1,505 matches
-
adevărata atmosferă, deși chiar puținele cuvinte ale lui Ichim i-o zugrăviseră suficient. Vorbi întîi cu logofătul Bumbu, care mărturisi că trăiește cu spaima în sân și nici măcar nu poate să-i spuie boierului cum stau lucrurile, și pentru că se sfiește, și de teamă să nu-l supere. Dacă ar fi consimțit acum trei săptămâni să îndulcească numai nițeluș condițiile învoielilor, azi n-ar mai avea nici o grijă. Atunci oamenii s-ar fi mulțumit cu câteva fărâmături, acuma nici nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Simpla-i prezență, prin prestigiul persoanei sale, constituia o piedică în dezlănțuirea anarhiei complete. Țăranul are instinctul respectului de bătrâni și fruntași, cu atât mai mult de stăpânul din moși-strămoși. Unde și cât va fi prezent dânsul, oamenii se vor sfii a trece la prădăciuni. Au pus foc la Ruginoasa, fiindcă el nu era acolo... Desigur, mai ales după incendierea conacului din vecini al lui Cosma Buruiană, chibzuind azi-noapte îndelung, și-a pus întrebarea dacă totuși n-ar fi mai înțelept
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mult seama că, atâta vreme cât cânta, Emil Popescu practic ieșea din lumea concretă, rămânând orb și surd la orice fel de stimul exterior. Orice i-ai fi spus, el mormăia același text cu claxonarea, din ce în ce mai obscur, mai delirant. Așa că nu se sfii să se plângă în toate felurile de bărbatul ei Profesorului, care o ascultă mai întîi cu o ureche, apoi cu amândouă, fără să se dumirească prea tare. Când deschise însă și ochii, sau mai bine zis când îi ridică din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii mei, liniștindu-se lin, fără spasme, firesc. Nu știu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se asemăna cu nici o privire întîlnîtă și îmbrățișată până atunci, și după ce a încetat examenul și Maitreyi a fugit iar lângă fereastră, ne-am sfiit amândoi să ne mai privim, într-atît fusese de clandestină și de caldă comuniunea noastră. Pentru că nu o mai puteam privi pe ea, am privit ― cu alții ochi ― pe inginer și m-am întrebat cum poate fi un om atât de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult și, când Maitreyi mi-a propus să luăm lecții împreună, am primit. În schimb, eu trebuia să-i dau lecții de franceză. Chiar în acea zi, imediat după, masă, ne-am așezat la lucru în odai-a mea. Mă sfiisem întîi să luăm lecțiile în odaia mea și propusesem biblioteca, dar inginerul m-a sfătuit să rămânem la mine, unde e mai multă liniște. (Eforturile vizibile pe care le făcea Sen ca să mă împrietenească cu Maitreyi și toleranța excesivă a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
este o minune a lui Dumnezeu cum se deschide trupul femeii ca să iasă copilul... Cum se desfac oasele, este o minune dumnezeiască, i-a răspuns madam Ana. (Și Sophie, la un jour fixe, Mizei : închipuiește-ți, ma chère, nu s-a sfiit s-o întrebe pe madam Ana cum de poate să iasă copilul pe unde iese...) Lasă, că știe ea mai bine unde și ce se deschide... Nu sunt deloc rare momentele când aici, de pildă, în salon, se uită la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pun o asemenea realizare pe efectul modei New Wave, de care pare un pic atins. În orice caz, nu pare un bătut În cap și, cînd munca nu presupune un grad de efort sau de murdărire prea mare, nu se sfiește să se amestece printre noi și să pună umărul la treabă. Într-o sîmbătă după-amiază, adună tot efectivul bateriei și ne duce pe pista aerodromului. E o conjunctură de factori meteorologici și psihologici favorabilă, lucrurile s-au mai relaxat, ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și Visul văduvei stau mărturie pentru alegerile tematice predilecte. Mai puțin cunoscute sunt însă mărcile scriiturii sale, interesantă atât prin amalgamul de senzații și trăiri confuze, dar puternice pe care le generează, cât și prin acuitatea discursului care nu se sfiește să nu rămână însă îndatorat unui mesaj semnificativ unitar, emblematic, așa cum se întâmplă în cazul unor nume consacrate, dar criticabile prin prisma manierismului înnăscut al scrierilor lor, din generația sa. Deschizându-și volumul în chip dialogal, prin invocarea absurdului tipic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a învățat românește, după moartea ei nu va mai avea cu cine-i vorbi, acolo, departe, limba, dar După ceva tăcere / de sus / Dumnezeu a spus: / - Cu mine. Spre deosebire de confrații lor din țară, scriitorii români contemporani din afara granițelor nu se sfiesc să-și exprime direct sentimentele față de pământul natal (Iubesc țara în care m-am născut) și, de aceea, între frustrare, nostalgie și cinism, Leo Butnaru își manifestă mândria de a aparține unui popor și unei țări, care i-au dat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Dar pomii nu dau semne-a se trezi. Ei încă tac, dar cine-i înțelege, Par mugurii porniți spre-a înflori. Încărcătura de cuvinte Tresar caișii înfiorați în mai Și înflorind sencarcă de cuvinte, Încât deodată te trezești că stai Sfiindu-te să calci mai înainte. Încărcătura gravă de cuvinte De unde vine și cum să o traduci? Silabele rostite mai-nainte În epitete cum poți să le duci? Te-trebi cum să le ții imaculate Când toate cele drumul lor își
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
toate cele drumul lor își au? Se-ntorc peste un an și mai curate Dar, să le-aștept, am să mai pot să stau? Tresar caișii înfiorați în mai Și înflorind sencarcă de cuvinte, Încât deodată te trezești că stai Sfiindu-te să calci mai înainte. La semănat Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt; Acele seci se vânzolesc fără de ținte, Cele cu miez se-nclină spre pământ. Deci cele seci zburau așa-n neștire Și
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
svintii mănăstiri Halchi cerire, luând sama tuturor veniturilor svintii mănăstiri Aron Vodă, ce iaste închinată la numita de sus mănăstire, cum și cheltuielilor ce s-au făcut, după socoteala ce-au arătat arhimandritul Domitiian... ― Acești epitropi de la Halchi nu se sfiesc să-i ceară socoteală lui vodă, fiule! ― Păi, ei voiau să obțină de la vodă încuviințarea reînvestirii ca egumen al Mănăstirii din Țarină a arhimandritului Domitiian. Și spun trimișii lui vodă mai departe: “La cercetare ce s-au făcut și altor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
49. Domnul va aduce de departe, de la marginile pămîntului, un neam care va cădea peste tine cu zbor de vultur, un neam a cărui limbă n-o vei înțelege, 50. un neam cu înfățișarea sălbatică, și care nu se va sfii de cel bătrîn, nici nu va avea milă de copii. 51. El va mînca rodul turmelor tale și rodul pămîntului tău, pînă vei fi nimicit, nu-ți va lăsa nici grîu, nici must, nici untdelemn, nici vițeii de la vaci, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
se lovise fiara. Acolo, pe o creangă, stătea șoimul care îi salvase viața. A tăiat o bucată din inima ursului, alta din ficatul acestuia și alte două bucăți din plămâni și din rinichi. Le-a arătat șoimului. Fără să se sfiască, pasărea a coborât de pe creangă și s-a apropiat de om. I s-a uitat, totuși, cu oarecare neîncredere, în ochi. înțelegând, vânătorul a pus bucățile jos, pe un pâlc de iarbă, și s-a dat câțiva pași mai într-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
fiecare seară înfulecăm pe gratis. ― S-ar zice că-i un tip original... ― M-da... Mai degrabă om de viață... După câteva zile eram prieteni la toartă unii cu alții, tutuindu-ne de parcă ne cunoșteam de când lumea. Mihaela nu se sfia să șadă pe genunchii lui Coleșiu și să-i mângâie, cu gesturi ștrengărești, chelia strălucitoare. Nici Veverița nu găsea nepotrivit să-mi trântească un ghiont în coaste (era fata asta o bătăușă și jumătate). Într-una din seri, după ce ne-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ori toți să scăpăm!“ Sfârșit de rubrică. Cu acest text mi-am încheiat, în iunie 2012, rubrica din Dilema veche începută în aprilie 2010. Cu toate că știu bine câte încruntări stârnesc pe chipul judecătorilor literari culegerile de articole, nu m am sfiit niciodată să recurg la acest procedeu de pură conștiință (și, într-un fel, igienă) profesională. Sortită prin definiție efemerului, atunci când vizează principii și fapte perene, ori când depășește interesul obiectiv de moment, ajungând spectacol de personalitate, gazetăria merită scoasă din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
zice, cetății natale, adică Thebei, să-i reconstruiască pe cheltuiala ei zidurile împrejmuitoare, cu condiția să fie înscris în fortificații numele său. Theba a refuzat, socotind că nu-și putea îngădui să glorifice o hetairă, dar Praxitele nu s-a sfiit să facă iubitei sale o cinste și mai mare, imortalizînd-o în marmură. Cea mai romantică victorie a frumuseții am găsit-o, însă, unde mă așteptam mai puțin. La Pitagora. Și nu rezist să nu rememorez câteva date bine cunoscute. În
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
său din Conservatoriu și, dacă succesul celor dentăi atârnă de la talentul și abilitatea ezecutorului, cele din urmă nu reușesc decât cu concursul binevoitor a iubitorilor de arte. Pentru că în asemenea caz asigurări asupra persoanei concertantului sânt necesarii, eu nu mă sfiesc de a vi le da, în marginele cunoștinței mele. Caracterul său privat e, în sens convențional cel puțin, asupra a orce critică, talentul său firesc e necontestabil, și d-voastră, care sînteți un critic mult mai competent în asemenea materie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mea în București, este că n-ași voi cât de puțin să fac ca să resimți în vreo presiune din parte-mi, las lucrurile în voia soartei și mai cu seamă în voia ta și a împrejurărilor tale, căci nu mă sfiesc a-ți spune: îți voi fi sarcină și aceasta mă apasă pe suflet. Citind scrisoarea ta, pe care am primit-o acum la 6 ceasuri seara, mi s-a înduioșat inima văzând că tu tot te gândești cu suflet la
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dovadă, [î]ți declar acum că m-am hotărât să mor materialminte, după cum am murit sufletește, după // cum am murit moralminte, căci lumea a devenit un secriu mare și pustiu pentru mine! În aceste momente supreme de hotărâre nu mă sfiesc a-ți aduce aminte, domnul meu, de poziția falsă în care m-ai pus față cu lumea și mai cu seamă de nendurarea cu care ai zdrobit sufletul meu, de nepăsarea cu care ai sfărâmat inima mea. Ai jucat un
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
stăpânești mai ușor. O casă frumoasă, nu-i așa? Capetele pe care le vedeți înfățișează doi sclavi negri, E o firmă. Casa aparținea unui negustor de sclavi. Oho! în vremurile acelea se juca cu cărțile pe față! Oamenii nu se sfiiau să spună în gura mare: "Iată, sunt bogat, fac negoț cu sclavi, vând carne neagră". Mai vedeți azi pe cineva mărturisind deschis că asta-i este meseria? Ce scandal s-ar mai isca! Parcă-i aud de aici pe confrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ce avea de spus, cu glasul ei strident, în fraze scurte și repezi, ce se prindeau 173 una într-alta ca inele de oțel și făceau un lanț ce gâtuia pe Maxențiu. Minciunile, nepregătite dinainte și pe care nu se sfia să le improvizeze în fața lui Lică, se succedau precise. Lică le prindea din treacăt cu îndemînare pentru a fi puse la punct și admira ca un cunoscător talentul cuconiței. - Lina, care știa că avem nevoie pentru grajdurile noi de o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
am reușit să scot din contextul scrisorii de felicitare adresată d-lui Ion Popescu-Sireteanu textul recenzării volumului „Cale și drum” apărut în nr. 4/2009 din „Academia Bârlădeană”. Inițial am intenționat să-l trimit la „Baaadul literar”, dar m-am sfiit să fac acest demers și am rămas credincios încă vechii colaborări. De pe acum mă gândesc să concretizez recenzia volumului „La apa Vavilonului” de Monica Lovinescu, ce-și așteaptă rândul apariției cam de un an. În jurul orei 11 mă sună Mariana
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nu era cine știe ce, nici prea mult, dar nici prea puțin, atât cât să-și poată duce cu el zilele și să-și hrănească bătrânețile; a avut, însă, la înscriere, o dorință; la început, n-a îndrăznit s-o spună, se sfia, se gândea să nu-i supere pe tovarăși, dar, la urmă, când a văzut că în comisie erau și câțiva oameni din sat, a căpătat curaj și a cerut să-i fie lăsați caii. Sigur, ei vor fi tot ai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ajuți, să ajuți țara și partidul...” “Cum așa?” “Uite, aici, în plicul ăsta, găsești niște adrese și numere de telefon. Te rog să le folosești ori de câte ori vii la regiune. Dacă ai nevoie de ceva, acum sau pe viitor, nu te sfii, spune ce dorești. Noi o să te ajutăm” “Care noi?” “Ai să vezi la timpul potrivit” “Și ce trebuie să fac io ca să plătesc ajutoru’ ăsta făgăduit?” “Nimic prea greu, dar ceea ce ai să faci, va fi foarte important. Să-i
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]