KorAP: Find »[drukola/base=sete & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...301 >

7,518 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722

spele putina la timp, a ajuns să fie tîrît prin închisorile și lagărele de muncă comuniste. Balta Albă și Pitești, la schimb cu Balta Brăilei sau Canalul Dunăre-Marea Neagră. întuneric, mucegai, umezeală, șobolani, lîncezeală, la schimb cu soare dogoritor, transpirație, sete, praf, oboseală, țînțari. în ziua eliberării, n-ai vrut nici să auzi de ce ți-au recomandat comisarii, ai făcut ceva pe decretul care ți-a redat așa-zisa libertate, România ți s-a părut mai pustie ca niciodată, Bucureștiul un

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
mai devreme, că nu avusese curajul să facă pasul ăsta decît atunci cînd totul a-nceput să fie insuportabil. Să stea liniștită, totul era în regulă, începu Angelina s-o încurajeze, mai bine mai tîrziu decît niciodată. Îi era foame, sete? Prefera un loc mai aglomerat sau unul mai retras? își amintiră că braseria Albina de pe strada Academiei e la doi pași. Să mergem, se hotărîră fără să stea deloc pe gînduri. M-am prins la ce vă gîndiți, dom’ Roja

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

În râs icnind și tușind. Obrajii lui se umflă și se dezumflă ca niște foale, În ritmul tusei tabagice care-l sâcâie neîncetat. Un șoarece rupt de foame traversează ,,âncăperea,, , cercetând terenul În căutare de hrană. Kawabata Îi dă cu sete un șut, și mica viețuitoare dispare fulgerător chițăind, pe sub ,,ușă,, , după ce a făcut În aer un mic salt de minge. -Ce ai avut cu el? Poate căuta prietenia noastră. Poate era o reîncarnare a vreunui cerșetor. -Uniunea Europeană cum Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
coborâse o pâclă care o supăra, dar căreia părea că nu-i dă importanță...,, -Of, iar ai inventat o istorioară ! Trebuie să fiu atent, să nu mă foesc, să nu tușesc, să nu-mi fie foame, să nu-mi fie sete. Te pomenești că iar mă Întrebi ca la școală, dacă țin minte ce mi-ai povestit. -Păi da, găină golașă, Îți exersez creierul În care clipocește gândirea ta de patruped, Învățată să ia totul de-a gata. Îmi e milă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
interpuși limbuți,, sau prin articole de ziar ,,sentențioase,,. Un timp mizeria se lipește de ei, le Înăbușă respirația, le dă fiori reci pe șira spinării, apoi o voce, de cele mai multe ori răgușită de tutun și de alcool Îi Înjură cu sete. Vocii i se alătură alte zeci de voci, sunt smulse pietre din glodul clisos și aruncate În urma funcționarilor și reporterului. Haita flămândă și viciată de mizerie supraviețuiește paradoxal, tocmai prin mizeria bine hrănită cu bacterii Înfloritoare . Cine crede că ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
bucură că ,, nu-i mai trebuie pașaport, ca să ,,ciordească,, prin Europa. În final, când nervii reporteriței par a fi luat-o razna și Întrebările s-au epuizat, apare o femeie cu un copil trist În brațe, care o scuipă cu sete, drept În față. Camera de luat vederi se mișcă În mâna operatorului, de parcă s-ar filma o urmărire sau o cursă de cai. Reporterița Își șterge oripilată obrazul și imploră plângând un pahar cu apă, dar nimeni nu o mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
să rămân toată viața cu tine, să ascultăm Ravel, să aruncăm pietricele rotunde În lacul Cișmigiu, să privim chipurile oamenilor ghicind caracterul lor, să nu poluăm planeta cu gunoaie și să urcăm pe munți atunci când ni se face dor și sete de aerul lor. Recunosc, nu-mi ceri prea mult, dar ne putem trezi mâine-poimâine la marginea societății, cerșind. Trebuie mult mai mult ca să fim un cuplu respectat și apreciat, chiar dacă societatea nu ne cere acest lucru.,, Draga mea, ,,Ceaiul mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
cișmeaua ghetoului, izvorul la care s-au Îngrămădit femei cu plozi dezbrăcați, bărbați cu figuri de tuberculoși, bătrâne, gâfâind de efort, o ceată sumbră de dezmoșteniți care caută În deșertul ăsta al mizeriei, o oază care să le astâmpere măcar setea. ,, Profesorul,, Îi salută ceremonios, așteptându-și tăcut rândul. Dinspre bloc se aud strigăte de oameni furioși. Nimic nou: a venit plata lunară a gunoiului. Nu vor să dea bani. Pentru ce ar da? Gunoaiele orașului, deversate peste cotloanele lor, zac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
aud rugămințile, vaietele, recitalurile cerșetorilor, coruri strategice, grupuri terifiante de vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe pentru care gunoiul este cea mai intensă și voluptoasă experiență, ca și punga de aurolac din care inspiră otrava cu sete, magnați ai gunoaielor schimonosiți de mizerie, cercetași ai sufletelor milostive, gata oricând să-i smulgă gloatei trecătoare, câte o lacrimă. Între Plăcințica și Antoniu nu se pune problema apropierii fizice. Dorm amândoi În cocioaba de la ,,numărul 8,, ca doi frați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
zărit un punct luminos ca o portocală. Acoperișul primăriei a devenit uriaș, cât un portavion, și ozeneul a coborât pe suprafața lui. Din ozene a ieșit un iepure alb care ronțăia o stea de pe cer. M-am trezit cu o sete teribilă. Iepuri extratereștri nu mai visasem. ,,Sexualitatea este rădăcina miraculoasă a puterii de-a te Înstrăina,, Ce mi-a venit Doamne? Iepuri extratereștri? Am trecut prin toate experiențele posibile: am vâslit, am mângâiat, am scris, am mâncat, m-am spălat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
te expui ca un cobai, dacă vrei să te accepte,, A treia voce: ,,Să spui adevăruri pe un ton În care se citește forță și virilitate a afirmației,,. ș.a.m.d.,, Antoniu a transcris din memorie cu frenezie și cu sete aceste pagini și, simte, cum trupul lui s-a fortificat, a capătat o putere ce-a crescut cu fiecare cuvânt așternut pe hârtie. Închide caietul, și-l pune la adăpost sub maldărul de cârpe de la capul patului Ăpernă improvizatăă, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
crime nemărturisite. O durere scurtă și vie Îl săgetează, se Înconvoaie sub violența ei. Inima a devenit o jucărie, un sac de box În care Antoniu a lovit fără cruțare și fără Încetare atâta amar de ani. A lovit cu sete, dar nu a dat Înapoi. A continuat să-și ducă existența nomadă, cu un soi de detașare mută și să cerșească fără mustrări de conștiință, tocmai de la cei care se zbat să facă din prezentul lor plin de lipsuri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
o cămașă și un sacou. -Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele. Roșcovanul nu-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou, cu alarma pusă la maximum. Polițistul și medicul au un scurt schimb de cuvinte, după care alarma e pusă din nou În funcțiune și mașina pleacă.. Spălarea scândurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
portretul chiar pe nimica. Un grăsan cu figură de pește mort, Îi Întinde cinci bancnote a câte o sută de lei fiecare, dar profesorul de geografie, după ce-și șterge cu dosul palmei fruntea de sudoare, refuză oferta. Îi e sete, căldura Îl toropește, și Îi dă senzația că se află Într-un deșert african, departe de lumea civilizată, constrâns să-și suporte trupul deshidratat. Stă de cel puțin două ore În picioare, cu mâinile Încleștate pe tablou, amețit de fluxul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
sunt În viață, că nu mai pot iubi, că nu se mai pot bucura de maternitate, că nu mai văd lumina dimineților...Nu știu de ce, dar orice portret pictat, Îmi amintește de moarte.,, -Pictorul e cel care le imortalizează farmecul, setea de viață, strălucirea, durerea, misterul, el este cel ce-și asumă caracterul lor, Înobilându-l cu marele lui talent sau, uneori cu geniul. Bărbatul care l-a vândut, nu-i cunoștea valoarea. Părea că vrea să scape cât mai repede de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
văzut, și călcând peste ele, până când se vor face una cu zăpada moale și murdară ce acoperă orașul. -Ca și cel de azi dimineață, pare mort de frig. Mascatul ridică pentru o secundă cagula și scuipă Într-o parte, cu sete. Legistul aprobă dând din cap și se urcă În dubă. Mașina se pune În mișcare, cu un scrâșnet lugubru, de motor.. Cei trei mascați rămân să cotrobăie În continuare prin măruntaiele orașului, În căutarea evadatului periculos. Norii au descoperit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

spinării, doar piele. Mă gândeam s-o Întreb de unde știe că e așa, dar nu prea era momentul potrivit pentru asta. Pe de altă parte, tocmai se Întorcea din nou spre mine. ) Șefu’ spus că făcut mai mulți bani din sete decât din imaginație. Berea e bună pentru oameni. „Germania cere Schultheiss!“ Dar oamenii cu moralul la pământ. Rusul Dabor venit cu buzunarele pline de sticle. Nici nu așteaptă să stingă luminile, el deschis sticla imediat. Nu afacere prea bună pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
repede, a suspectat ceva ce autoritățile locale nu erau dispuse să accepte: și anume, că faimosul vârcolac din Hanovra era chiar unul dintre informatorii poliției, alienatul mental care făcea turul azilurilor de nebuni de douăzeci de ani. Mânat de-o sete perversă, Haarman omora băieți pe care Îi agăța pe străzile din jurul gării. După ce Îi mușca de artera carotidă, Îi tranșa. Organele genitale erau conservate deoarece individul le atribuia puteri magice. Când se simțea slăbit, Haarmann deschidea pur și simplu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
A-ul e dur și vânjos, ca un vârf de munte, pe când o-ul e moale și flexibil, și deschide gura. Se aplecă din nou peste mine. Poate se simțea stânjenită din cauza formulării poetice; poate că nu-și potolise Încă setea. — Și ce zici de „Dora“? Înainte să-mi răspundă, am tras-o jos și am Întors-o spre mine. Numele tău conține aceleași vocale, să știi. — E lipsit de imaginație. Fața Îi ardea, palidă și cât se poate de concentrată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

așa ciudat? Ai mâncat de parcă ți-ar fi fost greață, ia zi, ți-e greață? Păi ai mâncat ca și cum ți-ar fi fost greață. Să nu cumva să mai bei apă de la țâșnitoarea de pe terenul de joacă. Dacă ți-e sete, așteaptă până ajungi acasă. Te doare gâtul, nu-i așa? Se vede după cum înghiți. Cred, domnule Joe DiMaggio, că ar trebui să lași frumușel mănușa aia în pace și-o să te bagi în pat. N-o să-ți dau voie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
benignă! Și a fost benignă. Un exemplar din Sămânța dragonului de Pearl S. Buck stă deschis pe noptiera de lângă pat, unde se mai află și un pahar pe jumătate golit cu suc de ghimbir răsuflat. E zăduf și mi-e sete, iar maică-mea, care-mi citește gândurile, îmi spune să-i dau drumu’ și să beau ce-a mai rămas în pahar, mai mare nevoie am eu decât ea. Dar chiar așa, cu gura uscată, și tot n-am chef

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
așa, cu gura uscată, și tot n-am chef să beau din nici un pahar pe care și-a pus ea buzele - pentru prima oară în viață, ideea de a bea după ea mă umple de repulsie. — Hai! Nu mi-e sete. — Uite cum ai transpirat! — Nu mi-e sete. — Te-a pălit subit politețea. — Da’ nu-mi place sucul de ghimbir. — Ție? Ție nu-ți place sucul de ghimbir? Nu. — De când? Of, Dumnezeule! E vie și-o luăm de la capăt - e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
chef să beau din nici un pahar pe care și-a pus ea buzele - pentru prima oară în viață, ideea de a bea după ea mă umple de repulsie. — Hai! Nu mi-e sete. — Uite cum ai transpirat! — Nu mi-e sete. — Te-a pălit subit politețea. — Da’ nu-mi place sucul de ghimbir. — Ție? Ție nu-ți place sucul de ghimbir? Nu. — De când? Of, Dumnezeule! E vie și-o luăm de la capăt - e vie și pe dată ne și ambalăm! Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fața și pe care nu i-aș mai fi văzut niciodată. Și iată-i ochii căprui-roșcați, ochii ei de culoarea cojii checului cu miere, sunt încă deschiși, încă mă privesc iubitori. Iată sucul de ghimbir - și, deși mi-a fost sete, nu m-am putut sili să-l beau! Așa că mi-am luat picioarele la spinare, am întins-o de la spital și m-am oprit pe terenul de baseball, în câmpul central, care-i locul meu în echipa de softball îmbrăcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

niciodată prins“. Puse paharul jos și ascultă. Fusese un taximetru, un zgomot ce venise de la gară sau țipătul unei femei? Aruncă o privire la mesele din jur - nimeni nu auzise nimic neobișnuit. Vorbeau, beau, râdeau, iar un bărbat scuipa. Dar setea lui Josef Grünlich fu puțin atenuată În timp ce stătea și asculta. Un polițist se apropia, venind În lungul străzii. Probabil ieșise din serviciul lui de la circulație și era În drum spre casă, dar Josef ridică paharul, Își ascunse fața și Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]