988 matches
-
Cucu este atestata abia pe la mijlocul sec. al XV-lea, iar cartea de cancelarie dată de domnitorul Moldovei Petru al II-lea la 15 iulie 1448, când acesta da și întărește lui Cernat Ploscaru și fratelui său Stefu mai multe sate, siliști, locuri în pustie între care și Fântână Cucului - care s-a dovedit de către istorici a fi comună Cuca de astăzi. În secolul următor, la 27 martie 1546, domnitorul Petru Rareș al Moldovei (1527-1538 și 1541-1546) de la curtea din Bârlad emite
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
situri arheologice: situl de la „Fundătura” (200 m sud de satul Chilișoaia) cuprinde așezări din secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al VI-lea-al VII-lea (epoca migrațiilor) și secolele al XIV-lea-al XV-lea; situl de la „Siliștea” din partea de nord-vest a aceluiași sat are în componența sa urmele unor așezări din secolele al IV-lea-al V-lea, secolele al VII-lea-al VIII-lea (epoca migrațiilor), secolele al IX-lea-al X-lea, secolele al XI
Comuna Dumești, Iași () [Corola-website/Science/301275_a_302604]
-
X-lea și al XVII-lea-al XVIII-lea; în situl de la „Mlada” (1,5 km sud-vest de satul Băiceni) conține așezări din secolele al IV-lea-al III-lea î.e.n. și secolele al III-lea-I î.e.n.; situl de la „Siliște” (nord-nord-vest de satul Băiceni) cuprinde așezări din secolele al II-lea-al III-lea e.n., al IV-lea e.n., al VIII-lea-al X-lea și al XV-lea; situl de la „Tarlaua Grajd”, de la marginea de est a satului Bărbătești
Comuna Cucuteni, Iași () [Corola-website/Science/301271_a_302600]
-
obiective din comuna Ion Neculce sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: casa cronicarului Ion Neculce (secolul al XVII-lea) de lângă biserica din satul Prigoreni; situl de la „Siliștea Schitului” (la nord-vest de satul Ion Neculce) și situl de la Gănești. Situl de la Gănești cuprinde așezări din eneolitic (cultura Precucuteni, o așezare faza A și alta faza III), Halstattul târziu, secolele al III-lea-al IV-lea (epoca daco-romană), și
Comuna Ion Neculce, Iași () [Corola-website/Science/301286_a_302615]
-
de la Gănești. Situl de la Gănești cuprinde așezări din eneolitic (cultura Precucuteni, o așezare faza A și alta faza III), Halstattul târziu, secolele al III-lea-al IV-lea (epoca daco-romană), și secolele al XIV-lea-al XV-lea. Situl de la Siliștea Schitului conține așezări din perioada Halstatt, Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolele al II-lea-al III-lea e.n., secolul al IV-lea e.n., secolul al V-lea (epoca romano-bizantină) și secolele al XVI-lea-al XVII-lea. Alte trei
Comuna Ion Neculce, Iași () [Corola-website/Science/301286_a_302615]
-
și un conținut de cuarț de 55-60%. Existența satului Sticlăria este mai veche, fiind dovedită de mărturiile străbunilor, dar și de unele toponime, ca, de exemplu:Dealul Bejeniei, situat în nord-vestul satului, denumirea având o semnificație socială, sinonimă cu pribegia, Siliștea Sîngeap sau Poiana lui Sîngeap, loc despădurit, la nordul satului actual, vatră de fost sat. Aici, în Poiana Veverițelor, așa cum o numeau cumanii, domnitorul Iuga cel Olog a întemeiat o mănăstire, pe la 1399, dăruind-o cu pământuri și sate, așa cum
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
Frumos și apoi (după 1956) raionului Pașcani din regiunea Iași. Satul Găureaua a primit în 1964 denumirea de "Gura Văii". În 1968, comuna a trecut la județul Iași. În comuna Strunga se află situl arheologic de interes național de „la Siliște” la 200 m sud de satul Hăbășești, sit ce cuprinde vestigii din eneolitic (cultura Cucuteni), perioada Halstatt, secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și Epoca Medievală (secolele al XV-lea-al XVI-lea și secolele al XVII-lea-al
Comuna Strunga, Iași () [Corola-website/Science/301309_a_302638]
-
ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Grădinărie” (2 km vest de satul Dulcești) cuprinde urmele unor așezări din perioada Halstatt și din secolele al VI-lea-al VII-lea e.n.; situl de la „Siliștea” (satul Poiana) conține așezări din Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), secolele al II-lea-al III-lea e.n. (perioada Latène târziu) și secolele al VI-lea-al VIII-lea (epoca migrațiilor); situl de „deasupra Varniței” (satul Poiana) cuprinde o așezare
Comuna Dulcești, Neamț () [Corola-website/Science/301631_a_302960]
-
incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: așezarea eneolitică (cultura Cucuteni) de la „Dejugătoare” din satul Hlăpești; așezarea din secolele al II-lea-al III-lea e.n. de „la Siliște” (la 500 m sud de școala din vatra satului Dragomirești); și așezarea din secolele al XIV-lea-al XVII-lea de la „Siliște” din satul Borniș. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument de arhitectură, este (1821-1824) din satul Unghi.
Comuna Dragomirești, Neamț () [Corola-website/Science/301630_a_302959]
-
Cucuteni) de la „Dejugătoare” din satul Hlăpești; așezarea din secolele al II-lea-al III-lea e.n. de „la Siliște” (la 500 m sud de școala din vatra satului Dragomirești); și așezarea din secolele al XIV-lea-al XVII-lea de la „Siliște” din satul Borniș. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument de arhitectură, este (1821-1824) din satul Unghi.
Comuna Dragomirești, Neamț () [Corola-website/Science/301630_a_302959]
-
leagă spre vest de (unde se intersectează cu DN1), și spre est de , (unde se intersectează cu DN1D) și . Se învecinează la est cu comuna Gherghița, la nord cu comuna Olari, la vest cu satul Potigrafu, iar la sud cu Siliștea Snagovului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Balta Doamnei se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,02%). Pentru 2,98% din populație, apartenența etnică
Comuna Balta Doamnei, Prahova () [Corola-website/Science/301640_a_302969]
-
sat în comuna Balta Doamnei din județul Prahova, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, avea 456 de locuitori și făcea parte din comuna Lipia-Bojdani, plasa Znagovul, din județul Ilfov, iar în perioada interbelică, din comuna Turbați (denumită ulterior Siliștea Snagovului), plasa Buftea-Bucoveni a aceluiași județ Ilfov. În 1950, județele s-au desființat și a trecut în regiunea București, raionul Buftea. La reforma administrativă din 1968, a fost arondat comunei Balta Doamnei din județul Prahova, din care face parte și
Bâra, Prahova () [Corola-website/Science/301643_a_302972]
-
satele ei revenind la comuna Dobreni. Comuna a fost reînființată, în alcătuirea actuală, în 2005. Singurul obiectiv din comuna Negrești inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monument de interes local este situl arheologic „Șes Dolhești” ce cuprinde siliștea satului Dolhești, care a existat în secolele al XV-lea-al XVI-lea.
Comuna Negrești, Neamț () [Corola-website/Science/301654_a_302983]
-
albanezilor împământeniți în satul Călinești, județul Prahova, scutindu-i de biruri și alte dări pe o perioadă suplimentară de zece ani. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Călinești era reședința unei comune formate din el, satul Cătina și satul Siliștea Dealului (ultimul aflat astăzi în comuna Filipeștii de Pădure. Comuna Călinești avea 605 locuitori, o biserică datând din timpul lui Matei Basarab și o capelă a Mariei Cantacuzino, două mori pe Prahova și o școală datând din 1970 în care
Călinești, Prahova () [Corola-website/Science/301652_a_302981]
-
are începuturile și Mănăstirea Văratec, strămutata pe la 1785 de maica Olimpiada în poiana Văratec, astăzi fiind ridicată o biserică de lemn care păstrează vechea catapeteasma a mănăstirii. Prima amplasare a satului Curechiștea se pare că a fost pe locul numit Siliștea, si a aparținut o anumită perioadă de comună Petricani. Un alt document din anul 1619 menționează faptul că Radu Mihnea, domnul Moldovei, dăruiește lui Lupu al III-lea moșia Grumăzești din ținutul Neamț. Se mai găsesc mărturii despre satul Grumăzești
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]
-
1773 : un document oficial privind existența unei populații pe actuala arie a comunei Pipirig, este Catagrafia Moldovei din în care sunt menționate 38 de case sau 38 de birnici. Între anii 1764 - 1790: mare parte din locuitorii din Țara Bârsei, Siliștea Sibiului, Sadova Câmpulungului, Vrancea precum și de pe Valea Bârgăului au lăsat totul - case, averi - și au plecat cu familiile și turmele lor spre Moldova, atrași fiind de intinsele plaiuri, de apele bune și de vetrele de sat străjuite de codri de
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
Filipeștii de Pădure (în trecut, Filipești Ungureni) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Dițești, Filipeștii de Pădure (reședința), Minieri și Siliștea Dealului. Comuna se află în marginea vestică a județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile Proviței. Este traversată de șoseaua județeană DJ720, care o leagă spre est de (unde se termină în DN1) și spre vest în județul Dâmbovița
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
anului 1700, în Prahova mai apare un târg, drept pentru care "Filipeștii de Târg" începe să decadă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Filipești a județului Prahova, era formată din satele Filipeștii de Pădure și Siliștea Dealului, având în total 1329 de locuitori. În comună se aflau două biserici, una fondată în 1688 de familia Cantacuzinilor și alta la Siliștea Dealului, zidită în 1833 de doi călugări, servind drept schit de maici o vreme, înainte ca
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
făcea parte din plasa Filipești a județului Prahova, era formată din satele Filipeștii de Pădure și Siliștea Dealului, având în total 1329 de locuitori. În comună se aflau două biserici, una fondată în 1688 de familia Cantacuzinilor și alta la Siliștea Dealului, zidită în 1833 de doi călugări, servind drept schit de maici o vreme, înainte ca locuitoarele sale să se mute la mănăstirea Zamfira. În comună exista școală de la jumătatea secolului al XIX-lea, în anul 1892 învățând acolo 40
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
satul Poseștii-Pământeni, monument istoric de arhitectură de interes național. În rest, alte douăzeci și șapte de obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat „la Siliște” în satul Poseștii-Pământeni, loc unde s-au descoperit o așezare din secolele al IX-lea-al X-lea și o necropolă din secolele al V-lea-al VII-lea. Un alt obiectiv este clasificat ca monument memorial sau funerar crucea
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
În comuna Vadu Săpat se află (1802-1810), monument istoric de arhitectură de interes național aflat în satul Vadu Săpat, ansamblu alcătuit din ruinele bisericii propriu-zise și din zidul de incintă. Tot de interes național este și , aflat în zonele „la Siliște”, „Hulă” și „Puțul lui Burciu” din Vadu Săpat, unde s-au găsit urme de așezări din neolitic, din secolele al V-lea-al II-lea î.e.n. și din secolele al II-lea-al III-lea e.n., o necropolă din secolele
Comuna Vadu Săpat, Prahova () [Corola-website/Science/301753_a_303082]
-
făcea parte din comuna Cacaleții de Jos, împreună cu reședința comunei. În 1908, această comună luase numele de "Gruiu" și i se alipiseră și satele Cireșu și Cacaleții de Sus. În prima parte a perioadei interbelice, comuna a primit denumirea de "Siliștea", după ce satele Cacaleții de Jos și Cacaleții de Sus au fost comasate sub acest nume. Comuna a fost desființată în 1968, când satele ei au trecut la comuna Căteasca.
Gruiu (Căteasca), Argeș () [Corola-website/Science/300624_a_301953]
-
satele Căulești, Corbești și Crestusești, având 674 de locuitori; o biserică; și o școală primară. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționau în aceeași plasă și comunele Bumbueni, Marghia și Pădurețu-Ciești. Prima, compusă din satele Bumbueni, Gogoșari, Siliștea și Lăngești, având în total 890 de locuitori, avea două biserici și o școală primară. A doua, cu satele Marghia și Lunca, cu 846 de locuitori, 3 biserici (una în Lunca și două în Marghia) și o școală primară. A
Comuna Lunca Corbului, Argeș () [Corola-website/Science/300628_a_301957]
-
află siturile arheologice de interes național de la Retevoești. Situl de la „Cotul Mătușii”, la est de sat, pe terasa Văii Diaconului și Văii Crucii, cuprinde urme de așezări din eneolitic (cultura Sălcuța) și din Epoca Bronzului (cultura Tei). În situl de la „Siliște”, aflat pe proprietatea Stoicescu Miron, pe malul drept al Râului Doamnei, se află urmele unei curți boierești medievale, cu ruinele unei incinte și ale unei biserici din secolele al XV-lea-al XVI-lea. Tot de interes național sunt și
Comuna Pietroșani, Argeș () [Corola-website/Science/300637_a_301966]
-
alipit și satele comunei Itești, desființată cu această ocazie. Comuna Itești a fost reînființată în 2005, de atunci comuna Berești-Bistrița având componența actuală. Singurul obiectiv din comuna Berești-Bistrița inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău este situl arheologic de la „Siliște”, aflat la nord-est de satul Berești-Bistrița, și care conține vestigii din epoca medievală timpurie (secolele al VIII-lea-al IX-lea).
Comuna Berești-Bistrița, Bacău () [Corola-website/Science/300656_a_301985]