864 matches
-
suferința, automutilarea sunt distracțiile preferate ale locuitorilor ei. Și totuși, o iubesc? O iubesc pentru absurditatea ei. Pentru monstruozitățile ei. Văd în ele un sens superior, pe care nici un raționament logic nu-l poate pătrunde...” Dragostea aceasta era o permanentă sfâșiere. Cu cât Rusia pe care o descopeream se adeverea mai sumbră, cu atât atașamentul acesta devenea mai violent. Ca și cum, pentru a o iubi, trebuia să-ți smulgi ochii, să-ți astupi urechile, să-ți interzici să gândești. Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și moarte, oameni și zei. Căderea este sinonimă cu moartea, revenirea din leșin cu renașterea și cu dobândirea unui nou statut social. Cursa solitară (În antiteză cu suspendarea controlată de bărbații satului) trebuie să confirme această schimbare: inițiații Își controlează sfâșierea trupului, iar rănile sunt dovada parcurgerii Întregului ciclu inițiatic. Depășirea durerii, oboselii și spaimei le dă dreptul reîntoarcerii acasă, neasistați de nimeni, deci ca persoane transfigurate, ca entități sociale cu o identitate și legitimitate aparte. În paralel cu transformarea inițiaților
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
222) relevă rolul simbolurilor renașterii și ale reîntoarcerii În sistemul imaginar al pelerinajului: Renaștere la o nouă viață după efectuarea pelerinajului, renașterea unei comunități sfărmate, renașterea și reafirmarea unei comunități recreate și a unei identități comunitare; pelerinajul implică restaurarea unor sfâșieri dureroase ale trecutului, vindecarea rănilor, pierderea și Întreruperea și refacerea participanților ca ființe integrale. Adesea, căutarea acestei integralități implică o relație a pelerinului cu o figură sfântă sau eroică, care acționează ca un ghid pe durata călătoriei sau ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trimit către o poezie a lui Lucian Blaga, în care se sugerează că, la origine artei nu stă natura, ci evadarea de natură, senzația că există mistere, pe care le purtăm cu noi, în dragoste și moarte, în descoperire și sfâșiere: La patruzeci de ani - în așteptare vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi, la patruzeci de ani sugrumându-ți cuvântul te-i pierde în tine - în căutare. Prin ani un vânt o să te tot alunge subt cer
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
veac, și pe care mi l-a dat mie după înmormântare. Dacă examinăm limbajul acestui poem (al oricărui alt poem de Fainlight), îl descoperim copleșitor de clar, aristocratic, cu povești și amintiri, cu imagini puternice, exprimând cu mult curaj spaima, sfâșierea, irecuperabilul. Ruth Fainlight face poezie din simplitatea însăși, și scrie cu intensitatea unui suflet veșnic la pândă. Simte că e de datoria ei să trăiască pentru toți cei pe care îi are în minte. Odată ce se mută în poezia ei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cu ajutorul corurilor vorbitoare și un mim principal, solist, poate asistat de doi sau trei cel mult, s-ar ajunge, prin gesuri exemplare, câteva cuvinte și mușcări pure, la exprimarea conflictului pur, în veridicitatea lui esențială, chiar starea existențială, autosfâșierea și sfâșierile perpetue", scrie el în Note și contra-note (Notes et contre-notes). Dornic să rupă cu teatrul psihologic, Artaud este sedus de aspectul metafizic al teatrului oriental. Orientalii nu au pierdut, după părerea lui, sensul acestei terori misterioase care este unul din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dizolvate în salivă; înmuierea alimentelor, în special cele care conțin celuloza și nu pot fi atacate enzimatic. Fragmentarea alimentelor se realizează în principal de către dinți prin mișcările mandibulei asociate cu ale limbii. Predominant incisivii intervin în tăierea alimentelor, caninii în sfâșierea acestora, iar molarii în zdrobirea lor. In procesul de triturare a alimentelor deplasarea verticală a mandibulei realizează predominant efecte de zdrobire, iar cea orizontală efecte de măcinare. Limba, buzele și obrajii contribuie la menținerea alimentelor în cavitatea bucală și prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Hristos, a „cântării” Pământului sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc a omului de rând (sursa de inspirație pare să fi fost „diata” lui Anton Pann), pentru ca să vină la rând sfâșierea modernă, alternând negațiile, „demistificările”, anxietățile și freneticele elanuri, aici modele fiind (după cum remarca Mircea Vulcănescu) Mihai Eminescu, Vasile Pârvan și îndeosebi Tudor Arghezi. Inegal în plan estetic, mizând prea mult pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul Pregătiri pentru călătoria din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
eșec), el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel hotărât, care e singur doar în clipa hotărârii sale. Căci hotărârea este în vederea a ceva și, sfârșind ca acțiune și gest, ea este ieșire în întâmpinare, deschidere către
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
deschide un spațiu epic. În schimb, dezbaterea nesfârșită în preliminariile unui gest care nu va avea loc niciodată rupe legătura cu altul. Cel nehotărât trăiește de la bun început - și sfârșește - în singurătatea neacționării sale. Pentru că nu se obiectivează, pentru că este sfâșiere fără rezultat, nehotărârea nu poate fi povestită decât de cel ce o suportă. Dar pentru că nu comportă fapte, ci doar stări, ea nu se poate exprima decât liric; ea devine atunci o retorică a neputinței. ADAOS. Cu privire la întrebarea „Ce e
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
unei libertăți sporite, din această lume veleitară care vrea să se muleze pe lumea excelenței, din această lume în care cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năprasnic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că ratarea nu se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Ștefan Curcă... Ba încă, fața i-a rămas nealterată. Iată, acum, de pe dâmb, coboară două femei bătrâne. Vârsta și durerea le-au miscșorat pașii și redus mișcările...Abia mai pot merge, abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au lăcrimat ochii. Se instalează gărzi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
rugăciune. Al șaptelea e scos Căpitanul. A fost recunoscut în primul rând după bocanci. E scos și așezat pe lespede. La gât se află trei cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Unitatea neamului trebuie să primeze în fața loialităților provinciale. Aspirația unficării politice este exprimată de Kogălniceanu în ideea că "eu privesc ca patria mea, toată acea întindere de loc unde se vorbește românește, și ca istoria națională, istoria Moldaviei întregi, înainte de sfâșierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania" (pp. 647-648). Noțiunea de "patrie", anterior având o definiție etatistă, fiind echivalată cu statalitatea (fie cu Principatul Transilvaniei, fie cu cel al Țării Românești, fie cu cel al Moldovei), este astfel expandată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]