1,322 matches
-
PANDELICA RADEȘ Astăzi, către-a lor morminte, Cu sfială, ne-nchinăm, Iară lacrima fierbinte, Printre gene-o strecurăm. Când războiul, peste Țară Vâlvătaia, și-o-ntindea, Ei, abia ieșeau din școală, Însă moartea mi-i pândea. Ei, pe câmpul de bătaie, Împlinit-au lucru sfânt, Că-n inimi, aveau
Moment înălţător. In: BALSAM PE SUFLET by PANDELICA RADEŞ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/352_a_607]
-
un hrisov nobiliar în care e‐ ncrustată, în alfabet unic, viața mea și a fraților mei, cu toate urcușurile și căderile, cu toate bucuriile și durerile. Buzele‐i, odinioară rumene și calde, acum tremură ușor murmurându‐ mi numele mic cu sfială, iar ochii - neschimbate mărgăritare - mă‐ nvăluie-n lumina lor plină de iubire și înțelepciune. Mâinile sale înăsprite de muncă și ani, sunt simbolul generozității și dăruirii absolute cu care ne‐ a ocrotit pornirea pe albiile mari ale vieții. Această pecete a
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
acord cu tine. Am întins mâna; se părea că ăsta e obiceiul locului. — Sam Jones. — Mă bucur să te cunosc. Aftershave-ul său era discret și uscat, la fel ca mâna lui. Rochia e într-adevăr extraordinară. —Mersi, am spus cu sfială, luând încă o înghițitură de șampanie. —L-am văzut pe David Stronge îndreptându-se în direcția ta și m-am gândit să îi tai calea. Îți mulțumesc de o mie de ori. Cea mai frumoasă parte a faptului că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scrisesem, dar Sir Richard nici măcar nu a clipit. M-am gândit că aș fi putut să o și dublez. A scris cecul, a făcut o semnătură înflorită, a suflat peste și mi l-a înmânat. —Mulțumesc, i-am spus cu sfială. Pentru nimic! Să sperăm că acum putem uita toate acestea. —V-a mai anunțat ceva Poliția? am îndrăznit. Chipul său luă o vagă nuanță vineție. —Ei nici nu știu cum îi cheamă. Îți vine să crezi că au vrut să răscolească întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ai descoperit în casa ta o ploșniță. Ai găsit-o, ai distrus-o și gata. Dar rămâne neliniștitoare întrebarea: dar dacă nu a fost singura, mai este și o alta, și o alta, și o alta? De aici ușoara mea sfială în fața scrisului: obsesia gândului că poate nu-i adevărat. B.C. chiar mi-a spus, după ce-am ieșit din spital: „Bine. Până acum a fost frumos. A fost băutura. Dar dacă n-o să mai bei, cum ai să scrii?“. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nike uzați de-atâta umblat mereu pe-același drum... Ca să poată păși mai ușor pe asfaltul spart, adidașii Își fixau casca de urechi, ascultând acordurile chitarei lui Jimi Hendrix. Pe calea mântuirii, pictorul Întâlnea suflete pierdute, ce-și arătau fără sfială goliciunea, Îndreptându-și după fiecare act de penitență, săvârșit dedesubtul unui tir sau În tufișurile ce mărgineau șoseaua, ciorapii de nailon pe jartiere și așezându-se cu tot cu țigara aprinsă și poșeta În același loc. Când Întâlnea astfel de făpturi pierdute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Scorpionului și Scorpionul Vărsătorului. Fruntea cinicului fusese acoperită de cenușă. Acum el era penitentul. Și penitentul el. „Da, acum, În sfârșit, veți avea posibilitatea să Înțelegeți natura feminină și chiar propria dumneavoastră natură”, șuieră insidios penitentul, privind fără urmă de sfială În ochii cinicului, care, Înfruntându-i privirea, se lăsa În genunchi În fața lui. Acum nu numai configurația zodiilor se schimbase, ci Însuși cinicul se schimbase, luând locul penitentului. Care era adevărata natură a lui Noimann? Precum nisipul clepsidrei, bărbatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stare letargică urmări trebăluiala bătrânului prin camera de alături fără să-și poată imagina ce anume face și, când ea tocmai se ridicase În sfârșit și voia să meargă În curte să se spele pe față, Îl auzi bătând cu sfială În ușă. Era Îmbrăcat În haine negre și avea o cămașă curată, era cu capul descoperit și voia să-și ia pălăria cea bună din dulap din camera ei. Îi spuse apoi că făcuse de mâncare și o chemă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ei de căpătâi. Uneori se întâmpla să uite, dar acesta îi aducea aminte cu cântecul său. Cri-cri! Cri-cri! Atunci, oriunde s-ar fi aflat, chiar și în pat pregătită de culcare, nu-i era frică de întuneric, ci mergea fără sfială să-i dea apă greierașului, iar acesta o răsplătea întotdeauna cu cântecul lui. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! Doar când ploua nu-i dădea Angelina apă, altfel, seară de seară avusese grijă de el, grijă pentru care își primea răsplata prin cântec. Într-
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
picioarele direct în papuceii care o așteptau cuminți la marginea patului. Mărunțică de statură, cu ochi verzi și vii ca două mărgeluțe, cu părul auriu-roșcat strâns cu grijă într-o cosiță și îmbrăcată în cămășuța lungă până în pământ, porni fără sfială, dar cu grijă în pași, spre murmurul care venea curios dinspre bucătărie. Suntem așa de obosite, toată ziua ne-a alergat stăpâna la fântână! E adevărat că drumul până acolo a fost vesel și ușor, dar la întoarcere ne-a
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
singură pagină, când un spiriduș care răspunsese incantației sale, a apărut sub înfățișarea unui plugar, întrebând care-i erau poruncile. De îndată ce le-a primit, el s-a transportat la locul unde ci doi cavaleri se mai băteau încă și fără sfială păși între ei. -Spuneti-mi rogu-vă, vorbi el, care va fi câștigul aceluia care va ieși învingător din această luptă? Căci femeia pentru care vă bateți a trecut în mâinile paladinului Roland, care fără nicio caznă și fără să întâmpine
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să stai în ateli erul meu de pictură, ca o prințesă în exil. Atelierul e la par ter, eu stau la etaj, într-un bloc din buricul Parisului. — Aș putea să aduc o prietenă cu mine? am întrebat-o cu sfială, temându-mă în acea clipă să dau ochii cu ea de una singură. — Vino cu cine vrei, a replicat cu aceeași însuflețire. E loc destul, nu ne deranjăm, fiecare e liberă să-și facă pro gramul cum dorește. Ne vedem
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
iar manuscrisul original, 122 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE intitulat Confidențe de salon, datând din 1890, a fost descoperit în 1924. Răspunsurile lui la întrebări îi fac un autoportret mișcător 1. — Vrei să ne testăm personalitățile? am zâmbit cu sfială. — Bineînțeles! exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la textul meu. Ioana scoase dintr-un plic puțin îngălbenit o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
am văzut că întîrzii atâta, am făcut-o eu singur! ― Foarte frumos din partea ta! spuse tata ironic și convins că am făcut o compunere ca vai de lume. Ia s-o citesc și eu! ― Poftim! și îi întind caietul cu sfială. El începe să citească, își strânge buzele și-și ridică sprâncenele cu mirare. ― Din ce carte ai luat-o? ― Din nici o carte! Am făcut-o eu, din capul meu! ― Hai, hai, știi că nu-mi place să minți! Spune de unde
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de scris altceva decât isprăvile unor hoți! Numai hoți și haiduci... N-ai să faci nici o ispravă! Cine știe ce gogomănii ăi fi scris! Crezi că o să le placă ălora de la "Tinerimea" povești de astea? Deși mă făcusem mic și mă cuprinsese sfiala și-mi părea rău de timpul pierdut în dimineața aceea frumoasă de primăvară, totuși cutezai să-i răspund: ― Eu nu-nțeleg de ce ești atât de-nverșunat? Ce, numai mie îmi plac toate astea? N-a scris și Ghica, în "Scrisorile" lui
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
moldoveană și linia căpitanilor italieni, apoi urcară scările care dădeau spre sala tronului și spre spătăria mică. În urma lor, străjile Încrucișară halebardele. Era o convorbire la care nimeni nu avea acces. 5 mai 1476, Albești, Moldova Mitruț deschise ușa cu sfială. Înainte de a pleca să scoată herghelia pe pajiștea de pe malul Jijiei, domnița Erina Îi poruncise să vegheze somnul căpitanului Oană și să Îi dea de veste imediat ce se trezea. Ionuț rămăsese singurul slujitor din casa bătrânească de la Albești. Unchiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sunt oamenii ăștia? - Plăieși din Țara de Sus. Ciobani. Meșteri În lemn. Oameni de-ai pădurii. Ridicați-vă, oameni buni, că vă cunoscu măria sa! Și aveți grijă ce vorbiți, să nu vă scurteze de-un cap! Plăieșii se ridicară, cu sfială. - Apăi... mormăi unul, mai tânăr. - Ce-i, omule? Întrebă Ștefan. - Apăi io știam că măria sa Îi nalt cât bradu’ cela din deal și lat În umeri cât o căruță cu lemne! Țăranii râseră cu hohote, apoi se potoliră repede, plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adevărul. 8. Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc, și să ridice spre cer mîini curate, fără mînie și fără îndoieli. 9. Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, 10. ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. 11. Femeia să învețe în tăcere, cu toată supunerea. 12. Femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
Ai să stai în atelierul meu de pictură, ca o prințesă în exil. Atelierul e la par ter, eu stau la etaj, într-un bloc din buricul Parisului. — Aș putea să aduc o prietenă cu mine? am întrebat-o cu sfială, temându-mă în acea clipă să dau ochii cu ea de una singură. — Vino cu cine vrei, a replicat cu aceeași însuflețire. E loc destul, nu ne deranjăm, fiecare e liberă să-și facă programul cum dorește. Ne vedem seara
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la cincisprezece ani și apoi la nouăsprezece ani, iar manuscrisul original, intitulat Confidențe de salon, datând din 1890, a fost descoperit în 1924. Răspunsurile lui la întrebări îi fac un autoportret mișcător. — Vrei să ne testăm personalitățile? am zâmbit cu sfială. — Bineînțeles! exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la textul meu. Ioana scoase dintr-un plic puțin îngălbenit o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la mustăți motanul care, plin de sfială, își crăpase ochii galbeni. Fața cu negi a pictorului îmi păru acum mai omenească. La rîndul său mă cîntări binevoitor. - Semeni cu taică-tău. - ...Doream să vă caut. - Bagă de seamă, să nu fii lingușitor. - Nu mă invidiez decît pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de cacao și s-au Întors cu spatele când fata se dezbrăcase. La Început se rușinase să stea goală În fața a doi bărbați ce-și păstrau țoalele pe ei, mai apoi, Însă, ajutată și de sticluța de lichior, Își uitase sfiala și Încerca să urmeze cât putea de bine indicațiile pe care pictorul i le dădea cu voce sigură și cumva rece, de profesionist. Instinctele masculine nu i se treziseră lui Foiște nici măcar atunci când, nemaisuportând vederea fetei cu pielea neînchipuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Un frate mai mare intrase ucenic la un unchi al mamei, zugrav de biserici... Se vede că era în neamul nostru, că mult îmi mai plăceau și mie icoanele când eram mic. Pentru m ine, sfinții erau vii: stam cu sfială înaintea lor, și eram încre dințat că și ei se uită la mine, mă așteptam să‐i aud vorbind, să‐i văd mișcându‐se ridicând mâna să mă binecuvânteze. La zece ani am intrat și eu la un iconar. Da
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vals cântat de Strauss? Te‐ au zărit oglinzi de ape și în ele vraciul spân. El ți‐ a pus un semn pe pleoape și nebun, un benghiu pe sân. Pari zidită din greșeală, Că genunchii prea cuminți Cu îndemnuri și sfială Îi tot tulburi și alinți. Soarele, pe umeri clari, Când s‐ apleacă și te‐adastă, Îți tot pune icusari, Să fii mândră, dar nu castă. Fata mea, bine făcuși, Că te cântă pe arcuși, Că te cântă cântăreți La domnie
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
frumoasă de nespus, În portu‐ i de la țară. Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea vreunui gând Din viața ei trecută. De câte ori priveam la ea, Cu dor mi‐ aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind‐ o‐n mintea mea Duminicii Prea Sfinte... Din Patriarhale O MAMA I‐au gătit spânzurătoare, Vin pandurii cu poruncă Mama lui în prag apare și la pieptul lui s‐aruncă. E bătrână, e beteagă, Dar cu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]