941 matches
-
început să-i dau seamă de unele dintre trăirile mele sufletești. Printre altele, i-am vorbit și de înclinația mea spre mândrie. Ca leac, Părintele m-a sfătuit să mă înfățișez cu tot ceea ce sunt înaintea lui Dumnezeu, dându-mi silința să-I ofer tot ceea ce e mai bun în mine, recunoscând că tot binele este un dar al Său și să-I mulțumesc pentru el. Toate acestea mi le-a spus într-un mod care m-a consolat într-atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a mai întâmplat cu ei. În timp ce Pelerinul era la Paris, le scria deseori - după cum se înțeleseseră - și le împărtășea greutățile pe care le avea în a-i ajuta să vină să studieze și ei la Paris. Și-a dat chiar silința să-i scrie Doñei Eleonora de Mascarenhas 3 cerându-i să-l ajute pe Calixto cu scrisori către Curtea regelui Portugaliei, pentru a căpăta una dintre bursele pe care regele le dădea pentru studii la Paris. Doña Eleonora i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
niște proiecte. Trebuie să ne ghidăm după propria noastră rațiune. - Dar calea pe care am apucat-o noi nu va fi deloc ușoară. Fiecare dintre noi își va croi un drum cu norocul său de la Dumnezeu. - O să ne dăm toată silința să reușim ca mulți alții, dar de o manieră corectă. Nu avem altă alternativă pe care să ne bizuim. La urma urmei suntem destul de tineri și niciodată nu-i târziu pentru orice am dori să facem. Putem s-o luăm
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
regizorul unei ecranizări după Parfumul este dacă-l poate face pe spectator să miroasă piața aia cu ajutorul văzului. Acțiunea începe într-o piață cel mai atotduhnitor loc din Franța secolului al XVIII lea și regizorul Tom Tykwer își dă toată silința s-o facă să duhnească pe o rază de un kilometru în jurul cinematografului, aglomerînd energic detalii de gunoaie, șobolani și pești în putrefacție. Acolo se naște geniul olfactiv Jean-Baptiste Grenouille, ale cărui prime inhalații pe acest pămînt coincizînd cu primele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
veniți din diferitele sate ale județului, în minunatele costume bucovinene, cu sarica aceea brună atât de dragă Căpitanului. Către seară am avut o consfătuire cu preoții legionari, dintre care unii erau foarte înverșunați împotriva Mitropolitului și mi-am dat toate silințele să i potolesc. Când am rămas singur cu prefectul, am aflat că cei mai porniți erau „septembriști”, dornici să se apropie într-un fel sau altul de vestitul „fond bisericesc bucovinean”... Înapoiat în București pe la amiaza zilei următoare (20 Ianuarie
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
pasă”, încetezi să îți mai cureți unghiile, să te mai speli mereu pe mâini și chiar să faci duș, fiindcă te trezești cu apă rece pe tine (Kidman, p. 33). Unde mai pui că nu trebuie să refaci cu mari silințe atmosfera din Carolina de Nord din timpul războiului civil. Poți filma case, garduri, grădini, drumuri, animale de curte, pe viu, în direct, fără nici un truc, fără recuzită suplimentară. Nimic mai normal, ne amintim noi, doar 45% dintre români trăiesc pe
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Valahia lui Vodă Caragea. Esențial este că energia lui Păturică rămâne mereu intactă, aspirația la înălțare nesuferind nici o oprire. El e frumos, în stare de a capta repede simpatiile, ipocrit cu precocitate, onctuos, inteligent, iubitor de instrucție. Învață "cu o silință extraordinară" limba grecească spre a citi în original pe Omer, Pindar, Sofocle, Euripide, Anacreon, Plutarh, e "biblioman", are în bibliotecă operele lui Machiavel. E și rafinat, capabil să guste finețele unei mese și să-și compună un interior artistic și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
slavonește. Cultura sub forma slavonă a fost mai serioasă în Moldova. "De la Teoctist (pe la jumătatea veacului al XV-lea) pornește un șir neîntrerupt de cărturari de slavonește, pe un timp când în Țara Românească necontenitele lupte pentru domnie opreau orice silinți spre lumină, spre artă." În acest veac, avântul de cultură e mare, în Moldova, ocrotit de Ștefan cel Mare, pe când în Muntenia "împrejurările au fost și mai puțin prielnice... și rodul învățăturii a răsărit și mai slab"2 . În Moldova
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fost nesocotite și primite cu atâta ingratitudine. Însă, precum soarta aceasta îmi este comună cu a tuturor muritorilor, voi ști să mă mângâi și să uit, încetul cu încetul, în mijlocul schimbului intelectual și întăritor al societății voastre, vechiul scop al silințelor mele, Carol“ 26 70 bucureștii de altădată 26. ROM., an. XV, 29 ianuarie 1871, p. 1. Scrisoarea era însoțită de un comentariu în care, printre altele, principele Carol era învinovățit că, începând din 1869, își schimbase „cugetările și simțămintele“ față de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în acest an, au luat parte reprezentanții întregii puteri armate a țării. În numele lor am, preaînălțate doamne, marea onoare de a exprima măriei voastre cea mai vie recunoștință pentru înalta bunăvoință ce ați avut de a încununa în persoană roadele silințelor noastre. Să trăiți, măria-voastră! Să trăiască România!“ Domnitorul a răspuns câteva cuvinte, apoi, cu propria-i mână a prins medaliile pe pieptul premianților. Când i-a venit rândul, domnitorul a înaintat, iar colonelul Lupu din juriu i-a pus medalia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
anunțe o veste mare: poetul Macedonski a fost arestat la Craiova din cauza unei poezii ofensătoare pentru domnitor. A doua zi Macedonski trebuia să fie adus cu trenul de noapte.15 Mare agitație toată ziua. Am alergat după aderenți și, după silințe supraomenești, la orele 12 noaptea eram 7 în Gara de Nord. 242 bucureștii de altădată I.L. Caragiale a fost girant responsabil („omul de paie al activei foi opoziționiste“ - precizează Șerban Cioculescu) de la al doilea număr și până la cel de al 139-lea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Hotelului Dacia (fostul Han Manuc), apoi din nou în sala Walhala. În reclama trimisă presei prin care se anunța „deschiderea grădinii Union-Suisse“, cu un „café concert internațional“, I.D. Ionescu lansa un patetic apel către spectatori: „Aviz im portant. Subsemnatul, în urma silințelor ce am depus de a dota grădina Union-Suisse cu o scenă sistematică, decoruri noi, zece loji pentru comoditatea familielor și o muzică militară, precum și a artiștilor ce se vor prennoi cât mai des, sper că [voi] fi, ca român, susținut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
noastră, cam 4-5 prânzuri și 4-5 cadouri a câte 1 000 franci fiecare.“ A doua scrisoare Rosetti o trimite lui Nicolae Ionescu la 17 septembrie; din ea se vede cât de grea era situația guvernului liberal în străinătate și ce silințe trebuia să-și dea spre a o liniști și a-i dobândi încrederea. „Paris, 17 septembrie Rue St. Honoré 390 Iubite ministre, Ți-am telegrafiat azi, îți scriu și aceste linii ca explicare. Nu cunosc Londra și, prin urmare, înțelegi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ministru, Subsemnații d-ri în medicină, văzând că înaltul guvern, în prevederea rezbelului, este silit a face concentrări, a chemat rezervele și milițiile; Știind că nimic nu ridică moralul soldatului decât o bună îngrijire, pentru care înaltul guvern își dă toate silințele; Cunoscând, însă, greaua poziție în care se află finanțele țării, nevoind a rămâne spectatori sacrificiilor ce trebuie să facă fiecare [bun] cetățean, 336 bucureștii de altădată primește, în acord cu îngrijorările cabinetelor și opiniunii europeane, ne arată rezbelul ca iminent
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
însă cu insistență pentru Rusia brațul Chilia, deci accesul direct la Dunăre, evident prin reocuparea celor trei județe din sudul Basarabiei. Prințul Carol i-a replicat însă cu fermitate că „pentru rezolvarea acestei cestiuni Europa singură poate fi forul suprem. Silința principală a Măriei-sale este de a păstra integritatea teritoriului, garantată de tractate...“ (Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, tom. II, 1877-1886, București, 1909, pp. 22-23). Evenimentele inspiră pe Vasile Alecsandri care, în acele zile glorioase, este poetul epocii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
contra redutei turcești dinaintea Plevnei, comandantul Diviziunii a 4-a a reînceput seara atacul pentru a da satisfacție dorinței soldaților cari luaseră deja parte la întâia luptă. Românii luară șanțurile și se luptară corp la corp cu turcii cari puneau silințe disperate spre a opri de a escalada parapetele. Românii erau atât de înverșunați, încât se luptară astfel timp mai bine de o oră, fără a slăbi, contra unui inamic bine adăpostit și superior în număr.“158 388 bucureștii de altădată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de scris altceva, tot pe termen scurt, iar el, neavînd încotro, a fost de acord: „Da, șefule!” A treia și a patra zi, scena s-a repetat. Sp. a notat în carnet și a spus: „Se face, șefule!” Bineînțeles, în pofida silințelor, i-a fost imposibil să execute tot ce i se ceruse. De altfel, în treacăt fie spus, nici nu prea avea rost s-o facă, deoarece, mereu călare pe creasta evenimentelor, R.C. renunța nu o dată sau pur și simplu uita
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
arată a fi un observator fin, plin de umor al comportamentelor celorlalți, însă „înțepăturile”, malițiile, „spiritele” nu trec în textele sale. Pentru că il est juste milieu et trșs comme il faut, acestea sînt „albe”, „impersonale”, perifrastice, convenționale la modul universitar. Silința de a fi „academic” îi sărăcește firea: omul mă delectează, criticul îmi creează dificultăți în a-l urmări. * Cred că unul din primele motive pentru care îl detest pe G. e felul său de a vorbi „angajat”, cu clișee, în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
văzut niciodată, ecouri ale unor melodii nefamiliare, șoapte într-o învălmășeală de limbi necunoscute. Se înalță intermitent și dispar în beznă. Nu există nimic comun între un fragment și altul. De parcă aș schimba mereu posturile de radio. Îmi dau toată silința să-mi concentrez energia în vârful degetelor, dar rezultatul e invariabil același. Chiar dacă intuiesc că ele îmi povestesc ceva, nu sunt capabil să pricep ce anume. Poate nu sunt făcut pentru a citi vise. S-ar putea ca lumina să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ascunse cu multă grijă. Sentimentele pot supraviețui și fără amintiri. Ele își au principiul lor de funcționare și alcătuiesc sinele propriu. Trebuie să ai încredere în tine. Dacă n-ai, o forță exterioară o să te târască cine știe unde. — O să-mi dau silința. Umbra a privit o vreme cerul înnorat și apoi a închis ochii de parcă ar fi vrut să se gândească profund la ceva. — Când nu sunt în apele mele, privesc păsările, spuse Umbra. Îmi face foarte bine. Ele n-au nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Și-apoi și burduful acela trebuia tras într-un anumit ritm! M-am chinuit o oră sau două până am reușit să scot niște sunete care să nu vibreze fals. Dar nu-mi venea în cap nici o melodie. Îmi dădeam silința în continuare, în speranța că o să ajung la ceva care să semene a cântec. Degeaba. Mai aveam din când în când impresia că merge, dar în următoarea clipă suna jalnic. Mă obseda gândul că bătrânii cu cazmalele lor erau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a ta. Nu mai poți da îndărăt acum! Te scot de-aici chiar dacă trebuie să te car în spate tot drumul. Umbra m-a privit cu ochii duși în orbite. Dacă tu crezi că mă poți ajuta, îmi dau toată silința, dar să știi că nu-ți va fi ușor să te miști repede, cu mine în cârcă, prin zăpada asta mare. — Am știut de la bun început că n-o să-mi fie ușor, dar nu contează. Mi-am târât Umbra epuizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un mijloc de personalizare, exact În sensul indicat de filozoful francez: În lipsa textului autentificator, nu există nici un autor. Autori de sine, niciodată desăvîrșiți În operă, sîntem avizi de a fi recunoscuți ca atare, scop pentru realizarea căruia ne dăm toată silința. Sigur că, În momentul de față, există spațiul virtual, accesibil tuturor - numai că accesul la el nu e, Înca, ceva de-la-sine-Înteles. Mult mai satisfăcătoare este expunerea În realitate, dar și mai costisitioare. Așadar, scrisul reprezintă un eficient negoț cu sine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și purtarea lui de grijă, în ce chip și cu ce mijloace va putea să vază copiii lui rânduiți spre pricopseala învățăturii, după cum vedem nu numai în Sfânta Scriptură, ci și la toate istoriile fericind pre părinții aceia care pun silința lor cu neadormiți ochi pentru învățătura copiilor lor... Această învățătură dar, văzând-o noi că este adormită întru întunerecul lenevirii, ni s-au rănit inima de foametea aceasta ce se află înrădăcinată în sufletele a unor din părinți care își
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
ca să culeagă florile plăcerii"), în viața căruia apariția poeziei e legată direct de plăcerile trecătoare: "Negreșit că toate aceste mici floricele poetice au fost scrise în câte un răpede moment de inspirațiune și că într-însele nu trebuie să căutăm silințele unui poet cu cuget de autor. Pentru Ienăchiță Văcărescu muza era fecioara ce-i procura un minut de plăcere"101. Portretul lui Cârlova e realizat în aceeași cheie. E poetul "condamnat" de stilul său de viață, în același timp pradă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]