-un punct de vedere cu nimic special: în scena seducției, și încă mai înainte, Alcibiade înțelege că Socrate îi respinge propunerea (caz în care Socrate nici nu disimulează, și nici nu se preface în sensul cel vechi al ironiei); asta înțelege el foarte bine. De înțeles, înțelege, de crezut însă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
el îl interesează oaia rătăcită. Celelalte rămân la loc sigur, pe munte. Și când păstorul află oaia rătăcită are mai multă bucurie de ea decât de cele 99 care nu se rătăciseră (Matei 18, 12-14; Luca 15, 4-10). 5. Calvarul seducției (sau despre neamul prost) De regulă Banchetul, se spune, și chiar așa este, e completat în comentarii de Phaidros. S-a afirmat că Phaidros e doar o prelungire a Banchetului, că Platon spune aici același lucru, doar că altfel (Perceval
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cai, deopotrivă, sunt replica sufletului în forma lui tripartită. Până la urmă, mitul, întrucât e mit, nu își propune ca autoexigență nici faptul de a fi rațional, și nici de a fi precis. 6. Ispită și păcat (sau despre cum că seducția nu bate reducția) Cred că Dover are dreptate să afirme că este puțin important pentru istoria filosofiei sau pentru cea a homosexualității dacă Platon a reacționat bărbătește mai puternic decât majoritatea atenienilor de la sfârșitul secolului al V-lea și începutul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
i-a omorât pe cei pe care trebuia să-i apere”. 7. Sfârșitul politicii erotice - de la cel sedus la cel redus (sau despre cel mai bun amant) Platon, cel puțin un anume Platon, e un cavaler, nu fără de prihană, al seducției. Pune însă în joc un personaj nepotrivit pentru scopul urmărit: pe Socrate. Și atunci politica lui erotică, dacă nu va fi fiind extrem de pretențioasă sintagma, sfârșește lamentabil. Asta pentru că politica erosului se distribuie mereu cu rest, și restul cel mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]