935 matches
-
Giosuè Carducci, Giovanni Pascoli, Ada Negri, volumul Poeți italieni moderni, apărut în 1907, adunând mai toate aceste tălmăciri), dar și din cea franceză (Alfred de Musset, Victor Hugo ș.a.). Și cu veleități de prozator, în scrierile lui, mărunte, îmbibate de sentimentalism și didacticism (Nuvele, 1899), cultivă portretul, tratat când grațios-banal, ca într-o litografie, când în tonuri îngroșate, întunecate. O serie de profiluri de scriitori români, publicată în „Revista nouă”, reține prin informații și mai puțin prin comentarii. Antieminescian vechi, Ț
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
prima carte se accentuează în Ierburi și raze (1974), unde Ț. conversează, ca alți confrați postbelici, pe diverse teme lirice, cu o emoție stăpânită. El își pune întrebări asupra rostului lumii, într-o frazare fluentă, uneori prozaică, nu scutită de sentimentalism: „De unde vii? / în curând mă veți întreba. / De unde vii, de te încumeți a ne vorbi? / În numele cui? Care sunt zeii tăi?” (De unde vii?). Motivele blagiene nu dispar cu totul (Înrudiți cu lucrurile, Elogiu zilelor, Suntem iarăși, Incendiu, Cade noaptea ș.a.
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
fii!”, i-am urat. *Azi, la prima ședință a Consiliului de redacție, după darea de seamă, aproape toți invitații s-au simțit datori să vorbească. Inevitabil, cel dintîi a fost Octavian Voicu, care a debitat obișnuitul său discurs plin de sentimentalisme și „panseluțe”. Om al bunătății nediferențiate și „cap plecat”, el e întotdeauna de acord cu toți și cu toate, ceea ce pentru mine, teoretic și practic, e imposibil fără a cădea în ipocrizie. I-am spus-o. Mi-a răspuns că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de romanță, smulsă parcă din Ecclesiast, despre deșertăciunea existenței umane: „Nimic nu este omul, / Veșnic este Domnul”. Alte versuri, de-o și mai apăsătoare tristețe, spuneau că de pe urma noastră nu rămîne decît „o cruce pe mormînt”. Preotul uzează de un sentimentalism violent în expresii: de pildă, zicea el, după moartea Magdei, inima mătușii a fost atinsă de „sabia durerii” și altele de acest gen. La sfîrșitul orației funebre a plasat un cuvînt de rămas bun al mătușii către vecini, rude, moș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i-a dat din pîinea din care mușca cîinelui ce trecea pe lîngă el. Pînă atunci acesta avusese parte doar de cihăieli și de pietre. Toți vedeau în el „javra”, nu un înfometat. Antisentimental ca mod de gîndire, constat că sentimentalismul, sub forma bunătății celor „săraci și goi”, există. Citită undeva, scena mi-ar fi provocat un surîs de îngăduință față de autor, pe care l-aș fi bănuit că recurge la o pedagogie simplistă, de fabulă à la Vasile Militaru, ori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și când nu-mi ajung Împrumut”, recunoștea, autocritic, autoarea basmelor momentului. „Deci, numai despre sentimente. Despre care? ale cui față de cine, cu ce intensitate... sper că voi Înțelege și eu până la urmă. Dar am să mă feresc să cad În sentimentalism. Nu mi se mai Întâmplă decât atunci când văd un detașament de pionieri urcând la tribună sau când privesc defilarea forțelor noastre armate.” Semnatara Își inventariază apoi sentimente... „trăite, intuite sau citite În cărți”... Înainte de a cumpăra de la chioșcul din colț
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
s-a născut și și-a visat visul vieții În pragul vârstei de cincizeci de ani nu este de conceput. Dar devenisem un român care, uite, simțea că «acasă» - deși nu există ceva mai dezgustător pentru mine decât dulcegăriile și sentimentalismul ieftin, mai ales cel cu coloratură patriotardă - este ceva aflat În altă țară decât aceea În care se născuse. De necrezut. Un «acasă», hai să-l numim abstract, hai să-l numim ipotetic. Dar era unicul, altul nu mai exista
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Este redactată, așa cum se specifică în primul număr, de un grup alcătuit din tineri fără experiență literară. Din proza sau din poeziile publicate nu lipsesc semnele talentului. Notabile șunt stihurile lui Jean Boniface Hétrat. O vagă atmosferă eminesciana și un sentimentalism discret caracterizează versurile lui Const. D. Popescu, în timp ce fugarele notații ale lui Victor A. (actorul Victor Antonescu), cuprinzând schițarea unei situații dramatice sau descrierea unor caractere, dovedesc spirit de observație și înclinație către analiza comportărilor umane. Tot el este autorul
FREAMATUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287087_a_288416]
-
transcrierea oratoriei emfatice, incoerente, a veleitarilor politici, sunt scoase câteva efecte comice notabile. Nuvele ca Popa Timofte Bondoroagă și Chira mențin un bun echilibru între tabloul de gen și intriga foiletonistică. D. a scris însă multe alte nuvele năpădite de sentimentalism, de prolixe însăilări, de cugetări banale și acțiuni neverosimile, utilizând din plin clișeul romanțios și idilic. Cea mai ambițioasă, Lake Buturugă, nu era decât un plagiat după o nuvelă a lui A. Theuriet. Dacă ar fi rămas la proza de
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
După 1989, devine redactor asociat la „Ramuri”. Poezia lui D. prezintă proiecțiile unui eu definit prin melancolie și decepționism moderat, transpuse la nivelul expresiei într-un tipar neomodernist. Repertoriul stilistic explorează posibilitățile notației indecise, ușor abulice, cu rol în mascarea sentimentalismului și a intonației patetice, față de care poetul manifestă disponibilități evidente. Pentru a atenua caracterul desangvinizat, steril, al versului și pentru a spori tensiunea și capacitatea de semnificare, sunt introduse o serie de simboluri și aluzii culturale: „din minciună în minciună
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
Grotescul, închipuirile macabre, hidoase, bizare, toată figurația poeziei decadente pătrunde în poezia erotică și chiar în poezia naturii. Poetul imaginează o Orgie a florilor în care beția înfloririi se amestecă cu exhalațiile descompunerii și, vrând să scandalizeze și să sfideze sentimentalismul poeziei de iubire din epocă, transcrie, într-un limbaj brutal, o senzualitate violentă, instinctul nud (Spasm, Deflorare, Demoni). Jean Richepin (din care a și tradus), Baudelaire, Maurice Rollinat sau Stuart Merrill puteau oferi modele tablourilor sumbre ale dorinței animalice (Vânătoare
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone, sfâșietoare. Peisajul - satul pustiu înecat într-o ninsoare-lințoliu, cimitirul cu corbi „în pâlc de doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morții, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni prin Bacovia. Atmosfera de visare vagă, chemarea misterioasă a Nordului, nostalgiile Antichității țin de simbolismul epocii. D., autor și de romanțe și idile
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
cu volumul Goarnele inimii, apărut în 1949. A murit înecat în Marea Neagră. Primele versuri, incluse abia mai târziu în volum, arată înclinație spre confesiune și meditație: toamna, peisajul aburit al serii, melancolia tinereții fugare, în formele de expresie ale unui sentimentalism cenzurat. Începând cu 1948, D. se pune fără rezerve în slujba regimului comunist, devenind unul dintre rapsozii lui cei mai înfocați și mai recompensați (în 1949, 1950 și 1951 e laureat al Premiului de Stat, în 1974 și 1978, e
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
prin faptul că prima sa carte i-ar fi conținut în germene toată opera. În La Fântâna Castaliei se acumulau stări de spirit și imagini amintind de factura așa-zișilor poètes maudits: autoidentificări în registru macabru (Ecce homo, Oboseală, Spleen, Sentimentalism), atracție spre morbid (Ruga unui bolnav, Nevroză, Seara, Concert, Cu gândul aiurea), proiecții în demonic și titanic (Titanii, Cu senior Cristos de vorbă, Parafraza sărutării lui Iuda, Daemonica poemata, Povestea celui ce s-a dus) etc. Cerebralitatea discursului, cu răceala
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
paradigme: univers patriarhal, lume pură, mirifică, cu eresuri și mistere, legi și soroace, în care intervin uneori drame, întâmplări de spaimă. Naturismul voluptuos duce spre pitorescul și armonia liniilor din pânzele lui N. Grigorescu, iar filonul liric, când nu anticipă sentimentalismul sămănătorist, trimite la arta lui M. Sadoveanu sau la finețea senzitivă din proza poetică a lui D. Anghel. D. are gustul tainei, vocația fantasticului (chiar dacă uneori acesta e prea elaborat, cu puternice înrâuriri din E.T.A. Hoffmann și E.A. Poe
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat rezidă în deconspirarea intermitentă a iluziei referențiale, în autocomentariu, în desfacerea la vedere a mașinăriei textuale, operată cu grație și precizie, ingeniozitate, iscusință. Textul nu e însă ludic-autodistructiv și ar putea fi afiliat mai degrabă extremului modernism decât
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
o atitudine stoică. De altfel, Jean-Claude Lebrun numea scriitura lui toussaint „jansenistă”. Minimalismul francez practicat de scriitorii care publică la editura Minuit nu seamănă cu cel american, al unui Raymond Carver, de pildă. Nu Întîlnim la francezi umor senin sau sentimentalism suplu și fragil. și apoi, povestirea este una exclusiv interioară, a trăirilor și gesturilor unui personaj: În cazul lui Toussaint, al naratorului. Este vorba, la autorul Melancoliei lui Zidane de un minimalism tensionat. Întins. Dacă În romanele anterioare, din anii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ion Barbu sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri. Ulterior, deși polemizează violent cu avangardiștii de la „unu”, reproșându-le falsul modernism și lipsa angajării sociale, se îndreaptă el însuși când spre formule suprarealiste (Vioara destrămată), când spre un sentimentalism ascuns, deghizat în veșminte medievale (Tristan și Isolda, Envoi), când spre romanul-reportaj „militant” (Viața șantierelor. Constructorii). Vocația, câtă a fost inițial, cedează constrângerilor și noua încercare lirică din anii 1945-1947 eșuează în cântece despre partizanii greci și o „baladă despre
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
Viola Vancea, „Scadența”, RL, 1972, 36; H. Zalis, Romanul între adevăr și manierism, CRC, 1972, 44; Cornel Ungureanu, „Scadența”, O, 1973, 18; Iorgulescu, Rondul, 175-178; Valeriu Cristea, Romanul unei familii, RL, 1975, 5; Paul Dugneanu, Corina Cristea între ironie și sentimentalism, O, 1981, 27; Condurache, Portret, 144-146; Ulici, Lit. rom., I, 391-393; Dicț. scriit. rom., I, 722-723; Popa, Ist. lit., II, 1023. M.Dț.
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
înființarea de teatre „populare”, cu un repertoriu de calitate, „naturalist și contemporan”. Literatura oferită gazetei provine în bună parte de la autori botoșăneni. Versuri dau Corneliu Botez, Râul Stavri, I. Păun-Pincio și A. Smelț. Tot Smelț scrie proza, reușită îmbinare de sentimentalism și ironie, alături de V. G. Morțun, Corneliu Botez și Victor Miclescu. Un W. S. traduce din Baudelaire (Une gravure fantastique, La Mort des amants), iar din Turgheniev se tălmăcește o nuvelă sub titlul Borșul. Poetul Dimitrie Anghel trimite versuri. Mai
CUGETAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286555_a_287884]
-
scad mult din valoarea liricii ei. Altfel, C.-P. versifică relativ ușor și într-o limbă lipsită de stridențe neologice. A scris și scurte povestiri cu subiecte inspirate din lumea cartierelor mărginașe, cu personaje caracteristice (vagabonzi, meseriași mărunți, mici negustori). Sentimentalismul este însă covârșitor, ca și tendința moralizatoare. Comedia Un tutor (1881) este una dintre cele mai reușite lucrări ale sale. Comicul de situație se desfășoară în scene vioaie, în care apar caractere îngrijit lucrate și nuanțate ca psihologie. Cuplurile clasice
CUGLER-PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286561_a_287890]
-
de a releva tragedia unui destin, mascată, de cele mai multe ori, sub aparențe calme, deseori chiar fericite, într-un cuvânt de a smulge vălul pentru a ajunge la fața nevăzută, ascunsă a adevărului. Într-un stil sobru, concis, lipsit de orice sentimentalism, prozatoarea investighează fibrele cele mai intime ale sufletului omenesc, scoțând la iveală toate lașitățile, toate abdicările, toate ororile refulate, altfel perfect camuflate sub aparența unor ființe liliale, echilibrate, fericite. În concepția sa nu există așadar „îngeri”, ci doar „îngeri maculați
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
N-a fost în zadar, o eroină de acest tip perorează, referindu-se la frumusețea vieții lor: „...(viața) va fi și mai frumoasă în comunism. Să luptăm deci fără întrerupere și să nu ne lăsăm abătuți din calea noastră de sentimentalismul mic-burghez sau seduși de frumusețea locurilor de pierzanie create de exploatatori pentru a-i ameți pe cei exploatați!”. Epoca Ceaușescu a produs o specie proprie de propagandă prin artă, îndeosebi prin film, mai relaxată, alternativă la propaganda directă, explicită, pe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
roman, scrisul, plecând de la însemnări deja organizate formal de-a lungul unui fir narativ, devine mijloc de înțelegere („Să scriu faptele ca să mă lămuresc mai bine”) și ajută la punerea sub observație a sentimentelor celor mai profunde. Cu aparentul lor sentimentalism care funcționează drept pretext pentru desfășurarea procesului de autocunoaștere, romanele, odată cu transformarea „actului intelectual în act de simțire” (Șerban Cioculescu), conduc inevitabil la constatarea eșecului înțelegerii complete a individualității celui ce se instituie ca narator. Strategiile de care acesta se
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
spiritul pașoptist, imanent în conștiința românilor ardeleni, poate renaște în orice perioadă marcată de vicisitudini istorice. Reconstituire istorică, cu apel generos la documente, drama Avram Iancu (1995) are și o componentă lirică, dar lipsa de adâncime psihologică și un anume sentimentalism afectează grandoarea reală a câtorva scene. SCRIERI: Italia posibilă, Cluj-NAPOCA, 1977; Limbaj cotidian și rostire literară, Timișoara, 1977; Pământ-cosmos și retur (în colaborare cu Dumitru Mureșan), Timișoara, 1980; Ursul câștigător la loto (în colaborare cu Dumitru Mureșan), București, 1981; Graiul
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]