2,780 matches
-
sacre. Își au proprii lor suporteri devotați. Privi din nou în jur. Inclusiv eu, spuse cât putu de ferm, în speranța că domnul Chawla va pleca, ca să poată să-și îndrepte atenția către subiectul stomacului său și să dea ordine servitorului să-i prepare sucul de ceapă. Dar când domnul Chawla deschise din nou gura ca să înceapă să vorbească, ridică receptorul. — Am să-l sun pe directorul Departamentului de Biologie de la Universitatea Lady Chatterjee. Așa cum poate știți, Vermaji este expert în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Astfel, șeful poliției nu li se alătură celorlalți când îl vizitară pe Sampath pentru a-i cere biecuvântarea pentru planurile lor. Inspectorul sanitar șef fusese primul care se hotărâse să se ducă. Și imediat ce auzi despre vizita propusă, de la un servitor care-l văzuse pe ofițer conducând înspre livadă, brigadierul sări și el în jeep. În timp ce conducea, fu văzut de Poncha și Sinha, prietenii lui Vermaji, care-l convinseră apoi pe Vermaji cel nemulțumit să se alăture procesiunii pe motoreta sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nici un plan funcțional, coduseră înapoi spre casă oarecum spășiți. Șeful poliției îi aduse Colectorului Districtual vestea că maimuțele fuseseră în altă expediție și făcuseră un raid prin dulapurile fostului Judecător Districtual. Luaseră cinci sticle de whisky și dispăruseră înainte ca servitorii să-și dea măcar seama ce se petrecea. Perceptorul districtual reveni la bungalow-ul său și se așeză plin de îngrijorare. Iată-l acolo, râzând așa cum făcea doar cu un prieten apropiat - în ziua aceea, timiditatea îi dispăruse în mod miraculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Chiar și un pat cu arcuri, vechi și ruginit, și două capre slăbănoage se distingeau în lumina de dinaintea zorilor! Și, mai mult decât atât, se auzeau bufnituri groaznice și bubuieli, și un sunet puternic de zgâriat ce venea dinspre camerele servitorilor care se aflau chiar lângă marginea aleeii. — Ce se petrece aici? întrebă perceptorul districtual când domnul Gupta sări din jeep ca să afle. Aerul era plin de mirosul rânced al obiectelor mucegăite care, în mod clar, nu mai fuseseră scoase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu e trafic și nu sunt impedimente și uite-acum ce se-ntâmplă. Acolo, înfofolit cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Mi-a spus că te fuți cu unu’ - mult, tot timpul. Am sorbit din pahar și mi-am mai aprins o țigară. — E vorba de un aristocrat englez, mi-a răspuns Selina serioasă. A dublat averea familiei pe Wall Street. Servitorii lui vin și mă iau cu... — Te rog, asta e o chestiune serioasă. Și adevărată. Mi-a spus că te-ai cuplat cu cineva. Cineva pe care îl cunosc. — Ești un prost. Nu-l asculta. Doar știi că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cartaginez?) și al poftelor talentatei lui neveste (Juanita del Pablo), care, ajutată de camerista ei (Diana Proletaria), și-o scotea la bătaie nu numai pentru soțul ei, dar și pentru cea mai mare parte a armatei lui, pentru cei câțiva servitori, pentru sclavi, eunuci, acrobați și, în final, pentru călăi. Spre sfârșitul filmului el o prinde pe Juanita asupra faptului și o aruncă într-o groapă cu lei care o înșfacă. Mă târam pe culoarul dintre scaune cu Orwell la subsuoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
romane, farse, comedioare, cronici de familie, seriale și foiletoane care se plimbă agale ținându-se de mână. Și eu în ce joc? Mi se pare mie că e o comedie bufă. O comedie pornografică, spumoasă, destinderea comică împreună cu proprietăreasa sau servitorul înainte ca nebunia să reizbucnească în altă parte. Am ieșit rostogolindu-mă din Carburton & Linex și am pornit-o glonț spre cabina telefonică. Începutul discursului îmi era bine fixat în cap. Dar Selina nu era acasă. Nu era nicăieri. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Doar unul dintre tipi auzise de tine și a spus că ești cam bolnav la cap. Știi cum explic eu caracterul sumbru al literaturii moderne? m-a întrebat Martin. Ca toți ceilalți oameni, scriitorii trebuie să se descurce azi fără servitori. Trebuie să-și spele singuri și să facă restul gospodăriei. Nu e de mirare că sunt așa de morbizi. Nu-i de mirare că sunt frânți de oboseală. — Amice, ar fi cazul să-l suni pe nenorocitul ăla de editor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă sâcâie. Atâta s-a agitat cu dezvelirea instalației toată săptămâna, de-ai fi zis că e al doilea Titanic. Statutul meu aici semăna cu cel al unei guvernante într-o casă victoriană; nu-mi aveam locul nici laolaltă cu servitorii, nici în familie. Dar, în ziua de azi, a avea o poziție socială neclară îi face pe oameni să fie mai deschiși când îți vorbesc. Bill aprobă din cap. —Te înțeleg perfect, și-a făcut de lucru toată după-amiaza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Nu vreau să fiu indiscret, a zis, uitându-se în jos aparent cu modestie, dacă tonul vocii lui nu ar fi fost destul de sugestiv. Mi-a luat o secundă să-mi dau seama. Îndrăznesc să spun că cineva obișnuit cu servitorii ar fi fost mai rapid. Poate asta ajută, i-am zis luând încă o bancnotă de douăzeci de lire din geantă pentru a-i da. A dispărut la fel de repede ca cealaltă. Norocul meu că trecusem pe la bancomat în drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
după-amiază, pe cînd urca pe bulevardul Tibidabo, Julián crezu că trece de porțile raiului. Case care i se păreau niște catedrale străjuiau drumul. La jumătatea traseului, șoferul Întoarse și trecură de grilajul uneia dintre acestea. Pe dată, o armată de servitori se puse În mișcare pentru a-l Întîmpina pe domnul. Tot ce putea vedea Julián era o vilă maiestuoasă cu trei etaje. Nu-i trecuse niciodată prin minte că niște oameni În carne și oase ar fi putut locui Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și pătrunse Într-o sală mare, ai cărei pereți erau Înțesați cu cărți, de la pămînt și pînă la infinit. — Ce părere ai? Întrebă Aldaya. Julián abia dacă Îl auzea. Damián, spune-i lui Jorge să coboare chiar acum În bibliotecă. Servitorii, fără chip și fără o prezență audibilă, alunecau la cea mai mică poruncă a stăpînului cu eficiența și docilitatea unei trupe de gîndaci bine antrenați. Vei avea nevoie de altă garderobă, Julián. Există o mulțime de mîrlani care nu țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de-a lungul primelor săptămîni petrecute la colegiul San Gabriel. Noua lui lume avea multe inechități, și nu toate Îi erau pe plac. Elevii de la San Gabriel se comportau ca niște prinți trufași și aroganți, iar dascălii lor păreau niște servitori docili și cultivați. Primul prieten pe care Julián și l-a făcut acolo, În afară de Jorge Aldaya, a fost un băiat pe nume Fernando Ramos, feciorul unuia din bucătarii colegiului, care nu-și imaginase niciodată că, În cele din urmă, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se duse pînă la fîntînă, fluturîndu-și umbreluța de soare și oprindu-se să lovească cu mîna În apa din bazin. Ca Întotdeauna, doica ei Jacinta o urma grijulie, atentă la cel mai mic gest al copilei. O Întreagă oaste de servitori care s-o escorteze n-ar fi fost de nici un folos: Jacinta n-avea ochi decît pentru fată. Se temu că, dacă ar fi clipit din ochi, vedenia s-ar fi destrămat. Rămase pironit În loc și se uită la miraj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că, În secolul XX, imaginile animate aveau să Înlocuiască religia organizată. Pe cît se pare, Jausá era convins că spiritul negresei Marisela rămăsese În casă. El afirma că Îi simțea prezența, cuvintele și mirosul, ba chiar și atingerea În Întuneric. Servitorii, auzind aceste povești, fugiseră la galop, căutînd slujbe cu mai puțină tensiune nervoasă În localitatea Învecinată, Sarriá, unde nu lipseau nici vilele, nici familiile incapabile să umple o vadră cu apă ori să-și cîrpească șosetele. Astfel, Jausá rămase singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
casă aidoma unor santinele rătăcitoare. Vila era un compendiu de mistere. Avea un beci dublu, cu un soi de criptă neinaugurată la nivelul inferior și o capelă la cel superior, dominată de un mare Crist pe o cruce policromată, căruia servitorii Îi găseau o neliniștitoare asemănare cu Rasputin, personaj foarte popular În epocă. Cărțile din bibliotecă apăreau În mod constant fie rearanjate, fie Întoarse pe dos. Exista o Încăpere la etajul al treilea, un dormitor nefolosit ca urmare a inexplicabilelor pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să creadă că, În infinita sa tăcere, Dumnezeu Îi răspunsese, În felul lui, la rugi. Penélope Aldaya se născu În primăvara anului 1903. Pe atunci, don Ricardo Aldaya achiziționase deja casa de pe bulevardul Tibidabo, acea vilă despre care colegii ei servitori erau Încredințați că se afla sub influența unei vrăji puternice, Însă de care Jacinta nu se temea, fiindcă știa că ceea ce ei luau drept vrajă nu era altceva decît o prezență pe care numai ea o putea vedea În vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu un bizon deghizat În Madame de Recamier. Poarta era străjuită de doi oameni de serviciu. Aceștia nu părură prea impresionați de vizitatori. Doña Yvonne anunță că fiul ei, don Francisco Javier Fumero de Sotoceballos, Își făcea intrarea. Cei doi servitori Îi replicară, În zeflemea, că acest nume nu le spunea nimic. Înfuriată, Însă menținîndu-și atitudinea de mare doamnă, Yvonne Își somă fiul să arate invitația. Din nerorocire, cînd cu dresul veșmintelor, cartonașul cu prinica rămăsese pe masa de cusut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de mare doamnă, Yvonne Își somă fiul să arate invitația. Din nerorocire, cînd cu dresul veșmintelor, cartonașul cu prinica rămăsese pe masa de cusut a doñei Yvonne. Franciso Javier Încercă să explice situația, dar se bîlbîia, iar rîsetele celor doi servitori nu ajutau la lămurirea neînțelegerii. Fură trimiși la plimbare. Doña Yvonne, aprinsă de mînie, Îi anunță că nu știau cu cine se jucau. Servitorii Îi replicară că postul de spălătoreasă la bucătărie era ocupat. De la fereastra camerei sale, Jacinta văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a doñei Yvonne. Franciso Javier Încercă să explice situația, dar se bîlbîia, iar rîsetele celor doi servitori nu ajutau la lămurirea neînțelegerii. Fură trimiși la plimbare. Doña Yvonne, aprinsă de mînie, Îi anunță că nu știau cu cine se jucau. Servitorii Îi replicară că postul de spălătoreasă la bucătărie era ocupat. De la fereastra camerei sale, Jacinta văzu cum Francisco Javier se Îndepărta deja cînd, dintr-o dată, se opri. Băiatul se Întoarse și, dincolo de spectacolul maică-sii care Își spărgea bojocii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că postul de spălătoreasă la bucătărie era ocupat. De la fereastra camerei sale, Jacinta văzu cum Francisco Javier se Îndepărta deja cînd, dintr-o dată, se opri. Băiatul se Întoarse și, dincolo de spectacolul maică-sii care Își spărgea bojocii În zbierete cu servitorii cei obraznici, Îi zări. Julián o săruta pe Penélope În fereastra cea mare a bibliotecii. Se sărutau cu intensitatea celor care Își aparțin unul altuia, străini de lume. A doua zi, În timpul recreației de prînz, Francisco Javier apăru pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
s-o vadă, fără s-o atingă i se păreau nesfîrșite. Își pecetluiră Înțelegerea, o căsătorie secretă, pe buze. Atunci Julián o conduse pe Penélope În dormitorul Jacintei de la catul al treilea. La etajul acela nu se aflau decît Încăperile servitorilor și Julián crezu că nimeni n-are să-i găsească. Se dezbrăcară cu febrilitate, cu mînie și cu jind, zgîriindu-și pielea și topindu-se În tăceri. Își Învățară trupurile pe de rost și Îngropară acele șase zile de despărțire În sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
implorîndu-l să o ierte. Atunci don Ricardo i-a administrat o palmă care a trîntit-o la podea. Nici Jorge n-a fost În stare să repete cuvintele proferate de don Ricardo, care luase foc de mînie. Toți membrii familiei și servitorii așteptau jos, speriați, neștiind ce să facă. Jorge s-a ascuns În camera lui, pe Întuneric, dar pînă și acolo ajungeau strigătele lui don Ricardo. Jacinta a fost concediată chiar În ziua aceea. Don Ricardo n-a catadicsit nici măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îl disprețuise atît de mult, a plănuit ca Julián să dispară din scenă și să fie trimis În armată, unde el urma să dea ordine ca moartea lui să fie declarată un accident. Le-a interzis tuturor, și medicilor, și servitorilor, și membrilor familiei, cu excepția lui, să o vadă pe Penélope În lunile cît fata a rămas Încarcerată În acea Încăpere ce mirosea a moarte și a boală. Încă de pe atunci, partenerii săi Îi retrăseseră În secret sprijinul pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]