1,092 matches
-
iar după 6 luni murea de „cancer osos”! Și această procedură a devenit cunoscută marelui public și în consecință deranjantă pentru asasini care voiau să-și facă ticăloșiile în liniște. Tehnica a progresat și dacă atunci era nevoie de o servietă pentru a iradia un om prin vreun local, pe la un cinematograf, sau altfel de reuniuni, astăzi este nevoie doar de o cutiuță de mărimea unei telecomenzi cu care oamenii pot fi iradiați din mers. Și dozajul se poate modifica și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
eu undeva mai discret să nu deranjez. Chiar înainte de începerea spectacolului apare un individ în negru cu o geantă neagră care se duce undeva în spate. Mă întorc întâmplător, îl văd instalat chiar în spatele meu, la două rânduri distanță, cu servieta pusă pe scaunul alăturat, îndreptată spre mine. Ceva începe să mă agaseze, ceva nu era în ordine, erau locuri peste tot, ceilalți erau la distanță unii de alții (tocmai ca să nu se deranjeze reciproc), dar individul vine chiar lângă mine
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Într-o zi urc pe strada Peneș Curcanu spre stația de tramvai, (aveam telefonul la mine) și mă intersectez cu un individ de vreo 50 de ani (venind dinspre direcția fostei clădiri a Securității - astăzi sediul IJP Iași), cu o servietă, arăta ca un profesor și vine și el în stație. Eu așteptam un autobuz care mergea pe același traseu, vine un tramvai, individul nu se urcă, vine autobuzul în care mă urc, iar individul apare lângă mine. Eram pe scaunul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
stație. Eu așteptam un autobuz care mergea pe același traseu, vine un tramvai, individul nu se urcă, vine autobuzul în care mă urc, iar individul apare lângă mine. Eram pe scaunul din spatele autobuzului, individul se pregătește să coboare și îndreaptă servieta spre mine, într-o poziție total nefirească. Mă uit la el intrigat gata să sar în picioare, individul revine la poziția normală și apoi coboară la Universitate. Deci nu se urcase în tramvai care avea același traseu, și se urcă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
căruia îi permitea orice. De exem plu, cînd venea omul de la asigurări. Omul de la asigurări era un individ care intra în clasă și începea să vorbească. Băga capul pe ușă cînd nici nu te așteptai, apoi intra cu totul, cu servieta la subsuoară și cu un pardesiu larg. Avea și un basc cu un țum buruc foarte mare. Altfel, era simpatic și spunea povești drăguțe : „Vă pleacă părinții la servici și voi rămîneți singuri acasă. Vă jucați, vă mai uitați la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
copii. Nu poate și nu vrea să-și imagineze ziua de septembrie viitor în care clopoțelul inaugural al următorului an școlar nu va mai suna și pentru el, după ce i-a auzit clinchetul mai mult de 40 de ani... Cu servieta, îmbătrânită și ea, burdușită cu caiete de teze, cu extemporale, cu manuale și culegeri, pornește pe jos spre casă. Vrea să simtă în plămâni aerul curat și rece, după orele petrecute în spațiul închis al claselor aglomerate, să-l savureze
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cum nu am auzit-o niciodată, mi s-a părut că aud un înger din ceruri și, dintr-o dată am avut parcă o revelație, am simțit că totul va fii bine. Așa a și fost. Directorul școlii a scos din servieta de care nu se despărțea niciodată, foile pe care eu le-am recunoscut imediat, fiind cele scrise de mine în cancelarie. Am observat imediat că aveau unele mici corectări cu cerneală roșie, iar în colțul din dreapta sus era notat 10
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
timpurie. Îmi strîng cordonul și-mi scot mănușile de piele din buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, trăgîndu-mi-le din mers. Pe trotuar, în fața debitului de tutun, mă întîlnesc, ca de fiecare dată cînd ies de la Livia, cu același bărbat cu servieta sub braț și bărbia lăsată în piept. De pe trotuarul celălalt, trec strada printr-un loc nemarcat două femei cu copii mici în brațe, care se grăbesc să-i lase la creșa dintre blocuri, ca apoi să fugă să prindă autobuzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
merge direct la șantier. Tu du-te, că-i tîrziu deja. Sărut mîinile! îi spun, apropiindu-mă de cursă. Oamenii, cîți au mai rămas pe peron, m-au înconjurat și mă simt mînat spre ușa mașinii. În stînga am o servietă, în dreapta am o poșetă, iar în spate simt o palmă pe toată lățimea ei. Vrînd-nevrînd trebuie să urc. Nu urcă decît cei pentru combinat, că eu nu mai opresc pînă acolo! țipă șoferul. Autobuzul pornește încet, patinînd pe urmele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stomac a fost mai mult o senzație de moment, așa că renunț la iaurt și urc la parter, decis să beau prima cafea care mi se va oferi de-acum încolo. N-ar fi rău ca începînd de mîine să iau servieta la serviciu, să-mi aduc două borcane cu iaurt. Dealtfel recomandarea doctorului Berneagă a fost să beau aspirinele dizolvate în iaurt. Ceea ce n-am putut eu suferi! să-i văd pe unii, ajunși pe post de bătrîni tipicari, cu servieta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
servieta la serviciu, să-mi aduc două borcane cu iaurt. Dealtfel recomandarea doctorului Berneagă a fost să beau aspirinele dizolvate în iaurt. Ceea ce n-am putut eu suferi! să-i văd pe unii, ajunși pe post de bătrîni tipicari, cu servieta după ei, în care au iaurt și cornuri. Dar altă soluție nu-i. Decît, doar, bisturiul; dar de bisturiu nu am chef; cel puțin, deocamdată, pînă pornesc instalația de separare. Și-apoi, trebuie să rezolv și cu locuința, cînd voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și uitat și eu eram toropită de căldură, de amintiri și atracție spre batrânețea ce parcă mă prindea ușor-ușor. Când a venit porția de mâncare modestă și a apărut ca în basm o măsuță mică, curată, cu un rond de servietă și două tacâmuri, m’am sculat, am trecut prin curtea mare, îngrădită de ziduri peste care nu poți vedea și în care creșteau de-a valma trandafiri sălbateci, crăițe ofilite și buruieni, grădină ce prelungea vraja de casă bătrână, părăsită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de închiriere, ne aruncă în stradă. — Dar nu poate să facă una ca asta! — Ea e proprietara. Poate să facă orice are ea chef. — Dar... Mă uit la Danny îngrijorată, apoi mă întorc spre Luke, care pune niște hârtii în servietă. Luke, ai auzit? Doamna Watts vinde apartamentele! — Știu. — Știai? Și de ce nu mi-ai spus? — Scuze. Am vrut să-ți spun. Luke nu pare deloc afectat de veste. — Și ce-o să facem? — Ne mutăm. Dar eu nu vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
arunc la repezeală ambele seturi de invitații înăuntru, trântesc ușița și mă răsucesc pe călcâie cu viteză supersonică, exact în clipa în care Luke intră în cameră. — Iubita mea! I se luminează toată fața când mă vede și își trântește servieta. Te-ai întors! Mi-a fost dor de tine! Mă strânge tare în brațe - apoi se dă un pas înapoi și mă privește îngrijorat. Becky? S-a întâmplat ceva? — Nu, nimic! zic repede. Pe bune, totul e super! Sunt doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ăsta e un grătar pentru brioșe. Și mai avem și... o poșetă Gucci. Ridică sprânceana spre mine, întrebător. O poșetă Gucci, cadou de nuntă? — E din setul „bagaj pentru ea și el“! spun în chip de scuză. Am cerut o servietă pentru tine... — Pe care nu mi-a cumpărat-o nimeni. — Și ce vină am eu? Doar nu le spun eu ce să cumpere! Luke clatină din cap nedumerit. — Ai pus pe listă și încălțări de la Jimmy Choo, pentru el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
stat În toate materialele ce vor fi difuzate În presă, programele emisiei de la centrul de radioficare, etc.”. Din ce vom cita În continuare, rezultă că redactorii și reporterii ziarului uzinal „Rulmentul” se duceau În fiecare zi la tov. cenzor cu servietele din piele de porc tăbăcită pline cu materiale publicistice ce urmau a primi un conținut „politico-ideologic” adecvat, dacă era cazul deoarece Își fixase programul de la birou foarte strict: „I. Lecturarea ziarului de uzină <<Rulmentul>>. Aprilie: Bun de tipar - 13 aprilie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și al meu ca director, care răspundeam de munca din școală. Acum, între patru ochi, inspectorul spune pe un ton grav, ca o amenințare: „Și acum să trecem la oile noastre!” Care erau oile, aveam să aflu imediat... Scoate din servietă o hârtie cu scris frumos, caligrafic și ordonat pe alineate, așa cum scria cel ce n-avea odihnă și voia cu orice preț scoaterea mea din acea nedorită funcție. Ce se întâmplase? Un coleg ceruse o inspecție pentru obținerea gradului I.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dădusem spre consultare o telegramă cifrată de trei pagini, expediată de misiunea noastră de la Paris, cu detalii "tehnice" privind sosirea sa la post. A citit-o cu atenție și, înainte de a pleca, observ că împăturește telegrama și o pune în servietă. I-am atras atenția că documentul fiind "secret" datorită comunicării prin cifru, nu poate ieși din minister, la care "Excelența" mi-a răspuns că n-a reținut toate detaliile tehnice și dorea doar să aibă telegrama la el pentru "măsurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fața fiecăruia din noi, tata a adăugat pe un ton destul de degajat că este foarte posibil ves ma vozmoșno, să nu ne mai vadă niciodată; după care, silueta lui Îmbrăcată cu un trenci, cu șapcă kaki pe cap și cu servieta sub braț, a dispărut În ceața produsă de aburi. Lunga călătorie spre sud a Început suportabil; radiatoarele Încă zumzăiau, lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o cântăreață destul de celebră cu un machiaj
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu a plouat), care le-a scuturat din copacul pe care altfel nici nu l-aș fi observat poate. Revăzându-le, mi-am amintit „totul”. Profund tulburat, m-am aplecat, am luat de jos una și am băgat-o în servietă. Acum, când scriu, se află pe birou, în fața mea; o contemplu îndelung, o iau în mână, o cântăresc și o pipăi. Nu s-a schimbat deloc din vremea copilăriei: compactă, dură, lucioasă, netedă ca o piatră vegetală, maroniu-roșcată, având „la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
atunci îl însărcinam pe el, tot era casier la un oficiu PTTR, să-mi rezolve problemele financiare). Tanti Tony și-a luat misiunea foarte în serios, constituindu-se într-un fel de „om de corp” al tatei, purtător al unei serviete ce conținea nu mai puțin de 11 000 lei (sumă ce mi se părea foarte mare și, într-adevăr, însemna ceva pe atunci), servietă ce putea fi pierdută, smulsă, furată în fel și chip; dar îndeplinind totodată, am motive să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în serios, constituindu-se într-un fel de „om de corp” al tatei, purtător al unei serviete ce conținea nu mai puțin de 11 000 lei (sumă ce mi se părea foarte mare și, într-adevăr, însemna ceva pe atunci), servietă ce putea fi pierdută, smulsă, furată în fel și chip; dar îndeplinind totodată, am motive să bănuiesc, la sugestia discretă a mamei, și rolul de paznic, de escortă, pentru a preveni orice eventuală încercare a bărbatului de a se abate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
reținere în ce-l privește - pe fotbaliștii de la Kiev. Desigur, m-am grăbit să-l reperez pe insolitul comentator sportiv: era un fel de Mitică simpatic, surâzător, un bărbat de vreo 35-40 de ani, probabil de profesie funcționar, purtând o servietă diplomat, îmbrăcat curat, chiar elegant, deși hainele păreau cam șifonate. Venea, era limpede, de la un chef și era cu chef: volubil, euforic. „Ce joc, domnule! Ce frumusețe!” Parcă ieșise din capul meu, părea o întrupare fidelă a gândurilor mele despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stradă... Cerea ajutor... Am trecut ca un laș pe lângă el, cuprins de disperare. M-am gândit apoi de sute de ori la el... Trebuia, cel puțin, să-i dau feliuțele de salam din senvișurile pe care mi le băgase în servietă Adriana... Cel mai bine ar fi fost, desigur, să-l iau cu mine și să-l duc, măcar la editură, de unde nu l-ar fi alungat nimeni, unde există subsol, curte... altă dată, am fost, pur și simplu, terorizat, zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să sper că mă urăște pentru defectele, și nu pentru calitățile mele. * „Domnule, ce suflet aveți!”, mă trezesc că-mi spune, admirativ-recunoscătoare, oprindu-se, la rându-i, în mijlocul străzii, o doamnă cam de vârsta mea, care mă văzuse scoțând din servietă o bucată de cârnat și dându-i-o, oarecum pe furiș, unui sărman câine vagabond. O privesc confuz și mă grăbesc să mă îndepărtez, realizând ce mult timp a trecut de când nimeni nu mi-a mai zis o vorbă bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]