1,344 matches
-
continuei frecări a mâinilor. - Vino să-ți arăt odaia dumitale. Pe același coridor, moș Costache călăuzi pe Felix la o altă ușă deschisă de perete. - E gata, Marina? - Gata, gata, răspunse arțăgos o femeie mătăhăloasă, bătrână, îmbrăcată rău, ca o servitoare. Dumnealui este? Moș Costache consimți din cap. - Uite aici, luă femeia în primire pe Felix. Ăsta-i patul,cum nici la mama dumneatale n-ai avut. Într-adevăr, era un pat mare, cu tăbliile de lemn de nuc sfârșite în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fizionomia. Mai târziu el află că bătrâna era o rudă îndepărtată a lui moș Costache, pe care acesta, abuzând de împrejurarea că femeia, celibatară, n-avea unde să se ducă și era și cam slabă de minte, o folosea ca servitoare. Bătrânul își scărpină puțin chelia, apoi trase la o parte pe Felix, întrebîndu-l cu glas și mai stins ca de obicei: - A-a-ai bani? Felix se roși la față și vîrî repede mâna în buzunar. Avea vreo optzeci-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plăcere evidentă, Pascalopol, rămas în urmă, luă de braț pe Felix și-l conduse pe scară în sus. - Vezi dumneata, îi zise, aici este, pentru un tânăr, o școală de energie. Vei profita. Pascalopol dădu invitații pe mâna unei bătrâne servitoare, ca să se curețe de praf și să se spele, și dispăru pentru un sfert de ceas. Când se adunară din nou în sala de la intrare, Pascalopol era îmbrăcat într-un costum de oraș. Le arătă casa. Aceeași căutare din apartamentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își luă repede una, mușcînd-o ca aperitiv, și-și mai puse înainte două felii, și apoi, răzgîndindu-se, patru. Apoi luă pâinea și dădu generos și celorlalți câte două felii, așa încît coșul se goli. - Mai adu pîine! zise el către servitoare. - Simioane, se răsti Aglae, ce comedii sunt astea? Estedestulă pâine. -- Moș Costache e sfătuit bine, medită tare Stănică, are pe Pascalopol îndărăt, care urmărește, se vede, să pună mâna pe averea bătrânului după moartea lui. - Nu cred asta, zise Aurica
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trăiești și n-ai familie. - Firește! aprobă moș Costache. - Așa, ce s-a întîmplat? Partea adversă a cumpărat slugileși pe doctorul curant și a smuls declarația că bătrânul dădea semne de alienație mintală cu mult înainte de facerea testamentului, că bătea servitoarele, gonea fără motiv rudele. Ba au adus și icoanele din casă, fiindcă bătrânul avea multe de tot moștenite de la părinți, și au insinuat că era căzut la mania religioasă și risipea banii cu acatistele. - Ticăloși! spumegă moș Costache. - Au mers
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se întredeschise și Georgeta însăși scoase capul prudent: - A! dumneata erai? Cum m-am speriat! Intră! Felix observăcă fata era îmbrăcată foarte sumar, cu un peignoir aruncat la repezeală. Picioarele îi erau goale, și părul ciufulit. Georgeta lămuri că învoise servitoarea în oraș și că dormise mult, din cauză că venise la ziuă acasă. Invitat într-un mic salon, Felix remarcă decența apartamentului, mobilat în întregime de același tapițer. Fata se bucura deci de o bună întreținere. - Știi, zise ea, încercînd să-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nevoia de a mai da o îndreptățire prezenței lui acolo: - Domnule, mă uitam la Marina asta, a îmbătrînit rău,săraca. Știi că le e cam rudă dumnealor! Ai dracului oameni! G. Călinescu Să-ți fie rudă, și s-o faci servitoare. Și nici nu-ți închipui în câte familii bune, mă-nțelegi, există porcăria asta! O soră nemăritată, o mătușă, așa puțin mai cretină, spală rufele celorlalți gratis. Să zic că Marina nu prea face cine știe ce treabă, dar, oricum gratis, e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l taie capul pe ticălosul de moștenitor! Toți râseră, iar Stănică, în gândul lui, făcu pe bătrân pezevenghi. - În sfârșit, i-a pus pe undeva prin casă, unde poți doar să-ipui, în pivniță, în pod, sub saltea etcetera. Ei, și servitoarea a șters parchetul cu benzină, uitând să deschidă geamurile, un chibrit aprins a căzut pe dușumea, și vaporii de benzină au luat foc, și toată casa a fost scrum în două ceasuri, cu bani cu tot. Morala: Nu pune banii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Uite salcâmul ce mare s-a făcut! - Lasă, zise Stănică speriat, că-l vedem când ne-ntoarcem. Și făcu semn birjarului să mâne repede. Rămasă singură, Aglae își puse un șorț dinainte, mobiliză pe Aurica și pe Olimpia, precum și pe servitoare și începu să scoată afară toate lucrurile din camera lui Simion. Strânse patul și-l aruncă într-o magazie, aruncă pe foc toate hârtiile pe care le găsi, resturile de îmbrăcăminte le zvârli la gunoi, curăță pereții și dușumelele, apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tu totdeauna, labucuriile și durerile tale eu nu particip niciodată. G. Călinescu Olimpia desfăcu pachetul de prăjituri, luă o bucată și începu s-o mănânce încet. Ce faci, scumpo, îți strici apetitul. Nu mergem la masă? - N-am gătit nimic, servitoarea e dusă la mama. Mănîncăși tu prăjituri. - Dar ce s-a întîmplat, dragă? observă Stănică, în sfîrșit,cam iritat, dând drumul Olimpiei. - S-a întîmplat că Titi iar a fugit de acasă. Unde, și cu cine, știe Dumnezeu! - Nu mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gînd: în cazuri de acestea de congestie se lasă sânge. Își spuse părerea către Vasiliad, și acesta, puțin încurcat, recunoscu: - Da, într-adevăr, am fi putut să-i lăsăm puțin sânge, dar n-am lanțetă pentru flebotomie. Dacă vreți, trimitem servitoarea s-aducă. - Fugi, domnule, de-acolo, se dezgustă Stănică, cu sîngele.Tocmai acum la masă! Fleacuri! Asta poți s-o faci mai târziu, încolo, nu i-au pus gheață la cap? El n-are sânge, și vrei să-i mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e unchiul nostru, iar pe Vasiliad îl invit să stea și el. E doctorul curant, ați priceput, și-l plătim. - Stau, stau! consimți Vasiliad. Aglae nu făcu nici o obiecție. Dimpotrivă, luă comanda casei, ajutîndu-se de Marina și de propria ei servitoare. Din nou masa fu așezată în sufragerie, masă la care Felix și Otilia fură invitați, dar fără multă insistență când aceștia refuzară. Transformând canapelele în pat și distribuind prin odăi câteva saltele, toate camerele fură prefăcute în dormitoare. Stănică vru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix și Otilia fură invitați, dar fără multă insistență când aceștia refuzară. Transformând canapelele în pat și distribuind prin odăi câteva saltele, toate camerele fură prefăcute în dormitoare. Stănică vru neapărat să doarmă în salonul cu scrinul, Aglae în sufragerie. Servitoarea Aglaei fu consemnată să se culce la intrare, pe prag. Astfel, după terminarea mesei, care dură foarte mult, toată casa fu ocupată militărește de cele șapte persoane (Stănică, Olimpia, Aglae, Aurica, Titi, doctorul, servitoarea), încît nici o mișcare nu era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
salonul cu scrinul, Aglae în sufragerie. Servitoarea Aglaei fu consemnată să se culce la intrare, pe prag. Astfel, după terminarea mesei, care dură foarte mult, toată casa fu ocupată militărește de cele șapte persoane (Stănică, Olimpia, Aglae, Aurica, Titi, doctorul, servitoarea), încît nici o mișcare nu era cu putință fără trecerea prin odaia cuiva. Lămpile rămaseră aprinse micșorat, peste tot. Aproape toți adormiră însă curând așa de adânc, că toată casa se umplu de sforăituri. Numai Stănică umblă câtăva vreme prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stea drepți lângă ușă în timpul mesei, asculta cuvântările stăpânului, pentru că rolul ei era, printre altele, să le asculte și să se minuneze de înălțimea de spirit pe care stăpânul ei o stăpânește. Așa credea stăpânul și directorul, și îi arunca servitoarei sale, din când în când, o privire înțelegătoare, știind că biata femeie încearcă să-l înțeleagă pe stăpân, în zborul lui către înalte sfere. Dar biata servitoare gândea altfel decât credea stăpânul ei că gândește. „Auzi, își zicea ea, cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care stăpânul ei o stăpânește. Așa credea stăpânul și directorul, și îi arunca servitoarei sale, din când în când, o privire înțelegătoare, știind că biata femeie încearcă să-l înțeleagă pe stăpân, în zborul lui către înalte sfere. Dar biata servitoare gândea altfel decât credea stăpânul ei că gândește. „Auzi, își zicea ea, cu ce nerușinare vorbește omul ăsta, și cât de înfumurat crede el că lumea cade în genunchi de admirație. El nu știe, săracul, că eu nu pot să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
aveam încă de pe când locuiam în Donici o atracție pentru mediul interlop care-și făcuse în acea zonă un fel de cuib, chiar în clădirea spitalului Cantacuzino. În ce fel? Deasupra spitalului fuseseră construite o mulțime de cămăruțe, zise pentru „servitoare“, care fuseseră cedate de la bun început femeilor de serviciu ale spitalului, mai toate femei singure și fără familie. După o vreme, cam toate au rămas gravide și au născut copii orfani, care au crescut cum au putut, copii de stradă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
termina curând...“ Reproduc o notiță a tatălui meu care descrie desfășurarea meselor în casa bunicului meu de la Cernăuți: „Masa de prânz era fixată pentru orele 13, ca să avem timp să ne întoarcem acasă; tata de la Tribunal, noi, băieții, de la școală. Servitoarea suna gongul, după obiceiul preluat de tata pe când era inspector la COOK. Cine întârzia la masă primea mâncarea la cameră. Tata apărea întotdeauna ultimul, cu nelipsita butelie de vin (adusă lui de valetul Josef din pivniță) la subsuoară. Mama și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe sticlă a capodoperelor lui Rembrandt. Lumina din verandă pătrundea filtrată prin aceste vitralii, dând un aspect întunecos sufrageriei. Ritualul era mereu același: Bucătăreasa aducea tava cu supiera din porțelan, o punea pe masă în dreptul mamei și se îndepărta, în timp ce servitoarea avea grijă să aducă pe tabletă - începând cu tata - farfuria adâncă mamei, care o umplea cu polonicul, și s-o așeze la loc. Felul doi bucătăreasa îl aducea pe platou, încredințându-l servitoarei, care-l prezenta în stânga - începând cu mama
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
masă în dreptul mamei și se îndepărta, în timp ce servitoarea avea grijă să aducă pe tabletă - începând cu tata - farfuria adâncă mamei, care o umplea cu polonicul, și s-o așeze la loc. Felul doi bucătăreasa îl aducea pe platou, încredințându-l servitoarei, care-l prezenta în stânga - începând cu mama și continuând cu tata - spre servire fiecăruia din jurul mesei. Urmau salatele sau murăturile și se termina cu desertul. După care apărea bucătăreasa spre a primi lauda stăpânilor. Cu ea se retrăgea și servitoarea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
servitoarei, care-l prezenta în stânga - începând cu mama și continuând cu tata - spre servire fiecăruia din jurul mesei. Urmau salatele sau murăturile și se termina cu desertul. După care apărea bucătăreasa spre a primi lauda stăpânilor. Cu ea se retrăgea și servitoarea în bucătărie, ca să mănânce. Ca încheiere, fiecare se servea din fructierele așezate pe masă, în timp ce se spuneau anecdote și se râdea. Tot atunci tata aștepta să-i raportăm întâmplările de la școală. Cerea să-i spunem adevărul, chiar dacă notele nu erau
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Cerea să-i spunem adevărul, chiar dacă notele nu erau bune. El se ridica primul de la masă. Noi, băieții, căpătam câte un șorț și treceam la bucătărie să ajutăm la spălatul veselei și al tacâmurilor; bineînțeles după ce terminau să mănânce bucătăreasa, servitoarea și valetul. La orele 17 se servea ojina, tot în sufragerie. Pentru cină nu era oră fixă. Tata o lua de obicei la club. Noi, ceilalți, eram poftiți de servitoare în momentul când mama se așeza la masă. La marile
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
veselei și al tacâmurilor; bineînțeles după ce terminau să mănânce bucătăreasa, servitoarea și valetul. La orele 17 se servea ojina, tot în sufragerie. Pentru cină nu era oră fixă. Tata o lua de obicei la club. Noi, ceilalți, eram poftiți de servitoare în momentul când mama se așeza la masă. La marile sărbători, servitorii mâncau cu noi la aceeași masă și tata ciocnea vin cu ei. Asta se întâmpla mai ales în seara de Ajun a Crăciunului, la prânzul Bobotezei, când veneam
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mi mie... Uită-te la ea ce țâfnoasă și ce mutroasă e ! Și ce strâmbă din nas, ei, nu, pân-aici ! Pân-aici, că doară nu m-a luat din drum ! Să nu se uite la mine ca la o servitoare ! Ei, lua-te-ar dracu, cu blana ta zbârlită cu tot, că nu te-am pus io să stai ascunsă după perdea ! Ei, nu, să nu-ți verși nervii pe mine, dacă bărba-tu s-a dus la Matracucă, apoi nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și sigur că nu la școală a învățat asemenea cuvinte. La școală nu se vorbește decât franțuzește. — De unde tot scoți cuvintele astea ? a întrebat Ștefan. De unde știi tu ce însemnează rea de muscă ? — Cum de unde ? De la bucătărie și de la camera servitoarelor, a spus acru Sophie. Și Ștefan, cât este el de influențat, râdea când a auzit că rea de muscă însemnează rea de gură ! — Ai dreptate, mon choux, s-a scuzat imediat la Sophie, când ea l-a admonestat că este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]