939 matches
-
Filiche Priponești - Tutova: „Ne-a plăcut în mod deosebit abilitatea de a versifica, pe care sunteți pe deplin stăpân, câteva înfloriri de imagini sugestive, ritmul armonios, dar am avut neplăcerea să constatăm cum toate aceste frumoase însușiri se pierd în sentimentalismul și-n prea multele dulcegării și subtilități mediocre. Apoi o lipsă de concentrare ce dă naștere la lâncezeala acțiunii în curs de desfășurare și o lipsă de acuitate a formei.” * 426 Steaua Tutovei Steaua Tutovei, nr. 4/26 august 1928
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a) Iritabilitate: o stare de labilitate emoțională, ușurința cu care se produc și se manifestă afectele, imposibilitatea bolnavului de a-și putea stăpâni sau controla expresiile mimice și comportamentale. Susceptibilitate crescută, reacții de mânie la conflicte adesea minore, Impresionabilitatea crescută, sentimentalism și plâns facil. Aceste manifestări clinice au tendința de a dispărea cu ușurință. b) Slăbiciune: are caracter de iritabilitate cu fenomene de epuizare psihică, apatie, astenie fizică și intelectuală, apariția oboselii care se instalează ușor, nemotivat și este de durată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rareori. Amarul îl apasă și, cu „visurile spulberate”, e mereu gata să izbucnească în plâns. Și proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e moleșită într-un sentimentalism fără speranță. Emotiv ca un adolescent întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
248 La români, de exemplu, moștenirea din latină a cuvîntului romanus a generat, la unii, preocupări absurde și ridicole în legătură cu măreția fenomenului sau cu forma grafică pe care ar trebui s-o aibă lexemul moștenit. 249 Acest aspect cuprinde și sentimentalismul fals (de obicei conjunctural) în legătură cu unele aspecte ale limbii, precum opinia semidocților că â și sunt ar reflecta originea latină a limbii române. 250 Vezi Anne-Marie Houdebine, L'imaginaire linguistique : questions au modèle et applications actuelles, în volumul Limbaje și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
față de compunerea rațională. M. intuiește și înrudirea dintre poezie și muzică. Chiar dacă nu sunt originale, asemenea idei sunt singulare în epocă. Erotica din primul său volum, Rost de poezii adecă stihuri (1820), îl apropie pe M., prin accentele neoanacreontice și sentimentalismul lăutăresc, de Conachi și de poeții Văcărești. Poeziile exaltă un hedonism împrumutat din At. Christopoulos, lipsindu-le însă nota de senzualitate grațioasă caracteristică liricii acestuia, chiar dacă unele versuri sunt de-a dreptul traduceri. Stihurile bachicești preiau tonul cântecului de lume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
de argumente, care-i motivează, de fapt, propria poezie: "Îl denunț de a fi nesocotit și defăimat nobila gratuitate a spiritului. Cu o fobie de sindicalist autodidact pentru tot ce e joc superior mintal, a ponegrit valorile ideale, preconizînd nu știu ce sentimentalism, nu știu ce vag senzualism turanic. Reflexiunea va indispune totdeauna pe acest primar. El nu poate înțelege că teoria are și o valoare pragmatică. O uneltă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră. Proscris al speranței, nu poate concepe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
izolează conștiințele în grupe de tipuri natural înrudite. Numai știința și practica le leagă, prin obligație rațională și silă exterioară, anulînd asperitățile iraționale ale experienței subiective". În același siaj sînt ironizați sentimentalii și profitorii lor politici, nu înainte de a defini sentimentalismul: Lăsînd la o parte formele materiale ale sentimentalismului, lacrimi, suspine, intonații și mutre înduioșate, definim fondul lucrului astfel: sentimentală e acea dispoziție de suflet care pornește de la gîndul că lumea este făcută cu totul dinadins pentru noi, și există numai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Numai știința și practica le leagă, prin obligație rațională și silă exterioară, anulînd asperitățile iraționale ale experienței subiective". În același siaj sînt ironizați sentimentalii și profitorii lor politici, nu înainte de a defini sentimentalismul: Lăsînd la o parte formele materiale ale sentimentalismului, lacrimi, suspine, intonații și mutre înduioșate, definim fondul lucrului astfel: sentimentală e acea dispoziție de suflet care pornește de la gîndul că lumea este făcută cu totul dinadins pentru noi, și există numai pentru ca să irite sensibilitatea noastră. Este banal că aproape
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu ne părăsește convingerea că putem să o potrivim întrucîtva. Aceasta face ca în mulțimea mare a oamenilor, cu rezistența intelectuală slabă, ușor se naște credința că realitatea este din capul locului alcătuită cu totul de dragul nostru. În înțelesul acesta sentimentalismul este puerilitatea esențială a masei umane, și aceasta se arată în gustul literar, în visurile și impulsiunile politice ale mulțimilor. De cîte ori realitatea dezminte prostia sentimentală, omul simplu se supără fără măsură, de cîte ori pare să o confirme
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
estetice, morale și politice ale mulțimilor". Este șarjată politica științifică promovată de Marx și materialismul său economic, pentru care raporturile politice depind exclusiv de felul producției, ecuație în care nu sînt cuprinse și sentimentele. "În artă ca și în politică sentimentalismul primează. Arta curentă nu poate fi estetică, politica nu poate fi științifică. Există astăzi o coincidență care mi se pare instructivă: arta comună se face din ce în ce mai sentimentală pînă într-atît că nici farsa, nici opereta nu mai sînt suferite fără condimente
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lui Offenbach pare cu desăvîrșire neacceptabil; iar, de partea ei, politica se concentrează tot mai esențial în tehnica ciomagului. "Sensibleria" veacului 18 s-a înecat, printr-un faliment grozav și rușinos, în teroarea revoluției celei mari. Cine știe ce sfîrșit va avea sentimentalismul colportat astăzi de comis-voiajorii propriu-ziși care populează teatrele și bioscoapele, ajutați de cei literari care, în toată Europa, fabrică sau propagă literatură de bune intenții în stil sirupos și tehnică de tortă cu figuri...". Ultima frază e o bună definiție
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
acesteia. Abundența citatelor În care identifică reflectări și păreri ale altora despre ei, fie În negativ, cu un abia reprimat masochism („După conferință la Ionel Jianu, o seară de discuții sălbatice, În jurul conflictelor de la Forum. Eliade m-a atacat pentru «sentimentalismul meu moldovenesc»”), fie pozitive („Șerban Cioculescu m-a citat În conferința lui, ca unul ce-am reabilitat generozitatea americană și rigoarea sovietică” - Petru Comarnescu) este, aproape Întotdeauna, selectivă și completează - à contre cœur - portretul pe care scriitorul și-l face
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scriitorul și-l face singur: Dacă am să scriu un roman despre mine, am să mă apăr În el. Nu cum voiam zilele trecute, să mă violentez, să mă distrug, să mă anulez. M-am gândit Însă că idealismul și sentimentalismul meu naiv construiesc o altă lume cu alte probleme, peste care eu am trecut atât de ușor, ca peste cele de credință ortodoxă și catolică pe care generația și puținii tineri români care Îmi mai impun, le-a scos la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
poetice, sunt cantabilitatea, precum și un simț al ritmului și o firească adaptare a valențelor arhaice la tonalități moderne. Nota elegiacă se nuanțează mai propriu liric decât cea imprecativă în traducerea Psalmilor, după cum, în unele poeme originale, se distinge un anume sentimentalism al dezrădăcinării, mai pregnant decât tendința parabolică, meditativă, de proveniență creștină, ce-i particularizează sonurile din Dosoftei, Cununa, Osuare, Pe calea florilor de spini sau Macbeth fugind de umbra lui Banquo. SCRIERI: Casa cu pitici, Cluj, 1939; Învierea fariseului Eleazar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
de rezistență decât ale lui A. Buzura. Nu fac însă, repet, procesul nimănui, nu dau nici măcar note. Nu mă consider nici judecător, nici arbitru, nici instanță morală infailibilă. Am încercat, doar, să introduc într-o discuție cu multe aproximații și sentimentalisme, cu gesturi colegiale și destul de complexe de înțeles într-un fel în viața literară o oarecare rigoare și disciplină a criteriilor. Atât și nimic mai mult. Cât privește o eventuală ierarhie, pe care o las pe seama istoriei literare, ea decurge
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de o mână expertă. Scenele rapide, scenele-cheie, dialogurile de șoc, situațiile simbolice se succed vertiginos, evocate cu pricepere, cu un talent viguros, care și-a dat deja măsura (Bujor Nedelcovici a publicat 6 romane și numeroase scenarii). Nici o fisură sau sentimentalism ieftin, nimic dintr-o polemică naivă sau lungimi inutile. Și mereu perfecta legătură cu schema ideologică de bază (logica obligatorie a utopiei), de fapt esența romanului: mecanismul degradării, nivelării, încadrării rigide și al recuperării, instalat în insulă de iubitul său
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cu mult înaintea negării raționale și argumentat-ideologice a sistemului comunist. O astfel de reacție are, evident, o justificare profundă. Doar că ordinea priorităților etico-judiciare ar trebui inversată. Ceea ce nu se întâmplă nici pe departe. Un al doilea exemplu tipic de sentimentalism exagerat este cultul exorbitant al geniilor și maeștrilor spirituali. Ei sunt, de fapt, adevărate catastrofe culturale, deoarece introduc, în primul rând, detestabilul Führerprinzip. Respectiv, dictatura în gândire și cultură, suprimarea judecății personale, eliminarea spiritului critic. Impun în stil oral, superior
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
localnicii, dar, ar spune unii, și prin sensibilitatea tipic moldovenească. Pe marginea acestei structuri psihice, Mihail Manoilescu distingea, într-o manieră subiectivă, anumite constante afective și intelectuale ale figurilor marcante provenite din Moldova: dorința de a contribui la progresul țării, sentimentalism filo-țărănesc, o mare "energie spirituală", "izvor de inventivitate, de originalitate și de creație", spirit critic - toată această pleiadă de atribute determinând o anumită inadaptabilitate, un idealism transpus în motivul "geniului neînțeles"44. Intelectualul provinciei își asumă rolul cuvenit în procesul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
zgomotul ritmic al mașinăriilor îi trezește creativitatea poetică, astfel încît în pauze și seara, acasă, începe să scrie versuri, în limba maghiară, dar treptat învață franceza și se lansează în dramaturgie. Exigența scriiturii teatrale îi netezește stilul nud, lipsit de sentimentalisme, iar piesele sale, care se învîrt în jurul temei schimbului de identitate între personaje, au fost publicate în două volume L'Heure grise et autres pièces, 1998, și Le Monstre et autres pièces, 2007. Mamă a trei copii, de două ori
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nenorociri simțimântul de naționalitate a adus într-aceste locuri. Războiul între unguri și români este un război barbar și astfel cum nici în secolul de mijloc nu s-a urmat." În curând avea să se încredințeze de eroarea unor atari sentimentalisme. Metoda pozitivă de căpetenie a lui Bălcescu era "puterea armată". El credea că s-ar fi putut alcătui o confederație a națiilor oprimate, în care românii ar fi contribuit cu o "legioană". În vederea acestei armate era în căutarea de puști
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mental un erou. Romanul conține pagini subtile ori viguroase: scenele demonstrând imbecilitatea senilă a lui Dinu Murguleț, deznodământul cu uciderea de către țărani a lui Scatiu. În război interesează mai ales la început cu strângerea tuturor eroilor, cu dibuirea sentimentelor, cu sentimentalismul frivol, monden, care vine puțin și de la Tolstoi, întrucît avem de-a face cu o societate de oameni bogați, cu profesii mai mult decorative, plictisiți, cultivați, manierați, înșelîndu-se cordial și intrând în dramă cu ținută distinsă. În Îndreptări, latura cea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de coșuri - funerare torții - Se nalță limbi de flăcări infernale. TRAIAN DEMETRESCU Din grupul poeților de mentalitate socialistă era și Traian Demetrescu (1866-1896), autodidact cu lecturi înaintate pentru acea epocă. El e un precursor al simbolismului, în acea formă a sentimentalismului lugubru pe care o va dezvolta cu douăzeci de ani mai târziu Bacovia. Simbolistă e nostalgia de ținuturi misterioase, spleen-ul. Nordicii din ținuturile pluvioase visează țărmurile meridionale: La nord, în țările ploioase, Cu melancolice popoare, Sunt visători ce plâng
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Rareș, în loc să-și aleagă un moment caracteristic. Marele patriotism al lui Petru Rareș, urletele continui de vitejie ale credincioșilor săi purtați pe felurite câmpuri de bătaie nu izbutesc să risipească impresia de învălmășeală inconcludentă și de monotonie zgomotoasă. Afectarea, dulcegăria, sentimentalismele artificializează piesa, iar cadențele oratorice degenerează în goale scheme. IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI Aparținând unui popor rural și vechi, individul român se simte stingher în târgul cel mai mizerabil, unde își pierde legăturile de familie. Așa se explică faptul paradoxal că
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
conștiinței estetice. Acesta înțelegea arta ca un exercițiu pur, pe deasupra oricărei direcții practice și ca o îndeletnicire a unei elite, specializate în întruparea idealurilor înalte de cultură, nicidecum a simplei țărănimi sănătoase. Avea noțiunea de poezie pură de vreme ce repudia sentimentul. "Sentimentalismul e haina de teatru - s-o lăsăm actorilor vieței." Densușianu a scris, în sprijinul "decadentismului", numeroase articole, despre Remy de Gourmont, Henry de Régnier, Émile Verhaeren. Ca poet, sub pseudonimul Ervin, a compus poezii reci și echivoce. ȘTEFAN PETICĂ Întâiul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
despre a căror dragoste "știe lumea toată". "Amantul" invită pe "amantă" să rămână cu el "toată seara", încredințînd-o că nu-i nimeni "să ne vadă și să ne-auză", nefăgăduind nici o statornicie. Tonul e fanfaron și teatral, insinuant și sentimental. Sentimentalismul, care a câștigat adeziunea publicului, este tratat într-un spirit estetizant violent. Poetul pune în fascinarea prin sentiment o grijă excesivă artistică, teatrală și comică oarecum, ca orice mistificație. El arde pentru iubită miresme otrăvitoare în trepieduri de argint, îi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]