3,720 matches
-
imediat ca Howard să se cațere cu ea pe acoperiș, ca să admire priveliștea. După un minut, cum stătea el pe marginea acoperișului, bălăbănindu-și picioarele, o umbră țâșnise pe lângă el. Rosalind, cu brațele Întinse Într-o splendidă săritură de lebădă, sfâșiase aerul, pătrunzând În apa limpede. Se Înțelege că a trebuit să sar și eu după ea și era cât pe-aci s-o mierlesc. Mi-am spus că am dat dovadă de curaj Încercând să sar. Nimeni din grup n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
recunoști. Tânăra a lăsat frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul. - Dacă există Dumnezeu, să mă trăsnească acum. Să mă trăsnească! - Iarăși vorbești despre Dumnezeu În stilul ateilor, a observat Amory. Materialismul lui, o mantie mereu prea străvezie, fusese sfâșiat În bucăți de blasfemia lui Eleanor. Ea o știa și pe el Îl enerva că ea știa. - Și, ca majoritatea intelectualilor cărora nu le convine credința, a continuat el rece, ca Napoleon sau Oscar Wilde sau alții de teapa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu vechile-ți nădejdi, frunze și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere verdele straniu cu coama-i roșcată... Iubirea de ce vine după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îl strigă în gând pe Mișu. Domnul Popa își imagină că Mișu, Mariana, nevastă-sa, domnul doctor și nevasta domnului doctor privesc acuplarea lui ritualică cu Contesa. Mișu era puțin trist. Doamna Popa se aplecase să vadă mai bine. Mariana, sfâșiindu-și rochia, încerca disperată să se zbată din brațele lui Mișu ca să se năpustească în îmbrățișarea faunului cu nimfa. În culmea extazului, domnul Popa ridică ușor capul să le facă privitorilor cu ochiul. În oglindă văzu cum pleoapele Contesei abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
felul acesta îl va înveseli și pe nea Ovidiu. Ce puteau ei să facă aici, în celulă? Era frig, urât și umed. Era de parcă venise potopul peste lume și ei stăteau ascunși în burta unei Arce pe care animalele se sfâșiau. Nimeni nu se gândea la ei, nimeni nu venea să-i viziteze. Horațiu n-o avea decât pe Contesă, care nu trebuia să afle nimic, ca să nu se dea de gol. Nea Ovidiu n-o avea decât pe nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
banii de coșniță din vasul de porțelan, unde stau de obicei, iar apoi o acuzi că i‑a cheltuit pentru ea. Astăzi, de exemplu, se ivește o astfel de situație: mami caută consolare la copii, fiindcă el tocmai i‑a sfâșiat cu dezinvoltură un șorț nou‑nouț dintr‑un material frumos cu flori colorate, achiziționat de la solduri și pe care și l‑a încropit singură la mașina de cusut cumpărată în rate. Fără să aibă talent la cusut, dar cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care este, astfel, absolut liber. Numai celor slabi și supuși le place să mănânce prăjituri și să asculte Elvis, Peter și Conny. Rainer mănâncă o supă limpede de pui, în care plutesc iarăși niște chestii nedefinite care o tulbură. Să sfâșii cu dinții noile fuste Conny, care sunt acum la modă, ar fi încă un lucru pe care l‑ai putea face. În ultima vreme, masa cenușie a fetelor preferă să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă materialul e ieftin, producția e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din contră, simțeam că, din cauza acelui sentiment de disperare ca de plumb, trebuia să mai fac un pas Înapoi. Eram din ce În ce mai dezgustat de mine Însumi, la gândul că nu eram În stare să fac absolut nimic pentru femeia din fața mea, sfâșiată de disperare. Simțeam o nevoie acută de a Îngenunchea În fața ei și de a-i cerși iertarea, de a primi ordine de la ea și de a le Îndeplini cu fidelitate, Îmi doream să Îmi primesc pedeapsa și să-i jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
părea să se umezească deloc. În schimb, era animată de o dorință foarte puternică de a experiementa sado-masochismul pe care-l cunoștea doar din cărți și, cum repeta fără Încetare că dorea să devină sclava noastră, am biciuit-o puternic, sfâșiindu-i pielea de pe fund și de pe spate. Fata a Început să plângă cu sughițuri și să cerșească Îndurare. Fără a o lua În seamă, i-am introdus un purgativ și o priveam cum se murdărise de materii fecale, În timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi luase foc. Ceva lipicios mi se lipise pe gât, sufocându-mă. Mi-am dat seama că mi se oprise respirația. Acum nu-mi mai simțeam decât piciorul drept, care mă ardea din ce În ce mai tare. Simțeam un impuls de a-mi sfâșia pielea ce-mi acoperea carnea pentru a putea turna gheață acolo. Am dat să Întind mâna Înspre cuțitul care trebuia să se afle pe măsuța din fața mea, dar mâna mea dreaptă nici nu se clintea din loc. Teroarea a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. -3- Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, el condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
îndată după acestea se cuvine Poetului. Lumea ar pierde o podoabă de preț dacă tribul ciudatelor, încîntătoarelor făpturi s-ar stârpi. Ce jale a cuprins Vechimea când năierii din vremea lui Iulian Apostatul vestiră de acel glas de coabe auzit, sfâșiind mările: "Pan, marele Pan a murit!" Mort, așadar, Peisagiul; închise ochiurile de păduri; sleite gâtlejurile de ape; isprăvit jocul pâclelor, ca un suflet jertfit pe zări; spart sirynxul trestiilor; corul de oceanide al frunzelor pe veci întristat! Dar zvonul s-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
directe, pline de o atât de hrănitoare intuiție, încît, fără voie, le apropii de speciile substanțiale pe care Hansa le schimba cu neamurile nordului. Iar libertatea și perspectiva ideilor care stăpânesc în operele lor, sunt comparabile adâncului cer de stampă, sfâșiat de șapte unghiuri subțiri de biserici ( de la Iacobi - la St. Michaeliskirche) ce se arată călătorului fermecat, de pe Alster, lacul interior. Titlurile lucrărilor acestor matematicieni sunt concret făcute parcă să trezească în neștiutori nedumerire: Geometria textilă, Geometria nodurilor, Geometria cosițelor. Ar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
privire grădină însetată sub o ploaie de divină să-mi strigi pe sub lespedea focului sacru ridică-te ca și cum niciun rău nu mă mai poate locui vrednică de a fi vrednică schimb șoapte cu propriile-mi gânduri iată-mă pasăre spin sfâșiată între mine și mine vis cu luceferi geamătul pietrei între real și real act de iubire față de propria-mi inimă înțelepciunea oare-am aflat și-am uitat că-mi sunt singur răscumpărător Referință Bibliografică: mi-e dorul de luceafăr / Violeta
MI-E DORUL DE LUCEAFĂR de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364319_a_365648]
-
marele vânător să-l prindă, dar leul nu mai apare. - Tăiați o vacă și dați-mi pielea ei s-o port. Leul o să creadă că-s vacă, se va apropia și-l voi împușca! La miezul nopții, liniștea satului e sfâșiată de urlete și răcnete. Sar sătenii și îl găsesc pe marele vânător tăvălindu-se de durere. - Ce s-a întâmplat? Unde e leul? - Dă-l dracului de leu! Care tâmpit a lăsat taurul liber? La psihiatru - Doctore, nu i-ați
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
apărării drepturilor sale, s-a dezonorat singură." România asfârșit prin a încheia războiul în tabăra învingătorilor, dar împărtășind condiția învinșilor. Am recăpătat totuși jumătatea gliei transilvănene, răpită prin Dictatul de la Viena.Țara a rămas însă, din acest război, cu trupul sfâșiat în nordul și răsăritul ei, prin pierderea Basarabieiși a unei jumătăți din Bucovina. Demnitatea Soldatului român, însă, a rămas neștirbită, a rămas mereu întreagă. Sau așa ar trebui să fie. Fie pe frontul de Est, fie pe cel din Vest
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
stat degeaba în jilțul parlamentar) pentru campanii electorale pline de minciuni și ieftină teatralitate, dacă nu din cele mai simple zone de interes „economic” ale momentului: fundul câinilor și cel al oamenilor, evident. În cazul morții copilului de patru ani sfâșiat de câini într-unul dintre parcurile Bucureștiului, se caută cu o forță de laser complet inactiv vina în toate părțile, numai acolo unde trebuie nu, și anume, în curtea proprietarului de câini. Problema abandonului canin, indiferent de vârsta și de
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
Da, distinsă doamnă Ileana Popovici, desigur că ne amintim de dumneavoastră, nu doar eu, nenumărați oameni cumsecade ce susțin ca certă concluzia că nimic din firea umană nu ține mai mult de înțelepciune decât memoria binelui și uitarea răului! Am sfâșia adevărul tinereții noastre dacă am alunga amintirile în care sunt încorporate chipuri de personalități ce-au călăuzit spiritul la răscrucea a două veacuri, în zorii unui mileniu și asfințitul altuia. Ne-am rătăci chiar de propriile urme prin viață, ne-
ILEANA POPOVICI. PERSONALITĂŢI CE-AU CĂLĂUZIT SPIRITUL LA RĂSCRUCE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364452_a_365781]
-
sau Ucide - În aceeași măsură. Și, pentru că viețile noastre Sunt atât de fragile, Fii prudent, Atent, Pios, Evlavios În folosirea Cuvântului Dăruit doar nouă De Creator! Renașterea: Mă rog Să mă nasc pe mine În mine însămi Și Să cresc Sfâșiind carnea Ce mă sugrumă. Nașterea Sinelui seamănă cu Nașterea Cuvântului Din Tăcerea divină Și a Luminii Din Marele Întuneric. Am cunoscut Durerea... Greaua Zămislire Din Nașterea de Sine Mi-a adus cunoașterea Și bucuria de a simți Viața. Căderi și
METAMORFOZĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364500_a_365829]
-
care se derulau dezbaterile, Violeta a întors capul înapoi, către sală, simțind cum o pătrunde privirea sfredelitoare a lui Cartuș. S-a cutremurat de ura ce a citit-o în ochii ce-o fixau pe sub sprâncenele încruntate, gata să o sfâșie. O privea pieziș și își rodea unghiile cu dinții, stăpânindu-și cu greutate furia. Simțea că pierde teren. Dar ea nu s-a manifestat în vreun fel. Doar un zâmbet imperceptibil i-a apărut în colțul gurii în timp ce-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
este numai când e reciprocă, și reciprocă absolut, va să zică universală; când iubirea e, cearta e cu neputință" (M. Eminescu, Fragmentarium, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981). "De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem ... Într-un articol intitulat "Paștele", apărut în ziarul "Timpul" din 16 aprilie anul 1878, Eminescu comentează rugăciunea patriarhului Calist al Constantinopolului, rostită pentru încetarea secetei și pune în evidență bunătatea lui Dumnezeu care nu răsplătește răul cu rău, ci se
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
Să ne primim unul pe altul și să zicem frați și celor ce ne urăsc pe noi ... Dar să revenim la fondul afirmației. Autorul deplânge faptul că, deși "aproape de două mii de ani ni se predică să ne iubim, noi ne sfâșiem" și că "în loc de a urma prescripțiunile unei morale aproape tot atât de vechi ca și omenirea, în loc de a urma pe Dumnezeu, omenirea necorijabilă nu-I urmează deloc; ci întemeiată pe bunătatea lui, s-așterne la pământ în nevoi mari și cerșește scăpare
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂȘIATĂ”( 73 DE POEȚI CONTEMPORANI) Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ARTĂ SFÂȘIATĂ - sau erupția spiritului. O a treia antologie de poezie semnată de Valentina Becart, de data asta mai amplă, vine
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
pe-al vieții val, // căci tu-nvățat să tot muncești, fără să știi de-i noapte sau e ziuă. // vei trece într-altă STEA, reînviind. (Epitaf pentru un artist) Prof. Cella Negoiescu ( poet, pictor ) Referință Bibliografică: Recenzie realizată antologiei “Artă sfâșiată”( 73 de poeți contemporani) / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
unei lișite - flămândele vulpi 2 Muzică de Bach - pe-acoperiș întețit ropotul ploii 3 noapte de nesomn - două gutui pe ramuri luni gemene 4 miezul nopții - în mijlocul apei luna prinsă în vârtej 5. noapte de gerar - lângă gard două potăi sfâșie luna 6. vechi sat de pescari - o barcă părăsită în voia apei 7. la un pahar de must - să-i pun și viespei un alt pahar 8. Balta Brăilei - în larg vântul de seară legănând stele 9. toamna în parc-
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]